Poem de dincoace de tine
Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braț albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În brațele tale dimineața plânge.
Geme orhideea de atâta viață
Dincoace de umbre, soare o răsfață
Un penel sărută visul și-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospește-n tine!
Știu că-ți este noapte, fără Poezie,
Știi că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nezidite
te vreau în fotoliul acela
între pereții neplecați
între tăcerile rupându-se egal
pe partea mea de timp și de spațiu
dincoace de departe
dincoace de orice
zăbovind cu lumânări pe masa
romanticelor cine
nezidite cuvintele fug
absența ta se soarbe-n vinul roșu
pe țărmul meu se face iarăși noapte
și duhurile ies să-ntunece luna
și mă pândește iarăși ora gri
coboară noaptea iar ca-ntotdeuna
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de sfârșitul adâncului
e noapte între ani
un păianjen se cațără
pe interiorul din mine
strâng între pleoape lacrimi și
ultimul sărut
apoi
îl strig pe Dumnezeu
dincolo și dincoace de mine
respiră o altă lume
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iar mai încolo...
Iar mai încolo de visări...
Iar mai încoace de cântări,
Mai dincolo de așteptări
Se trecea iubirea noastră!
Și mai încoace de-orizont,
Și mai aproape de pământ
Tresaltă licurici, crezând
Să lumineze viața noastră.
Și dincoace de ce suntem,
Și dincolo de cea poveste,
Ne urmărește prinsă-n tei
Aceeași dragoste terestră.
Mult dincoace de ce-a mai fost,
Prea dincolo de ce-o să vie
Vom recunoaște că suntem...
Că au mai fost ori au să fie!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincoace
rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapte
în poemele nescrise stăruind să mai rămân
ca ecoul prin pădure ca sărutul printre șoapte
veșnicindu-ne ca floarea în căpițele de fân;
toamna galopa pe dealuri și-avea coama ruginie
luminau gutuii lunii auriu până departe
zdrumicată-n mii de lacrimi noaptea-ntârzia în vie
veșnicindu-ne dincoace de durere și de moarte.
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru 29
Am brațele înmugurite-n toamne,
Paradoxal, nici frunza nu mai cade,
Mi-ai împrimăvărat iubirea, Doamne
Și plouă peste mine cumsecade.
Îmi înfloresc în iriși cantilene
Și îmi zâmbesc pe buze, crini albaștri,
Pe glezne-mi cântă voci vivaldiene
Și mă înalț, o novă printre aștri.
În palme cresc poeme de lumină,
Din asfințit culeg un vers de taină,
Mi-e foame de iubire și de vină
Și mă dezbrac de a tăcerii haină.
Și aș dansa cu ielele de mână
Când noaptea își îmbrățișează zorii,
Pe trupul meu, doar roua să rămână,
Tu să o bei, nectar din sânul florii.
Mi-s tălpile de verde amețite
În labirintul sevelor astrale;
Arată-mi calea înspre noi, iubite,
Din cele patru puncte cardinale!
Mă vei găsi în câmp de gențiene,
Printre scaieți ce-mi cântă la vioară
Albastre simfonii fără refrene
Și-n mine nemurirea se strecoară.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjunctiv prezent
să asculți liniștea dintre două cuvinte
și să înțelegi adâncul unei răsuflări șoptite
pierdut între un dincolo de viață și dincoace de noapte
și să te-întrebi, cine mai tace cu mine?
moartea tace, stele tac atunci când nu cântă,
frunzele, iarba foșnesc, își trosnesc rădăcinile înțepenite
numai omul vorbește. se leagă de viață cu vorbe simple și trăiește
să asculți liniștea, să rostești ce trebuie și când trebuie
să te strădui să nu sperii cuvintele ostenite
și mai ales să le iubești cu tăcerile tale
să cauți în adânc linia plânsului
să te îndepărtezi de singurătatea asta numită viață
și să te regăsești zburând, alături de toți nenăscuții și de toți petrecuții
până când baierele cerului se vor desface lăsând lacrimile
să deseneze curcubeie pe marginea timpului
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cicoare fără floare
Ascunde-mă în tine, ca pe-o vară,
În care nu mă mai primești de-o vreme!
Îmi voi lăsa o gleznă pe afară,
S-auzi cum dorul de sărut îmi geme.
Și te voi căuta cu-nfrigurare,
Că te-ai pierdut prin tine, fără voie;
Că, nu mai știu pe unde ești, mă doare
Și doar de un cuvânt mai am nevoie.
Nu-ți cer să mă îmbraci în straie scumpe,
Doar flori să îmi arunci pe sâni și brațe!
Nu simți, iubite, dorul cum irumpe
Tăcerea dintre noi, să o înhațe?
În tine nu mai este loc de mine,
Am încercat să îți pătrund prin vene;
Iubirea noastră doarme în ruine
Și nopțile-s păzite de hiene.
Ți-ai pus călăi de pază la intrare,
Mă voi zidi sub porțile închise;
Voi răsări cicoare fără floare,
Că cerurile-mi sunt, de azi, ucise.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
A scrie
e ca și cum ai dona sânge.
Poate
chiar ajută pe cineva.
Poate cuvintele mele
sunt vitale
cuiva.
Poate
cuvintele mele
restabilesc pulsul
credinței tale.
