Noapte de mătase
e noapte diafană cu ea mă învelesc
și-aștept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coșmarul care adâncește abisul.
e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită și viața o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.
sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar știu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naște versul.
dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.