Versul iernii noastre

Azi am cioplit
un vers din magica plăsmuire
a apusului din era noastră
glaciară,
n-am găsit păsări măiastre
să pun rimă cu triluri,
doar nişte biete ciori,
ilustre şi lugubre ghemotoace
botezate-n zgomote ancestrale,

dar tu,
nefericita vieţii mele
dăltuită-n candelabre de ţurţur
vei înţelege că mi-e atâta dor
de palma ta alcătuită din
franjuri de soare,
adună-mă din nisipurile
congelării veacurilor uitate
şi redă-mă cursului existenţial,

vreau să-ţi cioplesc versuri
din păpădii aşezate de zâne
prin iarba câmpiei
din zodia
primăverii de ceară.

poezie de Ion Ţoanţă din Rezervaţia de himere (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedepsi-m-aş, şi n-am cui!

Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş codrului,
unde e frunza mai deasă,
cu iubita cea aleasă,
făr-averi, şi făr' de casă,
şi să scriu, din iarbă, rugă,
că mi-e tare dor de fugă!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş, dorului,
numai el îmi dă povaţă
în amara mea de viaţă!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş verdelui,
şi culorilor albastre
cu tril de păsări măiastre!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş, Domnului,
rădăcină de altar,
să mai fiu, o zi, măcar,
trup curat, din viţă nouă,
să mă tăvălesc prin rouă,
nu cu una, ci cu două,
asta vă doresc, şi vouă!
Pedeapsă-mă, Doamne, acum,
aprinde-mi iubirea din scrum!

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de vară şi mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu păşeşti prin nopţile amare
Şi-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară şi de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace şi de infinit,
De paşii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroşi,
De răsărit şi de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Şi de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de casă

oraşul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile aşezate frumos unul lângă altul
ca nişte cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.

când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în braţe ca pe nişte
copilaşi.

&
aceasta e demenţa zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, oraşul nu e o himeră.

e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare şi vechi.

maşinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,

dar mi-e frică. tot ce a fost pus acolo la păstrare
e posibil să se fi transform

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de plajă, de nisipul cald,
Şi ochii tăi de un verde smarald
Valul ce se sparge cu sete la mal
Şi parfumul tău cu iz oriental.

Mi-e dor de anii trecuţi peste noi
Cănd mână în mână râdeam prin ploi
Dragostea noastră ce-a ars în zadar,
Şi filele trecute din calendar.

Mi-e dor de sânii tăi în formă de pară,
Iar palmele mele continuă să-i ceară
Dar din dragostea noastră cea mare,
Mai am doar o poză, ce consolare!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ecranul imens de deasupra noastră se conturau pe un fond cenuşiu, diafan, păsări alunecoase ce împodobeau panorama cu mişcătoare broderii ancestrale. Doar eu puteam înţelege frumuseţea mută a acestui tablou, doar eu vorbeam cu privirile, cu viaţa de dincolo de oameni, cu tainica frumuseţe a lumii aceleia.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Se zice şi s-a zis că-i un secret

Al artei, să compui macame-arabe,

Să ştii să faci o odă unei babe

Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet

N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,

Şi-njur şi numai tropotind silabe

Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma,

Dar stante pede iată mai un vers,

O, de-aş găsi acum o rimă-n uma;

Dar haide! şi fără rimă văd c-a mers.

Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!

Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Se zice şi s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să ştii să faci o odă unei babe
Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet
N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,
Şi-njur şi numai tropotind silabe
Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma,
Dar stante pede iată mai un vers,
O, de-aş găsi acum o rimă-numa;

Dar haid! şi fără rimă văd c-a mers.
Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!
Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia naşterii

Născut pentru a fi regele Câmpiei
în zodia singurătăţii în cer atunci
era un singur peşte într-un singur ocean
ori poate fi o tăcere mai mare?
Şi turme de fecioare mărşăluiau
prin ierburi spre apus şi turme
de case mărşăluiau pe drumuri spre apus.
Jale mai mare nu e, naştere mai ciudată
nu. Se mai văd şi acum
în locul unde m-am născut colinele
lungi care nu sunt decât picioarele mamei
înlemnite ca în ceasul naşterii mele
hăţişul de ierburi dintre ele de unde
am ieşit de-a buşilea ţipând,
ţâţele enorme rămase de atunci
ca nişte movile şi cărarea bătută
în tălpile mele spre durerosul amurg.
Prin pântecul mamei ţiuie cuvântul
pe mare se-ndulceşte harul până-n ţărmuri
unde eu de la începutul Câmpiei
mele stau tolănit cântând.

poezie de George Alboiu din Câmpia eternă (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-mă în palma Ta

Doamne în Numele Tău

Vreau Isuse să trăiesc

Să-mi fii Domn şi Dumnezeu

Despărţit de orice rău

Viaţa eu să-ţi dăruiesc

.

