Credo
Uneori
mă prăbușesc
dar
cu infime puteri,
agățat de versuri,
mă ridic...
Ridicare
în așteptarea
altei căderi...
Sunt nufăr
zămislit în oceane
de lacrimi...
Exist,
câtă vreme îl pot slăvi
pe Dumnezeu
prin vers!
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia Mandache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.