Meditaţie

Duc visele în neant
pe un cer care e plumburiu
aşteptările coboară încet
pe un azimut necunoscut.
Gândurile zboară peste ţări
pe aripi de ploaie fulgerând,
iluziile aşteaptă deşarte
în miezul unei ierni.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aripi de ploaie

în nopţile mele visele devin păsări
cu aripi de ploaie
zboară peste întinderi aride

dincolo de margini lichide
lumina-şi capătă surâsul senin şi blând
ca o iubită după sărut.

timpul este o linie nesfârşită
nu ştie nimic
îşi caută noi puncte prin care să treacă

din palmele mele muncite
adun puţine monede în buzunare
să-mi cumpăr liniştea vândută de monştri

Doamne tu ştii mai bine
gândurile care se nasc din suflet
şi nu mă laşi în păcat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Sunt singur pe plaja pustie,
Ascult croncănit de cormorani,
Privesc valul argintiu al mării,
Iar zarea îmi pare aproape,
Unde cerul coboară pe pământ.
Te vreau lângă mine, iubito!
Să ne plimbăm pe ţărm...
Din loc în loc să ne oprim,
Să ne prindem în braţe
Şi să ne sărutăm.
Pescăruşul zboară peste valuri,
Apoi loveşte-n mal,
Briza mării mă cuprinde,
Iar gândurile mele se răspândesc.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad perseide

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se ştie...

Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheţ, peste căldură...

Şi-or mai cădea steluţe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,

Dar ca şi visele deşarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la ţintă nu ajung...

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se ştie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţul din neantul uman

Sub creneluri vaste
În ghirlande-nvăluite
Şi-n galopuri absorbit,
Se zăreşte sus în zare
Saltul unei nopţi amare.
Galopând în umbrele tartare
Pe sub riduri pământene
Pe sub aripi de cucută.

Şes al lumii dăruit,
Tot răsar, călare
Peste saltul unei nopţi amare
În neant, neant... ivit.

poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii se îmbracă în uitare

şi-au trimis tot verdele în vacanţă
şi cu tonurile pământii la vedere
aşteaptă o nouă revoluţie. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
aşteptările zboară, stoluri, stoluri
şi neaua cade învelitoare şi mormânt
undeva la limita vieţii, visele uită să îmbobocească
pretextând că şi moartea e o alternativă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de aripi

I-am tăiat aripile timpului meu,
Să mor mai încet,
Şi tot ce regret
E că mor greu.
.
Îi vor mai creşte alte aripi, oare?
Decât să mori, mai grav
Este să fii bolnav
De aşteptare.
.
Şi dintre toate aşteptările, mai zic,
Mai greu atârnând
Ca moartea, e când
Nu aştepţi nimic.
.
De-atâta aşteptare, nici ochii nu mai plâng
În iadul ăsta-n care n-am aripi să mai frâng.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecografia gândurilor

nu ştie nimeni gândurile unde zboară
dar se întorc în cuib precum cocorii
cu veşti de fericire şi de primăvară
cu rapsodia dragostei imprimă zorii.

au aripi gândurile brăzdează văzduhuri
încarcă visele cu muguri de speranţă
livezile cu meri au înflorit în duhuri
extrag din pământ o dulce substanţă.

duioase păsări din diafane gânduri
alintă inima rănită de suspine
dezvoltă sufletul cu splendoare de lieduri
destramă norii pe crestele alpine.

sporesc cerul şi pământul gândurile mele
cu magia fanteziei în brocarte de dantele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vis

Visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre cer.

definiţie clasică de Yukio Mishima în Templul Zorilor
Adăugat de georgia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă şi gând

Mi -am pus gândurile toate
În borcanul cel cu miere
Le voi da drumul în noapte
Zboară îndulcite cu putere

Fulgi şi gânduri se lipsesc
Pe o inima ce iubirea îşi scrie
Aripi albe de înger îi cresc
Zboară gânduri într -o frenezie

Un strigăt profund esti aici
Strigă neliniştit al tău gând
Aici printre sufletele mici
Răspunde steaua din rând

Gând îndrăzneţ îmi sărută faţa
Mergem spre noul necunoscut
În curând apare şi dimineaţa
Viaţa şi gând se reia de la-nceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea

Zarea clipelor albastre
trezeşte deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care îşi porneşte cântul.

Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopţii
şi deodată dau fiori.

Ascult frunzele cum cad,
foşnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veşmântul lor de ghimp.

Aşteptările de seară
vin în raze de speranţă
şi plutesc cum este globul
argintiu şi plin de viaţă.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea

Zarea clipelor albastre
trezeşte deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care îşi porneşte cântul.

Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopţii
şi deodată dau fiori.

Ascult frunzele cum cad,
foşnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veşmântul lor de ghimp.

