Natural
într-un mod derizoriu
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conștiința să odihnească acasă
când mă forțam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri puerile
natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzația de moarte spirituală
atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
și viața curge din instinct
ca o apă între maluri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Furtună neobișnuită
în seara în care s-a prăpădit minunea
de nu mai credeam în venirea ei
afară era furtună dezlănțuită
schimbare de obiceiuri și așteptări
într-o dezamăgitoare violență tăioasă
îmi verificam posibilitățile de scăpare
supus nemaivăzutelor desfășurări dușmane
să mi se distrugă totul
fără nicio încercare de intervenție
ci doar ascuns
ca cel urmărit de un prădător de moarte
natural neinvestit de nimeni
ci de oameni în general
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutele vieți
trăiam cândva așa frumos,
îmi purtam sufletul pe dos,
bine-ndesat între bretele,
cu căptușeala la vedere.
trăiam cândva așa curat,
îmi țineam visele sub pat,
într-o valiză prăfuită
și viața îmi era tihnită.
trăiam cândva după bonton,
pe un altaz de roz bombon,
cu gândurile-ncopciate,
n-aveam iluzii, nici păcate.
trăiam cândva într-un sicriu;
apoi am început să scriu
și viața se așterne-n mine
ca mușchiul verde pe ruine.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile copilăriei mele nu interesează pe nimeni, dar nici alte gânduri nu mai interesează.
Boris Marian Mehr în Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eram plecat din gânduri
Când noaptea mă locuia la mansardă
și desfășurarea timpului era înrudită cu neantul
eram plecat din gânduri,
lumea nu mă știa în niciun fel
sau mă neglija.
Mă scăldam într-o apă curgătoare cu maluri abrupte,
nu-mi dădeam seama de pericole,
iar moartea nici n-o luam în considerare,
așa am petrecut o vreme
fără nicio temere
de care azi mă lovesc la fiecare pas.
Am fost neastâmpărat și mândru,
dezbrăcat de mine însu-mi,
să descoper lumea
în care m-am pierdut mai târziu,
vagabond în jumătatea de veac
alungată din cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mine nu mă interesează câte picioare are porcul, nu mă interesează guițatul porcului. Pe mine mă interesează porcul la 110 kilograme, așa cum spune legea!
citat din Petre Daea
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socotești că divinul, justiția și înțelepciunea sunt noțiuni ce nu se împacă între ele? Pe mine mă interesează să descopăr perfecțiunea divină, deși știu că perfecțiunea deplină nu există nicăieri... să descopăr de la oameni în ce constă bunătatea, justiția și omenia.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul diagnostic: suspect de moarte
nu știu
aș vrea să cred că azi viața îmi aparține
deși parcă e pentru prima dată când
mi-e dor de moarte...
am senzația că aștept pe cineva
și că trebuie să mă gătesc frumos
să-mi pun cămașa albă cea cu gulerul lat
costumul și cravata gri
mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri
rămași de la nunta fiului meu
între mine și distanța de afară există multă ceață
mi-au amorțit brațele și încheieturile
tremur nervos mi-e frică de o blocare
a privirii dincolo de lumină
mi s-au împăienjenit ochii
mă târăsc aproape inuman
vorbesc gângăvit de parcă
aș avea un opritor de cuvinte
mi s-a făcut frică o frică închisă
precum rana care refuză durerea
și mi-e puțin frig simt că
mă afund deviant într-o lume în care
realitatea nu ține cont de sentimente și lucruri
nu văd nici oameni decât un spațiu îngust
și umed ca igrasia crescută dinăuntru
peste alte gesturi
plouă
încă mai plouă
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Las ușa deschisă luminii
viața nu se lasă furată rămâne la ușă
o să mă strecor printre oameni
fără să înțeleg de ce
la mijloc e cercul închis într-un ceas
prin care trece timpul egal
cu clipele pierdute în afară
ca o pisică în miezul nopții de sânziene
privesc nepăsător sfârșitu-i purificat de foc
duhurile rele se întorc dincolo
să se odihnească
îndoi colțurile zilei și aștept,
să ascund greșelile făcute din răutate
nimeni nu mai crede în minciuni sfruntate
trăirea mea se simte cu inima
e ca o melodie pusă pe suflet cu arcușul
care vibrează
și unge
mă simt un învins
fără participare la luptă
până când va veni asfințitul
las ușa deschisă luminii
să se așeze în lucruri și ființe
noaptea se împăturește-n ore înalte
se prinde pe aripile întunericului
și zboară
zboară cu timpul măsurat de oameni
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au rămas ochii pe geam
Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelități
cineva le strânge și le dă mai departe.