Al Tău Nume Doamne vreau

Să îmi fie o cunună

Ţie dar să mă predau

Şi la masa Ta să stau

Până viaţa o să-mi apună

.

Numai Ţie o Isus

Vreau să-ţi dau a mea fiinţă

Rob să-ţi fiu — să-ţi fiu supus

Să-ţi cânt slava Ta de sus

Trăind dar sfânta credinţă

.

Pentru veci de veci eu vreau

Isuse să-mi fii stăpân

Ţie Însuţi să mă dau

Căci în Tine ochii mi-au

Găsit Doamne doar sprijin

.

Pune-mă în palma Ta

Viaţa Doamne să-mi trăiesc

Pe Tine a te avea

Isus în inima mea

Ţie numai să-ţi slujesc

.

Legământul Tău Divin

Să îmi fie o comoară

Eu de Tine să fiu plin

Şi cu sufletul senin

Să-ţi dau a mea inimioară

.

Pentru Tine dar să-mi bată

Inima Isus în piept

Viaţa mea în veci curată

Să mi-o faci Doamne îndată

Cu duhul mai înţelept

.

Pune-mă de acum să-ţi cânt

O Isus a Ta Fiinţă

Prin al Tău măreţ Cuvânt

Şi prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ca să am dar biruinţă

.

Fă-mă să-ţi fiu o cântare

Uin imn Doamne pe vecie

Căci îmi eşti Isus cărare

Şi un munte de-ndurare

Slăvit Numele îţi fie

10-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una cu lumina

Când razele-ţi trezesc pământul
Zâmbesc şi eu în taina dimineţii
Şi în stupoarea-ţi vasta nu aflu nicidecum cuvântul
Să spun eu adormite-i lumi de frumuseţea vieţii,

La pas cu tine mă strecor
Şi ies tiptil din umbra camerei sinistre
Să nu mai fiu doar un decor
Fragment cioplit cu gânduri uşor ilustre,

Vreau chipu-mi încălzit de a ta iubire
Să-l porţi pe raze până-n infinit
Unde lumina curge cu orbire
Şi-ntr-un sfârşit mi-e sufletul hrănit,

Să cad apoi în veşnica tăcere
Uitată în visul contopit cu cerul
În vie strălucire lipsit de timpuri efemere
Rămân să zbor avid eu cu eterul.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine

Poezia mea despre tine
Este o creaţie fără sfârşit.
Primul ei vers e dorinţa
Care aleargă spre infinit.

Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă şi ritm,
Creşte frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.

Inima mea îmi dictează
Şi cuvânt şi vers şi poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Şi mi te transformă într-un totem.

Litere blânde, tremurânde,
În versuri şerpuiesc lasciv,
În faţa ochilor mei ispitiţi
De cât de frumoasă e inima ta!

Mi-e greu să descriu rapsodia,
Să pot cuprinde sub litere reci
Culoarea sunetelor şi măreţia
Ce se revarsă pe unde treci.

Surâsul tău mă poartă-n uitare,
În zboruri rotunde şi line...
Aşa cum şoimul pluteşte în zare,
Plutesc şi viscerele-n mine.

Privirea ta mă zboară în munţi,
Pe aripi de păsari colorate şi iuţi;
Ochii tăi negri, izvoare de cerneală vie,
Îmi picură prin inimă, în pix, poezie.

De-ar fi să te compar,
Te-aş compara cu luna în noapte,
Însă pe tine nimic nu te poate eclipsa.
Lună eşti tu în noaptea vieţii mele!

