Cântec de menestrel
îmi simt trupul vibrând cu ardoare
într-un dans știut numai de el
cu iubire nesfârșită scăldată în soare
la margine de vis cântă un menestrel.
nu știu ce e ziua fără soare-n cuvânt
nu știu ce e noaptea fără licăr de stele
miresmele de vară se-mprăștie în vânt
prin versatile rime trec secundele mele.
în lumina ochilor dragostea se joacă
să nu mai curgă lacrimi arzătoare
seducții ancestrale sufletul descarcă
nu mă mai tem de moarte sunt o visătoare.
prin iubiri am găsit mângâierea cerească
le ordonez în versuri expresii curgătoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Seductii sufletești
poemul e momentul de răsfăț al zilei
mă simt inspirată de raze de soare
îmi așez inima pe albul pur al filei
scăldată de sânge cu parfum de floare.
mierle la fereastră îmi fac o serenadă
emoții roz aleargă prin sufletul meu
mă fericesc pe-a vremii esplanadă
și uit pentru o vreme de oftatul greu.
muzica și poezia mă mențin activă
strâng toate splendorile din univers
n-aș fi crezut că sunt așa de emotivă
lacrimi de iubire să curgă prin vers.
pe rețele literare gândirea e creativă
cu mirabile lumini mereu am convers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparențe
dorințele mele vizează absolutul
nu risc cu tristețea să cad în depresii
iubesc apropierea de pământ de lutul
care se lasă modelat prin progresii.
ating adâncimile vieții cu visul
revelații deschise m-apropie de cer
am gustul frumuseții ce sfidează abisul
idealurile mele lumii le ofer.
flăcări de iubire ard demonia vieții
mă apropii de sfinți cu sentimente pure
culorile luminii pictează pereții
trec printre obstacole prin lucrurile dure.
dorințele de puritate trec prin ziduri
prin versuri versatile rânduri, rânduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolero
ascult intens Ravel- sublim bolero
fericiri dansante vibrează sub piele
în cruciada vieții "voglio vincero"
sorbind setoasă lumina de la stele.
trăiesc emoții intense, mărețe
simt că zbor cu aripi măiastre
poezia timpului are acuratețe
cu chipul spălat de izvoare albastre.
cerul își descarcă tolba cu povețe
acum știu ce să fac cu menirea mea
nu port mască și cu naturalețe
voi răspândi prin versuri dragostea.
îngerii mă inspiră cu aleasă finețe
la colierul vieții să montez o stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patimă înmugurită
fără iubire nu aș fi fost om
în brațele ei am dobândit putere
înmugurită înflorită ca un pom
am captat lumină din mistere.
muguri de gânduri răsar în mine
rog vântul să nu îi doboare
ce dacă-i toamna zilele sunt senine
simt pe tâmple mângâieri de soare.
fără iubire nu știu să trăiesc
emoțiile mele străbat lumea întreagă
versuri în lumină și ție-ți dăruiesc
de tristețea neagră zilnic se dezleagă.
mă ning serenități din cerul amical
cu înălțări febrile pe extaz epocal.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri versatile
(lui Dumitru și Paulei Agripina Drăgan)
atinge-mi inima cu un gând versatil
o să cred că e vremea să cânte
simfonia vieții compusă cu stil
ca un îndemn să pășesc înainte.
sub aripa de înger simt protecție
am învățat tristețea s-o transform
în versuri sublime strânse în colecție
azi știu că poezia o iubesc enorm.
poți fi și tu un înger pe pământ
să sădesti bucurie în suflete triste
poți cu iubire să fii miracol sfânt
rostind cuvinte prin suflete turiste.
ninsori de fericire sunt aduse de vânt
să trăiesc magia iernii futuriste.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrebarile mele
Întrebările în mine s-au revărsat peste margine
iedere cățărătoare
împânzindu-mă
încolăcind mirare cu mirare
călcând apăsat peste nelămuritele mele tristeți
le simt cum se strâng, cum clocotesc
horă nebunească de iele rotind peste gânduri
am să mă așez pe o piatră mare albă
la margine de drum fără sens și fără capăt
și-am să le las să curgă prin mine
fără să le mai număr
fără să le întreb nimic la rândul meu
să se risipească numai în mine
ca o ploaie de vară
legând gând de gând
și simț de simț
curcubeu împletind în chip de răspuns
peste clocotitoarele regrete.
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Entuziasm verde
precum o tuberoză suplă și mlădie
e amintirea mea de asta vară
când dansam în ritm de rapsodie
și așteptăm în tihnă luceferi să răsară.
un cer de stele sunt visele mele
cu aripi de fluturi pe a nopții eșarfă
cu serenada lunii trecută prin perdele
cu dansul muzelor pe corzi de harfă.
tristețea s-a sfârșit, viorile cântă
lumini se nasc în pântece de frază
pronia cerească iubirea cea sfântă
de la sfinții care stau pururi de pază.
trec prin bătrânețe plină de emfază
cu melancolia înflorită pe-o rază.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în vânt
lasă-mi iubite încă o clipă de răgaz
să se usuce lacrima din ochiul meu
marea de speranțe cu albastru talaz
îmi udă trupul încercat din greu.
boala mă asaltează în suflet și vis
mă simt fragilă ca un trandafir
petale romantice prin vers am deschis
în toropeala inimii vreau răcori de zefir.
magii mă învață și îmi dau povețe
cum să dezleg taine prin simplu cuvânt
lumini îngerești mai pot să mă răsfețe
să urc bătrâneațea pe aripi de cânt.
