Gnom la casa de piatră
când înțelesul suie-n întrebare
o taină noaptea de pe gând ridică
lumina îi străpunge-n stânci de frică
sisific înger ce-a uitat să zboare.
sărut pe guri, ospăț iubire mică
mister erai, cu miezul tot în floare
când meșteșugul de morminte doare
de liniște auzul de ne strică.
în putredul genunchi de temenele
spre-a ta icoană, coastă dintru om
clepsidra-i azi de timpuri să ne spele.
un sacru-mi dai pe-amorul policrom,
un ritual de învrăjbit inele
ci casa e de piatră-n strajă gnom...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Morticia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.