
Ritual
În fiecare dimineață
petrec minutele
până le absorb
Ca rădăcinile de copac
apa zăpezii
Timpul îmi ține de
cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
de cuvinte.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Renasc...
Absorb lumina
în trupul meu
vindecându-mă
de neputință
ca anemonele
din picturi
după ce și-au potolit
setea
cu lacrimi
căzute din
nori fumegând...
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcinile pământului
Rădăcinile pământului
scormonesc în fiecare dintre noi -
Mă simt din ce în ce mai singur
în mijlocul tuturor;
Te-am recompus cu fiecare gând,
te-am închis în fiecare vers
până te-am uitat definitiv...
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Copac zămislit
din văpaia gândului...
rădăcini răsfirate
pe pânza timpului...
îmbrăcat în culorile
curcubeului
ce stranie părere de rău
că n-am înfrunzit
odată cu tine!
Copacul femeii
din mine
scrutând zări înseninate
de soarele resemnat
în fața întunericului.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Fântânile din
ochii tăi
și părul mângâiat
de vânt
privirile
sălbatice păsări
pe necuprinse
ceruri
tăceri poleite
de zâmbet
de câte ori
cred că nu pot
să înșir
cuvinte cu noimă
să-ți meargă
în inimă.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la...
Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.
Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.
Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mers ascuns în cuvinte până poezia-nflorește cu numele tău
Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi și lumină
cernut
aici timpul
înflorește cu fiecare surâs
scăldat
în roua-nflorită de
cuvintele tale
doar
cuvintele ne sunt la îndemână și
fiecare ne lăsăm colorați
de
zâmbetul timpului ce așa de bine ne prinde într-un mers
ascuns în cuvinte
până
poezia-nflorește cu numele tău
în
ochii cusuți cu ciocolată
alături
de mugurii taină
poezie de Ioan Daniel Bălan (20 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață
În fiecare dimineață
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineață
fac cunoștință cu mine.
În fiecare dimineață
cafeaua are zaț.
În fiecare dimineață
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineață
umbra este mai grea
poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cel greu și alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Și tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceață,
Când o să-l iau, pios, în brațe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viața-mi vană.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind și monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blând frământate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cărând senin găleți cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgând surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Și-o-nchipuie-n vacanțe, vara,
De dimineață până seara...
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia
Un fulger nu trăiește
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ține
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se unește.
Și poezia este - așa.
Singură-n lumina sa
ea ține pe cât ține:
din nour până la copac,
de la mine pân' la tine.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Waterloo
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-o cruciadă
Mai oboist decât soldatul
De la Maraton.
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-un război
De o sută de cărți,
Cu privirile hăituite
De Biblioteca din Alexandria.
Am purtat lupte grele
În Galaxia Guttemberg
Unde fiecare sărutare a ta
Este o rană adâncă pe trupul zăpezii...
N-am învins niciodată!
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cei cari au învățat primele elemente ale geometriei știu că o circumferință are 360 grade, deci, o semi-circumferință are pe jumătate, 180 grade. Bolta cerească, așa cum o vedem noi, e ca o jumătate de sferă. Prin urmare, de la est prin Zenit, până la vest, avem 180 grade. De la est, vest, sud, nord sau de la orice punct al orizontului și până de-asupra capului, până la Zenit sunt 90 grade, un sfert din sfera cerească. Se știe că un grad are 60 minute de arc și un minut are 60 secunde de arc (sunt unii cari încurcă minutele și secundele de arc cu minutele și secundele de timp, deși aceasta e o mare greșeală).
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă îndoi în mine
ca o carte de povești pliant
din oase care
trosnesc
la fiecare adevăr nespus
ele mă adună
și mă risipesc
în căldura umedă care
sufocă minciuna
până la strigăt
mă pliază timpul
într-o singură filă
până reușesc să mă nasc
singură
în plin război
cu mine însămi
mă îndrept
într-o ultimă răsuflare
redevenind om
sau pasăre
sau copac
oricum
tot o cruce
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetat
Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
și mână până la șters
și ochiul până la ceafă
și ceafa până la vers...
Și limba până la mână
Și urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaților!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă și lâna oilor negre ține la fel de cald.
citat din Ernest Lehman
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
Cuvintele vor reacționa
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Și vom risipi valurile tulburi ale întunericului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai cu mine
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaștri,
Fiecare butaș va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriașe,
Păduri de plopi cu creștetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.
Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimașa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele
Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucișate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
și cuvinte de prietenie...
Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.
Citim mereu cuvinte
în cărți...
pe drumul vieții.
De-a lungul timpului,
Creștem și cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.
poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba fierbinte
iarba e veche
înaltă
până la tăcere
până la cuvinte
ca sarea tăioasă
străpunge prispa casei
fierbinte
până la prăsele
până la norii
de-aducere aminte
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fire de iarbă
Cer cald
coborând
până aproape de acoperișuri.
cât o bătaie de inimă
atât ține fericirea.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Capra
Atât împunge capra cât stă rău;
Atât cât ține, cari cu oala apă;
Atât cât fieru-i cald dă-l de ilău;
Atât dă-i cu barosul, până crapă;
Atât cinstește omul, după teapă;
Atât ți-l amintești: cât stă cu tine;
Atât e hoț, doar cât în ocnă sapă;
Atât îl chemi pe dracu', până vine.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!