mă răspândesc în lume cu naturalețe
versuri ating cerul purtate de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Morminte de soare și scrum de nori,
Deșert de valuri și ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi și cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă și, tu, cel iubit,
Voi care aveți Dumnezeul în oase,
Inimile știu tot și știu, ca și voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace
Cuvânt minunat și pur,
Ca aerul dimineților pline de vară ,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul și mările, laolaltă!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marea iubirii
pe marea iubirii vâslesc zi și noapte
valuri entuziaste mă-mbrățișează tandru
inima ascultă pure, curgătoare șoapte
lacrimi și regrete nu au loc în cadru.
nu sunt pirați să îmi fure comoara
de sentimente de emoții senzuale
în voaluri de lumini coboară seara
cu vise cu seducții ancestrale.
îmbrățișez cu gândul stele căzătoare
lacrima lor se pierde-n univers
poate se întorc în umane izvoare
să aducă-n tristețe magic revers.
iubirea lor rupe lanțuri și zăvoare
cu spiritul liber să plămădească vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
(mi-e frică de întunericul nopții, pentru că sufletul vrea lumină și lumina e iubire și iubirea, e viață)
În noaptea asta, mamă,
Mă simt străină-n lume
Aș vrea să îți sărut și mâna
Și să te rog să ții lumina,
Că e târziu și trece Luna.
M-așez pe trepte lângă nori
Să-ți fiu aproape, să-ți fiu dor
Și fulgi de nea îmi sunt iubire
Și nu știu, mamă, de sunt bine.
Miresmi de cetină de brad
Și clopote se-aud pe deal
Și chipul tău între luceferi
Ca o icoană prinsă-n stele.
În loc de beteală ți-aș prinde
Iubirea mea pe flori de sticlă
Și lacrimi de dureri cântate
De ceterași porniți prin sate.
Ce noapte tristă, mamă,
Dac-aș putea s-o trec ușor
Să fiu cu tine până mor
Și să mă ții mai mult in brațe,
Sub mângâieri, să uit de toate.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.
Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi modelate
izvodești credință din cuget idolatru
te închini la soare la lumina-i sfântă
fiecare rugăciune o despici în patru
în psalmi și psaltire literele cântă.
speranța izvorăște din inima rănită
se scurge ca sângele prin fiece nucleu
inima ta doar cu iubire-i hrănită
luptă cu deznădejdea cu curaj de leu.
modelezi în slove lacrimi arzătoare
lumini se tipăresc în cartea cu povești
în calendarul sfinților e sărbătoare
să nu uiti să te-nchini și să iubești.
în mulțimea de suspine tu rămâi o visătoare
un miracol ceresc și cu visul nutrești.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie gri
nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
să petrecem numai clipe minunate
să uităm că-n viață e și greu.
nu știu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm și noaptea mă frământ
amintirile se-adună să mă cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.
nu te vreau de loc melancolie
scoți la suprafață doar tristețe
vreau sufletul să cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii să-mi dea zilnic binețe.
să curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar să mă răsfețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de extaz
(iubitului meu Alexandar )
te simt ca pe-un poem în gândul meu exiști
o livadă cu meri azi a rodit în mine
să nu mă lași strivită de nori triști
fii ploaia de iubire cu semnele caline.
cu ține în Parnasul muzelor mă afund
în visul cu stele să mă prefac lumină
să ningă cu poeme în suflet profund
mângâierile tale doruri grele-mi alină.
vin-o ca o adiere de la polul Nord
alungă-mi coșmarul durerilor din oase
trezește-mi extazul să îl simt în cord
îmbracă-mă-n săruturi până la coapse.
în iubirea noastră am topit un fiord
secundele cântă lunecând prin sinapse.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lirism de toamnă
e toamnă blândă în sufletul meu
cu speranțe dulci mângâietoare
ciorchini de struguri copți din soare
sunt visele mele dobândite cu greu
fascinații învăluitoare culeg de la stele
tentații roz de transfigurare în spirit
primesc lumina lor o ador o merit
ca pe o mângâiere în voaluri de dantele
privesc cerul magic ascult a lui chemare
știu că mă acceptă sentimental poet
dialectici îngerești sonet după sonet
să nu rănesc cuvinte cu o disperare
lirismul toamnei îl condeiez concret
sute de versuri le azvârl spre soare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune în vânt
mă transfigurează voluptatea suferinței
dar am îngerii mei care mă consolează
iubirea de lumina din adâncul ființei
atrage și noaptea străluciri de rază.
sufletul meu trece prin proces revolut
așteaptă în tăcere iertarea lui Hristos
sunt o scânteie ruptă din focul absolut
ard gânduri care nu -mi sunt de folos.
mă mângâie lumini când sunt slabă și tristă
stresul și oboseala le alung cu versuri
și atunci când lacrimi umplu o batistă
din adâncul meu izvorăsc înțelesuri.
Doamne Ție îți încredințez sufletul meu
fă din mine o stea să dăinuiesc mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am tălpile rănite
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și urme-nsângerate las timpului anost.
Simt gândul meu vibrând și las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.
În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi și nici patimi din visele betegi.
În mine încolțește din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.
Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Și-aud ecoul greu în sunet de izvoare.
Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și timpul mă îngână, gândindu-se la cost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul iubirii
Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.
Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!
Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noștri nu au toamnă...
Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.
Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.
Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.
Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.
Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.
Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.
Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.
Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.
poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!