N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.
Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă și eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenței
și n-am simțit nicio umbră.
Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să știu cum am venit
și de ce?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De va fi, va fi, într-o zi
sunt liber
nu mă atrag nici oamenii,
nici vorbele lor mincinoase
liber în cer
să zbor, să visez și să mor
m-am întâlnit într-o zi cu eternitatea
la o nuntă în cer
nu m-a cunoscut
se coc azi boabe de struguri în vie
raza de soare se frânge
cine să vie, în vrie
nu spun nimic
nici bun, nici rău
rătăceam, pierdeam galaxii în lumina divină
eram un strop efemer de lumină
în timp și în gând
mă întâlneam uneori spre seară, cu mine
vorbeam
eram o lumânare aprinsă în negura lumii
durerea o aruncasem departe
inima nu a plecat
doar cântecul s-a oprit, a stat
eram aici de la începuri
un spirit născut între ape
nu trăiesc aici
sunt un ocean
fără început, fără sfârșit
azi sunt nebun
liber și fericit
și de va fi, va fi, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe gânduri
ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte
ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea nimeni
eram vinovați din naștere
foamea ne paște pe orice vreme
cu neliniști și arțag
nu-ți mai vine să cânți
nici din obișnuință
când ești frustrat
îți fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă
niciodată nu-ți amintești amănuntele
până nu te lovești de ele
cel mai des drumurile-s înfundate
numai pe câmp suntem răsfirați
fiecare cu iarba lui
pe care o cosește singur
nimeni nu știe dar fiecare vrea
ca munca să fie a lui
deseori mă gândesc numai la mine
mă privesc în oglindă
trec peste prag
dispar în spatele zidului
ca unul care-l proptește
și se strecoară-n noapte
dacă mă caută cineva
ori mă bucur, ori mi-e frică
cum îi era lui tata când primea o scrisoare
de acasă
și tot a primit una de moarte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Sonya, te rog...
Sonya: Lasă, nu mă mai tot ruga! Să știi că sunt la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat între tine și colegii tăi.
Lucian: Eram convins de asta și mă temeam că vom ajunge și la acest subiect.
Sonya: Trebuie să vorbești și despre ceea ce nu-ți convine; nu poți evita realitatea.
Lucian: Realitatea, spui?! Singura realitate pe care o știu e aceea că nu mai sunt comandantul lor acum; m-am dezlegat de această responsabilitate, cu șase luni în urmă.
Sonya: Cum te-ai dezlegat? Cu a cui aprobare? Cu a cui permisiune?
Lucian: Cu a mea! N-am nevoie nici de aprobarea, nici de permisiunea nimănui. Și mai ales, nu de a lor!
Sonya: Faptul că ai înlăturat cele șase bulinuțe aurii de pe reverul hainei tale nu semnifică nimic. Oficial, tot tu ești comandantul misiunii, chiar dacă tu nu te mai consideri astfel. Colegii tăi nu și-au ales un alt comandant între timp. Și chiar de și-ar fi ales, oficial, tot tu erai...
Lucian: Nu mă interesează ce și-au ales sau ce nu, nici cine ar fi oficial...
Sonya: Nu-i adevărat! Te interesează, chiar dacă nu vrei să arăți. Și încă ai o mare responsabilitate față de colegii tăi în această misiune. Singur nu te poți debarasa de funcția ce ți-a fost încredințată.
replici de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre șlefuite și cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieții, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd și muțesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădițe să se înfrupte din destin,
Căci viața ca și apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu fuge de moarte
Nimeni nu fuge de moarte
La ieșirea din munții semeți
apele se limpezesc sărind în cascade
pe fața dimineții soarele își lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceață,
totul se-ntâmplă normal și grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăiește cu teama în oase.
Nesfârșitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
și ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.
Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul mă pune întotdeauna la punct
De la o vreme călătoresc prin lume și n-o mai neg
ajung în punctele ei vulnerabile,
firescul mă pune întotdeauna la punct,
frumosul singurătății prin multimi nu mă iartă,
dar nici nu mă lasă plecat acasă.
Nu moare nimeni de prea multă plăcere
un moment oportun trebuie folosit,
scrisuil îmi rămâne ultima fotografie în detaliu
în care las sufletul să rodească din amintiri.
Închis apoi între pereții interiori
am învățat să-i ascult cu răbdarea pusă la încercare,
dar am obosit,
sunt cuprins de un somn nevinovat
prin care visele vâslesc pe tărâmuri străine.
Mă închid în obișnuințe vechi
de care nu pot să scap fără să lupt cu înfrigurare
până capăt conștiința faptului împlinit
prin forța lucrurilor pe care le determin zilnic
ca un orb reperele de orientare
într-un oraș al întunericului perfid.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine alt potop
Într-o zi senină o lume nebună
își pierde orizontul,
circulă pe drumuri fără încetare
cu viteze amețitoare.
Mi s-a spus că-și caută sfârșitul,
dar nu cred pe nimeni
vine alt potop.
Seara m-am înconjurat de hărți astrale,
am lăsat pământul să odihnească,
pe țărmul apelor ce vor să-l înghită.
Am intrat într-un mileniu de căpătâi,
nu mă lăsa la începutul său,
să mă prăpădesc.
Am în spate un altul cu acoperișul ciuruit
de războaie și revoluții neterminate,
o umbră a umbrei credințelor.
Port pe umeri piatra zidurilor dărâmate
de nesăbuința celor ajunși la putere
care-mi macină sufletul
în mori de vânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul diagnostic
nu știu
aș vrea să cred că azi viața îmi aparține
deși parcă e pentru prima dată când
mi-e dor de moarte...
am senzația că aștept
pe cineva
și că trebuie să mă gătesc frumos
să-mi pun cămașa albă
cea cu gulerul lat
costumul și cravata gri
mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri
cumpărați
pentru nunta fiicei mele
între mine și distanța
de afară există multă ceață
mi-au amorțit brațele și încheieturile
tremur nervos mi-e frică
de o blocare
a privirii
dincolo de lumină
mi s-au împăienjenit ochii
mă târăsc aproape inuman
vorbesc gângăvit
de parcă
aș avea un opritor de cuvinte
mi s-a făcut frică
o frică închisă
precum rana
care refuză durerea
și mi-e puțin frig simt că
mă afund deviant într-o lume în care
realitatea nu ține cont
de sentimente și lucruri
nu văd nici oameni decât
un spațiu îngust
și umed
ca igrasia crescută dinăuntru
peste alte gesturi
plouă
încă mai plouă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.La fel cum
ca un vis supus uitării
se pierde seva din substanța vie a creșterii
și moartea prinde rădăcini în trup
în clipele de revelație senină a gândului
când nu se fructifică în propoziții
nici în cuvinte fierbinți
numai o pată pe cămașa zilei de azi
te ferește să îmbraci zua de mâine
într-un gri murdar.
la fel cum
din aceeași băltocă prin care calci pe stradă
sar stropii pe încălțăminte și haine
și te obișnuiești cu situația
intervin foatrte multe obișnuințe care ucid
tot ce înseamnă inițiativă și protest
pentru a nu ne pierde cu toții în derizoriu
și nepăsare bolnavă.
această stare
nu mai determină pe nimeni
să lupte pentru binele comun
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu răspunde
Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.
De o vreme încornoratul stă și privește turmele
și în cântec de fluier tânguitor
își duce viața însemnând pe un băț
trecerile stelelor pe deasupra capului.
Din când în când întreabă;
în ce lume să se nască pentru totdeauna
să nu-i mai sece izvoarele minții
și să devină altcineva?
Nimeni nu răspunde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moarte, numai corpul moare. Viața nu moare, nici conștiința, nici realitatea. Iar viața nu este niciodată atât de vie ca după moarte.
Sri Nisargadatta Maharaj în Eu sunt acela
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!