Darul de noroc

Divin, seninul, azi, deschide, largă, uşa,
Magnifică, în ochi îşi oglindeşte marea,
Îşi sapă, în adânc de gând confuz, cărarea,
Văratică, melancoliei spulberă cătuşa.

Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii
De somnul indolenţei, ce împietreşte vene,
Încarcă bateria inimii cu fragede poeme,
Pe care Sufletul îşi sprijină toiagul Fericirii.

Cu verde must îmbată, chipeş, fir de busuioc
Şi umple cu parfum al verii sân de floare,
Înnebuneşte orice-aripă cu-naltă delectare...
E ziua-n care sporul îmi este darul de noroc...

Rostogoleşte-mi, dragă zi, minuta-n larg de pas,
Pe ram de vers, din faşă muguri dezgoleşte,
Nu-l stăvili, cât Sufletul în urmă se zideşte
Cu gând senin, pe infinitul care i-a rămas...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celei ce-a plecat

Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aştept aici confuz
Şi-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit şi sincopat.

Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate şi eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aştept aici confuz.

Tot ce-ai dorit ţi-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am şi plimbat în lung şi-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia iubirii de Sfântul Valentin

MAGIA IUBIRII DE SFÂNTUL VALENTIN

Nicicând nu e mai potrivit
Ca-n zi de Sfântul Valentin
Să-ncredinţezi celui dorit,
Iubirea-n viaţă şi-n destin.

Noroc deplin de ţi-e sortit
Să întâlneşti ca dar divin,
Se află-n chip neprihănit,
Cu zâmbetul de farmec plin.

Când eşti bărbat cuceritor,
În dar iubitei să-i dai flori
Şi un sărut surprinzător,
Trezind ai dragostei fiori!

Şi să-i şopteşti cu glas vibrând:
"Aş vrea prin sacru legământ
Să fim în suflet şi în gând,
Uniţi cu-al sorţii jurământ!"

Să-i încredinţezi iubire
Pe-al vieţii vis clădit în zori,
Cu a ochilor sclipire
Răsfrântă-n petale de flori:

"Când lângă tine nu voi fi
Să te alint şi să-ţi vorbesc,
Doar florile îţi vor şopti
În locul meu, cât te iubesc!"

Din muguri de primăvară,
Pe cărarea nemuririi
Să duci lauri de fecioară
În sentimentul iubirii.

În ochii ei, ca zeu să creşti,
Nicicând să nu calci jurământ!
Din dragoste să dăruieşti
Urmaşi ai vieţii pe Pământ!

Fără fiorii iubirii
Să nu treacă niciodată,
Sărbătoarea fericirii,
Deşi e împrumutată!

Cu drag prin timp să-ţi aminteşti
De sărbătoarea iubirii
Şi cu vibraţii sufleteşti
Să sorbi cupa împlinirii!

Să parcurgi prin iarna vieţii,
În păr, cu fulgi de ninsoare,
Iar iubirea tinereţii
Să crească în noi vlăstare!

14 Februarie Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu har divin

Te-ai născut chipeş şi mândru,
În ninsori de flori şi stele
Unde trupul ţi-a crescut
Cât un plop frumos şi verde.
Gândul, ţi-a fost aripă
Aripă de nor şi înger
Sufletul, de-argint şi mură,
Pus în versuri splendide.
Tu! În răcoarea din livadă
Ai deschis o fructă coaptă
Cu un gând şi dor adânc
Pus pe albe foi să scrie.
Tu! Ai dezgheţat o Lună
Şi o iarnă ai topit
Când povestea ta cu zâne
Mulţi copii a adormit.
Tu! Fulgerul l-ai înmuiat
La un vers cântat cu drag
Norii ploaie au ţinut
La iubirile cu prinţi.
Tu! Tu ai înflorit toţi teii
Cu lumina dintr-un vers
Şi-ai lăsat pe ei să curgă
Mierea plină, de-armonii.
Tu! Ai hotărât să pleci,
Într-o lună, dintr-o vară
Când cireşele zâmbeau
Noi topeam, lacrimi-amare.
Ţi-a fost sufletul, sulfină!
Inima, de miere plină!
Când ai început a scrie
Versul plin cu har divin.
Ţi-ai lăsat rima să cânte
Pentru noi şi veşnicii
Viu să te simţim oricând
Şi să te iubim, etern.
Ţi-a fost sufletul sulfină
Pana înmuiată-n Soare,
Inima deschisă-n ceruri
Un Luceafăr viu, şi-acum!
Un Emin sorbit de Tatăl
Luminând Limba Română
Să fim cunoscuţi prin tine
Pe tot globul pământesc.

