Îngeri și oameni
Lumina cea sfântă în noi se coboară
Și îngeri suspină de oameni ce sânt,
Bătaia de inimi începe să doară
În oameni și îngeri, cum n-au fost nicicând.
Pământul se umple de raza curată,
Iar oameni suspină de îngeri ce sunt,
Iubesc și-n iubire pe toate le iartă,
Că astfel e-n ceruri și așa-i pe pământ.
Doar îngeri și oameni acolo... ființe
Căzute în rugă din inimi și minți,
Flămânde să-și ardă în flăcări dorințe,
Uitând câteodată să fie cuminți.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.