Conjunctiv prezent

să asculţi liniştea dintre două cuvinte

şi să înţelegi adâncul unei răsuflări şoptite
pierdut între un dincolo de viaţă şi dincoace de noapte
şi să te-întrebi, cine mai tace cu mine?

moartea tace, stele tac atunci când nu cântă,
frunzele, iarba foşnesc, îşi trosnesc rădăcinile înţepenite
numai omul vorbeşte. se leagă de viaţă cu vorbe simple şi trăieşte

să asculţi liniştea, să rosteşti ce trebuie şi când trebuie
să te strădui să nu sperii cuvintele ostenite
şi mai ales să le iubeşti cu tăcerile tale

să cauţi în adânc linia plânsului

să te îndepărtezi de singurătatea asta numită viaţă
şi să te regăseşti zburând, alături de toţi nenăscuţii şi de toţi petrecuţii
până când baierele cerului se vor desface lăsând lacrimile
să deseneze curcubeie pe marginea timpului

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dincoace de tine

Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braţ albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În braţele tale dimineaţa plânge.

Geme orhideea de atâta viaţă
Dincoace de umbre, soare o răsfaţă
Un penel sărută visul şi-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospeşte-n tine!
Ştiu că-ţi este noapte, fără Poezie,
Ştii că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

m-am bucurat alături de toţi cei care au urcat
am suferit alături de toţi cei ce-au pierdut
şi am trăit alături de voi toţi. necunoscut
asemeni tuturor celor neştiuţi
viaţa mi-a dăruit lumini şi umbre
aşa cum numai norii trecători
mai ştiu şi pot
oferi.
am primit dureri şi bucurii
cum poate nu mulţi au avut, reale sau închipuite
şi pot să spun că-n viaţă
nu e loc de regrete
pentru că viaţa e scurtă
atât cât ne e dată
o singură dată
şi când crezi că ai mai mult timp
realizezi
că nu ai de unde cumpăra
nici măcar o secundă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei guralive

Ca o gaiţă vorbeşte,
O asculţi că n-ai ce face...
Da când tace şi zâmbeşte,
N-o "opri", las-o în pace!

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai dificilă artă este aceasta:
să creezi (trasezi) un cerc mare, mare
să te aşezi pe margine
şi să-l pui pe celălalt în centru.
Să-i faci loc şi să-i dai spaţiu.
Şi să asculţi, să asculţi tot ceea ce spune,
şi să-l asculţi chiar şi atunci când tace...

citat din Fabrizio Caramagna
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum am avut tot, mai puţin o viaţă normală. Iar asta îmi lipseşte cel mai mult. Vine o vreme când chiar şi ce este interesant ne oboseşte, ne epuizează. Am înţeles tărziu, dar am înţeles totuşi, că o viaţă ieşită din comun îţi aduce numeroase satisfacţii, dar nu-ţi aduce aproape niciodată liniştea, calmul şi pacea indispensabile unei vieţi simple, dar împlinite.

Juliana Mallart în Între două lumi
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât în reprezentarea unei asemenea nebunii prefăcute trebuie să se ţină seama numai de momentul prezent şi nu de trecut sau viitor, accentul se va pune pe cuvinte şi nu pe sensul unei fraze în ansamblu. Când vorbeşte de război trebuie să reprezinte războiul, când vorbeşte despre moarte, moartea.

citat clasic din Claudio Monteverdi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva cântă la vreun instrument, tu asculţi. Tu doar urmăreşti acele sunete, şi eventual înţelegi muzica. Scopul nu poate fi explicat în cuvinte pentru că muzica nu este cuvinte, dar după ce asculţi o vreme, tu îi înţelegi scopul, şi scopul este muzica în sine. Exact în acelaşi fel, tu poţi asculta toate experienţele.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul

când cerul pare că se leagă de pământ
cum Prometeu legat de stâncă spre eternă răzbunare
e semn că o potecă leagă lăcrima de vis
şi-împărăţia se arată celui care vede

cuvintele-s corăbii părăsite
care străbat tăceri spre tihna unui port
de multe ori, primesc la bord bucăţi de viaţă
ce se vor smulse de un vultur hămesit

arca se-ascunde printre vârfuri ostenite
corăbiile prin prăpăstii de uitare
Titanicu-şi ascunde neputinţa
cuvintele, multe uitate, încă speră

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni (2)

am intrat ştiind că mă asculţi, aşa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ţi spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceaţa cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
şi tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniştea şi pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării şi regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri şi apusuri, şoapte şi mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
şi mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă ştiai.
mi-ai dat încercări şi mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale şi mi-ai netezit furia
mi-ai desluşit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineţii
şi cât de plăcută e moleşeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul ştiind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărţindu-mă de urma lăsată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când...

Chiar şi cei cu adevărat buni nu pot, neajutaţi, să iubească.
Ca să pătrundă dincolo de absurdităţi, de vicii şi, mai ales,
de prostia creaturilor umane, cineva trebuie să posede
secretul unei iubiri pe care lumea azi a uitat-o.