poezie de Adelina Cojocaru (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul divin, dar ceresc

Pe o rază de lumină
am primit un dar.
Un dar care îmi alină
sufletul hoinar.

Dumnezeu mi l-a trimis
ca să nu mai rătăcesc.
În inimă am închis
darul divin, dar ceresc.

Ascult sfatul îngeresc,
sunt alături de Hristos.
Ce mă-învaţă înfăptuiesc,
nu mai sunt un păcătos.

Pentru darul ce-am primit
cerului îi mulţumesc.
Sufletul mi-am liniştit,
calea nu mai rătăcesc.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara împlinirii

Cerul îmbie norii-n catarge adormite,
Sleind cu opalin albastrul moale, şters,
Cărările îşi suflă vânt în bătăturile trudite,
Cercând a-ncetini ireversibil mers...

Căzută-n lăcomia ruginii, osânda înrăită,
Cu verdele răscopt hrăneşte coase de regres,
Se zbate galbenul în păpădia răzvrătită,
A înfrunta eroic, torid, al razelor exces...

O secetă trezită din marea hibernare
Ascute ţipăt frunzei, să umple al meu vers
Şi-mi redeschide rana de-ndurare
Din irealul de-a opri, de august, ghes...

Brăzdează nostalgia regrete noi pe faţă,
Cât palma-i plămădeşte-un vers de alinare,
Urcând pe foaie această sfântă dimineaţă,
Ce-şi flutură, cerceii vechi, a destrămare...

Şi cum mă biciuiesc, să ţin în frâu mirarea,
Că nestatornicia timpului sporeşte-n vers,
Îmi-e ruşine-a scrie... dar şi destrămarea
Mângâie ochiu'-mi, decojindu-i stres...

Nu că mă tem să-ndur-al brumelor măcel,
Jelindu-i verii nopţile avide de iubire,
Când ştiu că orice ruinare e-un fuscel
Pe, lungă, scara împlinirii spre desăvârşire.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ

În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Şi când e furtună, şi când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.

Un singur loc mă ţine ancorat
La pieptul tău fierbinte şi-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.

Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moşie,

Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieţii dor,
Cu prinderea de mână şi intrarea-n joc
Să înălţăm derivei altarul de noroc.

S-avem vatră de jar în suflet şi în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte şi prin vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie verde

(poeţilor Traian T Coşovei, Mariana Marin şi Ioan Flora)

trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învaţă să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.

sclipiri de smarald cresc în ochii plânşi
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeţi ai speranţei la cenacluri strânşi
cu sufletul de doină şi versul minunat.

am lăsat în urmă toţi anii mei
câţi au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aştept să treacă prin mine cântând.

melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru slava dezrobirii

N-ai văzut parfumu-n care, floarea,-şi despletea cărarea
Răscolind uşor în sânge dorurile mântuite
Ce-şi urcau pe crucea sorţii visurile locuite
În etern de necuvinte, ispitind înfiorarea?

Nici nu ai simţit durerea ce se ascuţea în Cântec
Când zidea,-n columna vieţii, tinereţea mea cuminte?
Inima, hamalul pudic, fără minte sub veşminte
Înroşea rostogolirea dinspre gând, uşor, spre pântec,

Ca din mângâieri curate să-nrodesc pruncii-n poeme,
Întru slava dezrobirii, ţie, să m-arăt întreagă.
Sub năframa împlinirii, matca, devenită vlagă
Să-îndrăznească strălucirea şi-n Iubire să te cheme.

