În lanul de secară ...

De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropaţi în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Şi umbra răzleţiţilor copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineţi-n asfinţit.
Fragile flori şi-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire şi durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câţiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferinţa mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii şi cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropaţi în lanul de secară,
Aduceţi flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,
Să-mi amintesc de dragostea dintâi,
Iar în sicriul meu şi sub altiţă,
Să puneţi albe flori de romaniţă,
Ca să le rup, petală cu petală,
Să scap pe veci de cruda îndoială,
Că m-a iubit sau poate mă iubeşte;
S-o risipesc ca prinsă-n fălci de cleşte.
Iar de veţi trece pe la cimitir
Aduceţi roşu fir de trandafir,
Catifelat, stropit cu bob de rouă,
În care sufletele amândouă
Se întâlnesc în lanul de secară,
În cimitirul meu din plină vară.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac roşu

maci roşii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc uşor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocăniţa
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
şi fluierând prelung
că peste şine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roşii unduind
în prag de seară...
şi n-am să-i uit nicicând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineţile de vară,
când se revarsă zorii,
În lanul de secară
vin secerătorii.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul macilor fragili

Fragile flori şi efemere,
Ies în obraji de palid lan,
Cu spice-ajunse la aman,
Născându-şi pruncii în durere.

C-un trup candid şi diafan,
Sosite-mi par din alte sfere.
Fragile flori şi efemere,
Ies în obraji de palid lan.

Urmând a sa bolnavă vrere,
Ai zice că vreun piroman
Ieşit din dosnice unghere,
Pândise cu-al său gând avan,
Fragile flori şi efemere.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de mac

În lanul cu galbene spice,
Puzderii de maci înfloresc,
Ce-o viaţă prea scurtă trăiesc,
Cu capul plecat spre matrice.

În zbor, păsări mii ciripesc,
Cu pliscuri flămânde, calice.
În lanul cu galbene spice,
Puzderii de maci înfloresc.

Cu răni sângerând, ca sub bice,
Un strop de răcoare cerşesc,
Să zvânte-ale lor cicatrice
Ce-ntreg orizontu-nroşesc
Şi lanul cu galbene spice.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai atins cu umbra ta

Te -am văzut te -am auzit
Treceai prin umbra mea
Drumul dintre două lumi grăbit
Tu mai atins cu umbra ta

Nu mai văzut dar mai simţit
În mână inima mi -ai aşezat
Un bob de rouă în zori sfinţit
Cerul tot atunci s-a cutremurat

Plouă flori albastre de liliac
Culoarea cerului de vară
Pică parfum din flori de mac
Un cer curat ca prima oară

Suflet trecut prin două lumi
Te-am zărit în umbra cerului
Aud acum cum tu îmi spui
Mă vei găsi în roua pomului

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de roua

Fânul fu răzbit în vară
de o coasă milenară.
Mai rămase-un fir, sau două.

Dăruindu-le cu rouă,
noaptea se pierdu în zori,
răsădind în urmă flori.

poezie de Ion Bănuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometaţi
greierii surprinşi în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântaţi.

fluturii ascunşi sub corole de flori
se îmbată de miresme şi splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
aşteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură şi prană hrănitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbelul

Zările păşeau timide peste-a nopţii umbră rară,
Câmpurile-nrourate cătau mute blândul soare,
Vântul se-nteţi o clipă peste holda de secară
Unde, singur, porumbelul îşi dă ultima suflare.

Paiele foşnesc a bocet, îngrozită piere luna,
Buruienile din preajmă plâng pe note de vioară
Iar pământul se desface, primitor ca totdeauna
Şi în cimitir transformă întreg lanul de secară.

Alicit de braconierii ce-şi reglează-n păsări tirul,
Purtătorul de mesaje şi-a găsit un crud sfârşit
Şi prin moartea sa, iubirea, înzecit plăteşte birul
Căci biletul din inelu-i nicicând nu va fi citit.