Aşteptările de seară
vin în raze de speranţă
şi plutesc cum este globul
argintiu şi plin de viaţă.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - II

Nu-mi ipoteca visele
În răni inutile;
Ascunde cruzimile-n tine,
Mă iartă de regăsiri martire?!

Nu-mi ipoteca visele
În poezii juvenile
Şi nu mă trăda pe-un psalm
Mă iartă între ce voi fi şi ce eram?!

Nu-mi ipoteca visele
După nopţi şi zile
Ca să mai împărţim în doi
Şi stropul ultim din miezul unei ploi?!

Nu-mi ipoteca visele
Cu metafore ce-ard în lire
Falsificând esenţe şi trufii
Ca şi părinţii care fug de copii?!

Nu-mi ipoteca visele
Chiar de eşti fără iubire
Ca un emigrant care întreabă
Dacă mai sunt între noi hotare?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog în anotimpuri

Gândurile ce mă inundă
pot fi stele de zăpadă,
fulgi ce cad continuu
peste drumuri îngheţate,
pot fi vânturi obosite
răscolind copacii goi.
Sau vârtejuri înăsprite,
ce gonesc sub nori de plumb,
cai focoşi, înhămaţi la sănii albe
printre brazii falnici.

Gândurile pot fi contopite
într-un dor de ploaie,
ca un cântec de izvoare,
murmurate de copii
ce se aud dinspre munte
către văile în ceaţă.
Zgomote nepercepute
plesnesc în muguri verzi,
clinchete de clopoţei
peste albii ghiocei,
iarba care încolţeşte
printre turme de mioare.

Gânduri către soare
ce atârnă sub azur,
adiere blândă,
ce aleargă peste lanuri,
gânduri ce se coc sub tâmplă
în idei de foc,
se desprind din mine peste tot.
Văd în mine morarul ce aşteaptă
carele pline de rod.
Gândul e dorinţă
de viaţă şi soare,
copilul minune din mine,
e murmur şi tril fără cuvinte
ce se înalţă măreţ
încununat de natură.

Gândul şoptit de pădurea
desenată în amurg,
cuvântul, comoara tăcerii,
se scurge
ca vinul în pocale de aur.
Sunt singur, copac rătăcit
Aştept veşmântul,
Veşmânt ruginiu.
Privesc în mine
abătut şi slăbit
şi-mi adun puterea
scuturându-mi spinarea
de atâta muncă.

Gânduri vii,
gânduri multe,
pogorâte din înalte altare,
sub aripi de îngeri,
aripi albe,
sub care
mă voi odihni!

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Aripi albastre cântă zborul, fulgere taie cupola cerului în lumânări în clopotele tunetului tămâiate-n cădelniţe curcubeie,
Icoane înaripate slăvesc în coruri zborul, preotul albatros predică scriptura, gheare demonice zboară să-l îngenuncheze,
Psalmul vântului răspuns în inima neînfricată spulberând zările fără de sfârşit,
Zboară, zboară, zboară...
Coboară sărutând iubita, alinându-i dorul cu lacrimă de vultur, floare pană de condor
Demoni ce vor.... aripi să-i frângă cu trufia
de suflete răpitoare,
Fără frică, pizmă se înaltă suveran scufundat in ceruri fredonând neîncetat
Crezul zborului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.

citat celebru din Pablo Neruda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Timpul este strivit
de trecerea anotimpurilor
în care fierb aşteptările.
Stropii de zori cad din sprânceana cerului,
făcând să apară
o geană de lumină
peste cearcănul nopţii.
Frânturi de mare
apar din valuri scânteind
în furtuni de sentimente.
Destinul înfrânt
se vede ca un felinar
pe umerii tristeţii
roase de emoţii.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început să–mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi şifonate.
Poate vor ieşi din chenar, dar cu siguranţă îmi vor umple gândurile.
Mari şi năstruşnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu ştiu unde se duc când toate rămân departe, aşa cum sunt, până ziua întâlneşte moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Şi totuşi, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsul prieten te urmează ca umbra atât timp cât eşti în plină lumină a soarelui. Când ai intrat în umbră – ferească Dumnezeu în noaptea de la solstiţiul unei ierni (noaptea mea durează de... o jumătate de secol!), devine orb şi te părăseşte.

aforism de Constantin Răduţ Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături

Picătură de nectar
pusă într-un degetar,
fir de ploaie din uluc,
iarna asta un' s-o duc?

Peste hău şi pe coclauri,
o s-o dau la doi balauri
să sufle pe la fereastră
mâţişorii să-nflorească!

Picături de chihlimbar,
strecurate din ierbar
înverzite în chemări
peste nouă ţări şi mari,

Să aduceţi fir plăpând
să-l sărut pios, plângând,
c-am mai prins o primăvară.
Înger blând, încet strecoară

trupu-n floare, bunăoară,
lacrima să nu mă doară...
şi mă leagănă în verde
să nu uit, dacă m-oi pierde!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!