Credința într-o nouă, mai bună,
Lume a Cuvintelor.
Sau, poate,
pur și simplu...,
e nostalgia neîntoarcerii
dincoace de origini.
Să lași o parte din tine
mumifiată în pânze de hârtie.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Prețul fericirii - Nevoia de revoltă II
Cercul se strânge.
Dincoace de mine, se naște revolta.
Mă doare pieptul
Și ochii mă dor... glasul meu geme.
Cad lacrimi și suspine
Tâmplele-mi zvâcnesc a evadare
Iar lumea din mine
Este prea mică,
Prea spinoasă
Și mă doare!
Mi-e frică...
Cercul se tot adună
Ca o spirală de sârmă ghimpată
Din fier... sau din oțel
De parcă mai contează diferența
Când efectul este la fel.
Mă ustură palmele
De-atâta apăsare.
E o lume sferică
Încordată
Și tare doare!
Mi-e frică...
Cercul mă strivește
Precum o pecete îndesată cu putere
Să stea mărturie pe suflet
Ca o boală fără uitare și fără leac
Din care răzbate un urlet
Și multă neputință.
Inima-mi moare
Ermetică
Tristă
Și iar mă doare!
Mi-e frică...
Cercul mă taie
De-mi pătrunde rece sub coaste
Să-mi vestească destinul
Pe care nu am știut să-l înfrunt
Și așa s-a născut chinul.
Simt în mine blazare
E ironică
Sfidază
Strânge...
Tare mă doare!
Mi-e frică...
Cercul e în mine
Răscolindu-mă sens după sens.
Îmi pocnesc amintirile
În explozii de-mi trezește auzul
Și-mi spulberă amăgirile
În ochi mirarea apare
Și inima revine
Năvalnică
Eliberată
Mai puțin mă doare!
Mai puțin îmi e frică...
Cercul nu mai este!
S-a spulberat odată cu revolta
De mi-a înflorit sufletul
Dincoace de mine, e lumină
Și-a renăscut cuvântul
Totul se simplifică
E mult soare!
Și liniște
Iubire
E bine...
Nu mă mai doare!
Nu-mi mai e frică!
poezie de Gabriela Petcu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin...
Aici e prea cald,
Dincolo e frig,
Vai, ce să fac?
Cui să mă plâng?!
Nu îmi e bine
Și lui îi e greu,
Merg înainte
Eu și cu el!
Încolo m-aș duce,
Dincoace aș sta,
Destinul oftează:
Ce soartă grea?!
Mă strigă, mă tace!..
Privesc împrejur,
Caut liniște-n pace!
Destinul e dur!
Nu-i nicio lege,
E de necrezut!..
Oare el înțelege?
Destinul durut!
Cine sunt eu?
Răscolesc horoscoape,
Caut răspunsuri!
Ce straniu destin?!
El mă aruncă,
El mă salvează!..
Aș vrea să mi-l prind,
El se lansează!
Destin labirint!
Încerc să mă-mpac
Cu el și cu mine,
El, răsfățatul,
Își râde de mine!
Destin zăpăcit!
Ah, cum îl iubesc
Și cum mi-l detest!
O vorbă îmi tună:
- ‛Grijește de tine!
Destin înțelept!
Destinul urmează,
Cu el mă tot poartă,
E robul din mine
În zi și în noapte!
Destin înrobit!
Destinul mă nalță,
Tot el mă amână!
Stranie soartă,
Tocmai ca mine!
Destin fericit!
Mă vede, mă lasă,
Fiorii mi-i cheamă,
Vorbi-i-aș eu multe,
Dar el nu se-alarmă.
Lucidul destin!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de mătase
e noapte diafană cu ea mă învelesc
și-aștept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coșmarul care adâncește abisul.
e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită și viața o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.
sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar știu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naște versul.
dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul și-adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de-atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul și adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de -atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
flori de tei mă-mbie
dincolo de poiană
dar dincoace de iaz
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de verighetă e soția, dincoace e soțul...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tu nu mai ști de mine, primăvară!
Tu nu mai știi de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe brațe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineți în alb lințoliu
Și în poeme e atâta seară!
Un vers își scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Și plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.
Un punct debusolat își vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că și-a făcut seppuku și norocul.
Tu nu mai știi de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveștile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.
Și dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul...
de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boțului de lut
cu rațiunea bântuită de neștire
la un pahar de vorbă somnolent
cu liniște la fund în unduire
și veșnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată dragostea mea
Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Și-aduce iubirea în șoapte.
Visez să te mai țin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Și-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.
Visez fie zi, fie noapte
Să-ți fiu valul și-ntreaga mare,
Să șterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.
Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Și caut în orice-amintire
Cărări ale vieții pierdute.
Visez să ajung pân'la tine
Să-ți dau toată dragostea mea
Și zborul spre stele, știi bine
În doi să-l avem de ai vrea.
Visez că sunt cântecul tău
Și dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu ești în brațele mele.
Visez și acum, dar și mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Și ia toată dragostea mea.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microunivers, omul
înăuntrul scoarței
semințe
dincoace doar o trecere -
un derdeluș spre o
iarnă lacomă
cu fulguiri (negre)
în care moartea
trage la sanie
umbrele
urcă și coboară
între cele două capete
lutul
închide o rană
la noapte va ninge din nou
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.