La fel cum
ca un vis supus uitării
se pierde seva din substanța vie a creșterii
și moartea prinde rădăcini în trup
în clipele de revelație senină a gândului
când nu se fructifică în propoziții
nici în cuvinte fierbinți
numai o pată pe cămașa zilei de azi
te ferește să îmbraci zua de mâine
într-un gri murdar.
la fel cum
din aceeași băltocă prin care calci pe stradă
sar stropii pe încălțăminte și haine
și te obișnuiești cu situația
intervin foatrte multe obișnuințe care ucid
tot ce înseamnă inițiativă și protest
pentru a nu ne pierde cu toții în derizoriu
și nepăsare bolnavă.
această stare
nu mai determină pe nimeni
să lupte pentru binele comun
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.