N-auzit-ai graiul nopţii, alungând rele credinţe
Ce îşi zornăiau ţechinii socotinţelor părute?
Volnicindu-şi demnitatea şi sfidând necunoscute,
Încuibat la sânul Lunii, sufletu-şi ţesea, velinţe.

Spune-mi, vina şi păcatul spovedirii mai sus scrise,
Raiul Omului frumos, îl desferecă de vise?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul amintirilor

Nu ştiu cum faci,
că-mi alipeşti sufletul doar de oameni minunaţi,
iar din parfumul amintirilor
împleteşti un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-şi triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianţi,
fericindu-mi urcuşul spre rodnicie...

Tu, Doamne, ne dai cunoaşterea
şi recunoaşterea ne-o cântăreşti
cu a Luminii balanţă...
Pentru clipa desăvârşită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu ştie doar să-Ţi sărute şoaptele:
"... precum în Cer, aşa şi pre Pământ!",
ca să-şi ducă talpa fericită pe cărarea
ce nu uiţi a o împrospăta
cu explozia unui nou parfum de amintiri,
adunat din inimi împlinite cu Lumina iubirii Tale.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – Puterea dragostei –

Aur e, simţământul iubriI
Ni-i strălucirea care o ştiU
Când inima în pulsul ei matuR
A dat însufleţire împliniriI
Parcurgi un sfert de veac de iubirE

Am darul tău purtat în gânD
Ne dete cel de sus iubireA
Daru-i rar, purtat cu haR
Răsplata credinţei a iubiriI
E pentru mine crez şi împlinirE
Am sufletul plin de iubire.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În universul fericirii

Dumnezeu mă umple cu principii absolute
purifică ideile îmi dă înţelepciune
mă pune în lumina iubirii revolute
pot să alung durerea prin sacră rugăciune.

nevoi conceptuale le împlinesc mereu
cu visul meu suprem cuceritor de stele
sufletul soarbe raze la ceresc dineu
se umplu de miracol mădularele mele.

spiritul se sfinţeşte în credinţa justă
cumulează splendori magie la tot pasul
mă poartă-n veşnicie speranţa augustă
cu sute de poeme voi străbate atlasul.

cerul mi-e aproape cărarea nu-i îngustă
în universul fericirii călăresc pegasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune "Am găsit adevărul" ci, mai curând, "Am găsit un adevăr." Nu spune "Am descoperit cărarea sufletului." Spune, mai degrabă, "Am întâlnit sufletul mergând pe cărarea mea." Căci sufletul umblă pe toate cărările. Sufletul nu merge pe o sârmă şi nici nu creşte ca o trestie. Sufletul se deschide pe el însuşi ca un lotus cu nenumărate petale.

Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai eşti,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar şi iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi înceţoşaţi de brumă.

Zile se duc şi vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc şi vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

Azi, iubite, ia şi veşnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea şi atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.

Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un ţărm depărtat, neştiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit!

Bună seara, glas de liră
Ce mă-ncânţi şi mă descânţi!
Din a nopţii feerie
Numai tu mă mai încânţi!

Tu îmi eşti acum colinda,
Darul inimii râvnit!
În parfum de levănţică
Şi de mirt, eu te-am primit!

Ţi-ntind galbena gutuie,
Te alint cu busuioc,
Dulce dar şi amăruie
Să-mi fii viaţă în noroc!

Mă-nsoţeşti, mă iei de mână
Şi îmi aperi al meu pas
Când, cu dulcea ta cântare,
Dar de suflet, mi-ai rămas!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia cuvintelor

MAGIA CUVINTELOR

O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
şi-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.

Eu mă rog cu-nţelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veşnicii cuvântul.

Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.

În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.

În stihuri las dragostea
şi vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.

citat celebru din Regina Maria
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!

Anule trecut, m-ai dus spre lumină,
Aripii topindu-i lacătul de nor,
Ochiul mi-ai hrănit cu zarea senină,
Colorându-mi clipa cu zbucium de dor.

