Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor,
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-am dorit deloc să stau
iubirea s-o împart cu tine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje sacre de amor,
țesute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou.
din karma visului plecată,
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.