Până când acel secret nu va fi descoperit
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă va fi în zadar.

poezie de François Mauriac din Cuibul de vipere, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea trebuie să fie atât de frumoasă... Să stai întins sub pământul moale, cu iarba crescând deasupra şi să asculţi liniştea. Să nu ai nici ieri şi nici mâine. Să uiţi de timp, să ierţi viaţa, să fii împăcat.

citat din Sylvia Plath
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între o cană cu ceai şi două gânduri

mama citeşte jurnalul de dimineaţă
îşi masează tâmplele
şi tace

întoarce pagina
o dezosează
complet
dar
cuvintele rămân
aceleaşi

ştiu că nu
crede în ştiri
dar îşi clatină capul
în loc de alte cuvinte

şi tace

se aşează confortabil
pe marginea patului de lemn
întoarce ziarul
ca pe o scrisoare
de la tata

din umbletul buzelor
suspectez durerea
ce o prinde
dar tace
soarbe o gură din cana
cu ceai din vâsc-de-stejar

între două gânduri

mă priveşte
trage timpul înapoi
şi-mi spune
vezi
s-a mai uşurat pământul
suntem tot mai ofiliţi
şi fiecare zi e la fel
numai oamenii nu sunt
şi totuşi

nu ştiu să mint
şi nici nu port ochelari

ca aceştia...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un zâmbet

să adun surcelele astea de umbre
de pe chipul anotimpului rece
să dau deoparte falduri de nostalgii
lăsând clipa să-mi ciugulească din palmă
pe linia vieţii mi-au crescut sălcii
vântul le doare prin ramuri
gonesc tăcerile pe prundul râului secat

mai stai un zâmbet cu mine viaţă
să pun la grindă câteva cuvinte
călăuzitoare şi dulci ca atunci când
pofteşti şi ţi se dă dintr-un suflet primenit

roade-ţi unghiile pentru câte duci şi zaci
dar fii încrezătoare măcar cât să treci pragul
pune-ţi voaluri şi pene şi perle fii o doamnă viaţă
când duci cu tine copilul cărunt şi-adus de spate
încă neastâmpărat

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?
nu te iubesc, femeie, pentru frumuseţea ta,
ci te iubesc pentru că frumuseţea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi liniştea

O viaţă fără zbucium, o viaţă liniştită,
E-o viaţă care este de două ori trăită.
Când plină e de certuri şi de brutalitate,
Ea nu mai e trăită nici doar pe jumătate.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, copile drag

De ziua ta, Copilul Meu,
Mă rog la Bunul Dumnezeu,
Să-ţi dea tot binele din lume
Şi-n minte numai gânduri bune.
Noroc, iubire, sănătate,
În viaţă tu să ai de toate.
Să ai în suflet numai soare
Şi-n viaţă veşnic sărbătoare.
S-ai parte doar de fericire,
Şi multă, multă implinire.
Chiar dacă nu sunt lângă tine
Aş vrea să ştiu că-ţi este bine
Şi când ţi-i greu sau nu ţi-i bine,
Să ştii că-s mereu lângă tine
Cu gândul şi cu inima
Te rog să crezi, copila mea.
Iar dacă ţi-am greşit vreodată,
Te rog mă iartă, dragă fată.
C-aşa-i în viaţă, toţi greşim
Când nici nu ne închipuim.
Dar trebuie să avem răbdare
Cu toţi cei ce ne ies în cale.
Şi trebuie s-avem puterea,
Să trecem multe cu vederea...
Că a greşi e omeneşte,
Dar oare cine nu greşeşte?!

poezie de Mariana Simionescu (1 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu bănuiţi câte ceruri se îngroapă

într-o inimă de poet
dar vă cumpăraţi medicamente antistres
mai beţi o vodcă albă
consumaţi un verset albastru
striviţi întrebările într-o scrumuieră de lux
şi vă întoarceţi în moarte ca într-un aşternut
cu speranţa veşnicei dimineţi

dar eu visez că sunt copilul răsfăţat al cerului
şi mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăveşte de libertate
din foc prin foc cenuşă mă-ntorc
iar când mă veţi fuma ca pe o ţigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniştea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viaţă
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărţit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei introvertite (amfibrahic)

Închisă-n a sa carapace,
Aflăm despre ea cum trăieşte:
VACARM este-n suflet când TACE
Şi LINIŞTE-atunci când VORBEŞTE.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ne înţelegi, trebuie să înţelegi farmecul acestui Bucureşti aşa cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare şi de occidentalizare. Bucureştii cei mai apropiaţi de Orient decât de Apus... Ca să înţelegi oamenii şi stările de acum trebuie să te întorci la vremea lui Caragea şi a lui Alexandru Constantin Moruzi - acolo se află rădăcinile stărilor de azi, acolo năravurile şi tradiţia; tot ce-i bun şi ce-i rău, ce ne-a dat viaţă şi ce ne-a pierdut. Occidentalizarea e numai lustru; a schimbat doar Podul Mogoşoaiei în Calea Victoriei...

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!