Nările-i sunt încă sobre, ochii cată către cer,
Ghearele sunt încordate, trupul ţeapăn, gâtul flasc...
În această nemişcare, încărcată de mister,
L-a împodobit natura cu o robă de damasc.

De acum a lui aripe nu vor mai mângâia norii,
Nu vor mai săruta tainic aerul la înălţimi
Iară fetei ce-l aşteaptă, timpul va toci fiorii;
Sfâşiat şi dorul moare de-a tăcerii ascuţimi.

Nimeni nu-i va şti povestea, ţărna tace, norii tac,
Ucigaşii cu alice au uitat de el de-o vară,
Cei doi tineri, de iubire, nu se caută şi zac
Doară pâinea-i ştie taina, pâinea neagră de secară...

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

Flori iarnă, flori de vară
Flori pe care cade bruma,
Zi de zi, seară de seară,
Prefer florile de numa.

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mac

În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-aş vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

singur pe lume -
în lanul de secară
sperietoarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictez atent

o zi de vară în lanul de secară
adaug o aripă de dor călător
trag două mustăţi la ochiul
de-ntuneric ruşinat lăsat pe jos
cam la voia întâmplării s-au retras
apostolii unde o crâşmăriţă umple
cănile lasciv până la buza roşie
agăţ un soare modelat în cuvinte
mă-nfior de vântul ce adie uşor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măşti de lut
Impermeabile la ploi şi vânt.
Şi-n faţă vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va creşte-n cimitir.
Când cireşii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Şi vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Şi vezi şi frunze închistate,
Cireşe amare şi stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porţi mască,
În care alţi te ataca,
Cu zâmbet de-o inocenţă amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădeşti din ură, flori si-un POM!

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină

Şterge cu un zâmbet lacrima care-ţi curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.

Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Şi de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îţi faci grădină.

Dumnezeu te binecuvântează când îţi dă iubire
Şi o grădină plină cu flori şi fericire.
Şi de îţi simţi iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moartea-mi stă la căpătâi,
Mă-ntreb să-i pese oare cui?!
Am fost cu ţipătul dintâi,
A nimănui, a nimănui...

catren de Mihaela Banu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascadă de flori

Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
râuri de culori
e grădina mea,
sâmbure de stea.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate
care să ascundă miasmele
unui suflet mucegăit
şi muribund...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala pe ochi

Ochiul verzui al minţii tale
A fost străpuns de o rază de soare.
Şi ochii tăi verzi
Erau dintr- o dată
Roşiatici, ca soarele la apus seara,
În vară.
Pe pleoapă purtai
Petală roşie de la o floare.
Nu ştiu de ce,
Dar credeam că ochiul te doare.

Am vrut mâna ciungă să o întind,
Pleoapa să ţi- o ridic.
Dar cum să o întind?!
Că prin a ei durere nu mai simţeam nimic.

Piciorul, alene, cel şchiop,
Îl târam prin lanul de maci.
Voiam să- nţeleg
A cărui petală
O purtai pe acel ochi verzui- sângeriu.

Îti spun, am ştiut că petala este de mac!
Pentru ca macul, tie, atunci ti- a fost drag.

Mâna o să mi - o cos
Să nu îmi mai fie ciungă.
Pucioru- l ridic
Să pot să alerg
Când rămân doar o umbră.

Îţi deschid ochiul.
Petala ţi l- a vindecat.
Să pui, în lan, înapoi,
Petala din ochiul de drac.

poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de MONIQUE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora

Şi-n cimitir sunt flori, sunt flori în şir,
Comori de forme mândre şi culori -
Dar ţintirimul nu miroase-a flori,
Ci florile din el a cimitir...

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec prelung

ramul legănat de vânt
se frânge în şapte.
treci şi-n urmă laşi miros
de cireşe coapte.

numai o dorinţă am
cântu'-mi să răsune,
spărgând sticla nopţilor
cu iz de căpşune.

în ochii tăi cafenii,
dinspre miazănoapte,
luna să pice uşor
ca un strop de lapte

şi sfioasă, inima
în piept să-ţi tresară
cum tresar macii roşind
lanul de secară.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!