Cântec prelung
ramul legănat de vânt
se frânge în șapte.
treci și-n urmă lași miros
de cireșe coapte.
numai o dorință am
cântu'-mi să răsune,
spărgând sticla nopților
cu iz de căpșune.
în ochii tăi cafenii,
dinspre miazănoapte,
luna să pice ușor
ca un strop de lapte
și sfioasă, inima
în piept să-ți tresară
cum tresar macii roșind
lanul de secară.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.