Ruptură definitivă
Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.
Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.
Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.
Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.
Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.
Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre trecut
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre onoare
- poezii despre mamă
- poezii despre iertare
- poezii despre amintiri
1 Georgeta Nedelcu [utilizator înregistrat] a spus pe 12 mai 2010: |
| Poate ca nu e doar o poezie, poate ca e rupta din realitate si ma gindesc - daca e asa - ca inca suferi daca ai scris ce ai scris. Sunt alaturi de tine! Domnul sa te aiba in paza Lui. Georgeta. |