Mi-ai furat răgazul, ce-l visam de-o viaţă,
Să colind pustiul fără-a-i da de hat,
Să mă bată vântul ca pe-un fir de aţă,
Pân-mă voi opri din acest păcat.

Şi mi-ai pus în palme, fraged, aluatul,
Însetat de gânduri, creier de nepot,
Mi-ai croit cărare largă spre înaltul
De la începuturi, cu "nu vreau, nu pot!"

Nu încape-n ochiu-mi încântarea,
Ce-o răsfiră-un zâmbet-diamant
Sau înţelepciunea guriţei ca floarea,
Când porneşte-n sâmbur parfumat.

Poţi să fugi spre finiş, numărate-s zile,
Lasă-mi amintirile, spre a mă-nsori,
Căci primăvăratic ţipă-n talpă-o ştire,
Că un nou vlăstar coace-a izbucni.

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine,
Noaptea să lungească, versul a-mi griji,
Cu muguri de pene aripa să-mpline,
Umerii să-nveţe zbor a-şi înverzi.

Re-nnoiască inimii morile-obosite,
Ploile mirării cheme-n ars uluc,
Leagănul trezească-n braţe muruite
Cu cântări de-alint, pentru somn de prunc.

Cu vise-ncolţite îmbulzească-mi vene,
Când va ajusta podul spre împlinire,
Pe fuscei de vers să-mi urc în poeme
Sufletul ce-aleargă spre desăvârşire...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există aşa ceva precum "persoana potrivită sau sufletul pereche" ca să faceţi un pic de streche.:) E ca şi cum un vis care nu există, speră să găsească un alt vis, un gând speră să găsească un alt gând, cum ar suna asta? Păi cam aşa: "Eu sunt eticheta de la "dona", tu eşti eticheta de la "apă de la robinet, acum în sticlă de doi litri, izvorul prăpăstiilor"! Viaţa este "persoana potrivită", tu eşti viaţa în care gândul aleargă de la naştere până la moarte după persoana potrivită, sufletul pereche, scopul meu, calea mea, etc. TOATE ASTEA SUNT DOAR ŞOPÂRLE, FIŢELE PE CARE VI LE BAGĂ GÂNDUL ca niciodată să nu rămâneţi în prezent ca Viaţa. Tu eşti Viaţa, eşti Vidul care găzduieşte zădărnicia gândului. Tot ceea ce vine din Prezenţă este graţie, este iubire, tot ceea ce vine de la gând este şi mai multă devenire. Tu nu poţi accepta frumuseţea a ceea ce este, pentru că eşti prea îmbâcsit cu gânduri despre ceea ce ar putea fi. Doar Sinele este natura potrivită, infinitul ceresc ce-l eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos cuvântului

la 31 August - Ziua Limbii Române

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens şi rost existenţial formalităţii cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie).

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.

mi-e sufletul o colonadă ce dă sens şi rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers

... un univers în care

cuvintele ce se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit şi nerostit
(de teama neputinţei de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârşit)
când eu le căutam în întruparea celor morţi din cei vii,
şi-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute,
de teama neputinţei de-a iubi,
din preaplinul iubirilor trecute,
iubirilor tăcute şi nerostite...
te caut cu neputinţă printre cuvinte.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars de folk în Calafat

Mă ascund în trupul verii
oscilând ca un pendul
asortat cu disperarea
din adâncul nesătul

de mă-ntorc în înserarea
ce-şi înfrânge neputinţa
se imbraca-n mine zborul
contopindu-l cu nefiinţa

se destramă-n gând uitarea
mistuita-n glasul verii
ce îşi macina dorinţa
într-un pact cu verbul serii

pescarus ce-şi frânge zborul
în dorinţa care doare
răstignit pe rugul verii
mă îmbracă în chemare

se aprinde-n gând ispita
portativ cu note-ntoarse
ce îşi scutură bemolii
în alai de ganduri arse

şi de nu rezişti ispitei
ce te bagă în păcat
pune-ţi sufletul pe roate
cu un Dan de Calafat

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!