Când luna uşor se cufundă în mare,
Cu o teamă latentă, raza de soare
Se pierde-n adâncul lăsat de lipsa ei.
Aşa m-aş pierde eu în lipsa ta.

Din marea de strofe ce va să vie,
De-ar fi să scriu ceva fără noimă:
Cuvinte greşite sau versuri grăbite,
Cu pixul meu magic promit să le şterg!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de menestrel

îmi simt trupul vibrând cu ardoare
într-un dans ştiut numai de el
cu iubire nesfârşită scăldată în soare
la margine de vis cântă un menestrel.

nu ştiu ce e ziua fără soare-n cuvânt
nu ştiu ce e noaptea fără licăr de stele
miresmele de vară se-mprăştie în vânt
prin versatile rime trec secundele mele.

în lumina ochilor dragostea se joacă
să nu mai curgă lacrimi arzătoare
seducţii ancestrale sufletul descarcă
nu mă mai tem de moarte sunt o visătoare.

prin iubiri am găsit mângâierea cerească
le ordonez în versuri expresii curgătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară... nesfârşită,
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Aşa, ca de ziua dorului!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară nesfârşită
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău, rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Ghiceşte-se prin strai de ceaţă
Un fir de aur – surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheaţă
S-a trezit streşina plângând.

Se simte miros de pădure –
Mireasmă reavănă de lut -
Şi plâng şi dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.

Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceaţa deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de ţărnă dogorind.

E un soi de tandră veselie
Prin curţile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Şi vântul suflă mai slobod.

În inimă tresar imbolduri
Uitate, parcă, de-un văleat
Şi înghiţind cu grele noduri,
Mi-e dor să fiu de soare beat.

Mi-e dor de verde şi de soare –
Mi-e dor să mă mai simt copil,
Să sorb din ochi albastra zare –
Ţărâna s-o sărut – umil.

.. Din cer coboară primăvara
Golaşă – dar cu trainic rost
Şi va goni, domol, răceala
Şi pâcla iernilor ce-au fost...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Uneori
mă prăbuşesc
dar
cu infime puteri,
agăţat de versuri,
mă ridic...
Ridicare
în aşteptarea
altei căderi...
Sunt nufăr
zămislit în oceane
de lacrimi...
Exist,
câtă vreme îl pot slăvi
pe Dumnezeu
prin vers!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mai avea versuri?

stau şi privesc
foaia albă curată
vreau să-ţi scriu dar nu pot
eşti prea aproape de mine să mă auzi
ochii tăi spun mult prea multe
iar eu nu vreau să-nţeleg neînţelesul
dincolo de o dragoste neîncepută
puritatea nu poate supravieţui
în lumea ta doar în inima mea
care va rămâne un mister
chiar şi pentru mine,

banalitatea trăită în grabă de cei din jur
îmi osteneşte sufletul fragil
mă îndepărtează încet
de aşa numită viaţă
doar refugiul în vis
şi iubire mă ajută
să supravieţuiesc monotonia oarbă
şi aerul ticsit de fariseism,

nopţile lungi de iarnă
aştept primăvara
să pot să cânt serenade stelelor
alese de tine cu atâta grijă,
nopţile de vară aştept să dorm
pe iarba îmblânzită de săruturi calde
iar toamna aş vrea să nu vină
să o luăm iar de la capăt
ştiu, că nu voi avea glas
să-ţi cânt mai apoi
dar poate atunci
voi avea versuri să-ţi scriu
şi voi umple
această foaie albă curată.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie poetică

Un vers beteag, ca toamna asta strâmbă
Care-a cioplit cu dalta ploii-n stâncă,
Un fals condei, cu mustul pământiu...
Zadarnic mi-am dorit poet să fiu!

Oh, din fântâna gândului erupe
Lavă lucind de versuri - pietre scumpe...
Şi după pace scormonesc prin mine,
Ramuri brumate cu tăceri divine...

Alei de vis şi de tăceri... Carnal
Poem, pliând în plan transcendental...
Cerul, de-acum, se-apropie de mine,
Mă prinde-n nituri de priviri... Mă ţine,

Prizonieră toamnei, evadată
Din altă lume... Vreau o altă soartă!
Şi vreau să zbor cu fluturii spre stele,
Să picur peste lume vers şi miere!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!