Eternele poeme

Ne apropiem
de teiul singuratic
ce străbate orizontul
în liniştea serii
crengile par nişte
perdele-nflorate
luna îşi întinde
mâinile fine
prin voalul de mătase
revărsând dor şi patimi
peste sat.
Stelele, neobosite făclii
deapănă firul nopţii
am privit destinul schimbat
într-o nouă formă
a vieţii...
culeg parfumul florilor
din zborul secundei
facem schimb de cuvinte,
caut echilibrul
în eternele poeme.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În liniştea serii

E tărziu şi paşii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o linişte deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor aşterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheaţă
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
şiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi eşti lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuţi în ruină,
când soarele apune în priviri.

poezie de Maria Ciobotariu din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember eminescian

REMEMBER EMINESCIAN

Peste vremuri încercate
străbate un dor de-un veac,
de Luceafărul din carte,
ce din Cer priveşte-n Lac.

Un incurabil romantic,
spre astre plecând grăbit,
şi-a lăsat dor singuratic
în Luceafăr din zenit.

Rapsozi pe ogorul gliei
i-au pus versurile-n cânt,
cu ecoul poeziei
de dor doinit la mormânt.

În clinchetul de izvoare
plânge Basarabia
şi caută alinare
la mama România.

"Somnoroase păsărele"
închid pleoapa nopţilor
şi se înalţă la stele
înaripate de dor.

Teiul îşi scutură floarea
pe al său, pustiu mormânt,
de se întunecă zarea
sub norii bătuţi vânt.

La mormânt de criptă veche
se deapănă amintiri
despre poet nepereche
cu eternele iubiri.

Îngheţat de viscol arctic,
Luceafărul visător
duce-n univers galactic,
dor pe raze curgător.

Iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de nelinişte

Te-am cules
din boabele de rouă
în ceasul de nelinişte
şi dor...
să te-nalţ în dans de flori
sub muzica stelară
eşti aici,
dar gându-mi străbate
oceane şi mări
prin ploaia de cuvinte
într-o altă dimensiune
a timpului
privirea ta curge încet
în dulce a nopţii
chemare
într-un târziu
ai deschis sufletul
de petale şi tremurând
mi-ai spus că mă iubeşti
stelele ardeau ca nişte
făclii sub taina
blândă a cerului
e atâta linişte în jurul nostru
numai visul aleargă
în umbra lunii.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
a destinului
la poarta descătuşării tale.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
a destinului
la poarta descătuşării tale.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecem desculţi...

Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în paşi de dans
un joc ameţitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineţii
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
şi norii pictează
colţul de cer
suntem o candelă aprinsă
în acorduri de viaţă
trecem desculţi
prin primăveri fară număr...
în suflet simţim cum stelele ard
şi scriem o lume de versuri.

poezie de Maria Ciobotariu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul nopţii

Este seară şi au coborât perdelele nopţii
Peste albul auriu al apusului.
O pisică toarce şi se alintă
Pe prispa cerdacului bătrân
Lovind noaptea stelele cu lumina lor.
Pisicile torc, câinii latră
Viaţa adoarme peste draperiile nopţii.
Eu aranjez perdeaua serii
În care picur o lacrimă care curge fără să vreau
Şi se prelinge pe fruntea morţii
În miez de noapte albastru
Cu Luna plină şi stele căzătoare.
A mai murit un om,
Aşa se spune in popor
Şi totuşi este adevărat.
Când o stea cade mai moare un suflet
Care nu merită sa trăiască în eternitate.
Culeg stelele de pe draperiile nopţii
Şi le sărut cu dragoste,
Le curăţ, le îmbrăţişez
Şi ne spunem noapte bună.
Noapte bună cerului
Acoperit de perdeaua neagră a nopţii.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt "viermi de mătase" ce-şi deapănă firul naraţiunilor pentru a intra în fierbinţeala criticii şi a se limpezi în lungimea valorii! După care-şi iau zborul!

Scurtu Sorin Izvoraş în Firul de... "mătase" (11 octombrie 2015)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumină lină
peste teiul singuratic -
luceafăr aşteptând

haiku de Doina Maria Tudor (13 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poala nopţii

În poala nopţii dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viaţă mii de erezii.

Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Şi-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu şi tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.

Reinvestim în patimi şi păcate,
Riscând speranţele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Şi ceru-i... ca o frunte... de poet.

Rătăcitor, prin umbre neştiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceaţa buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc în timp şi spaţiu

orizontul îşi risipeşte culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceaţă

luna e plină de taine
vrajă de-a curmezişul lumii
liniştea glacială se aşterne peste umbre
conturează imensitatea

clipa masurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăĺuite în mătasea catifelată a nopţii
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi

fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârşeşte victoria unui val de simţire
salvează viaţa dintr-un palid abis
dorul construieşte un pod de vise
urzeşte calea întoarcerii

mainile nopţii ţes aripi (trupului în descompunere)
pentru zborul cu iz de eliberare

totul pare un simplu desen pe nisip
iar eu... o existenţă tatuată în timp.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina căzută

Prin ceaţa de aripi
Culeg puf de păpădie,
În rădăcina de sâmburi
Tristeţea învie.

Caut miezul din lucruri
În pânza amintire
Unde greierii înalţă
Un cântec subţire.

Din pleoape alung
Durerea întrupată,
Amintirea se-neacă
În pumni de zăpadă.

Prin ceaţa de aripi culeg
Liniştea luminii ruşinate,
Zborul visurilor reci
Sub rădăcină cade.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nocturnă

Era o seară tristă
când ai plecat
o ploaie rece umplea strada
şi umbrele nopţii
cădeau peste sat
timpul trece-n goană printre noi
doar gândul mai luminează visul
ca o mângâiere,
cuvintele curg
în marea de tăcere
sub un colţ de cer senin
în necuprinsa zare
deschisă este poarta
paşilor ce vin...
lin se aşează toamna,
frunze legănate-n adieri de vânt
cad peste liniştea nocturnă
legată de destin.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reginei nopţii

Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară,
S-a gătit regina nopţii în rochie sidefie
Şi răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.

În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-şi cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară.

Cupe albe îşi deschide zâna nopţilor de vară,
Singuratică în noapte veghează cu străşnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undev-Cândva

Undeva,
prin mine,
filele trasează linii,
coperta inimii
îşi caută echilibrul,
de tine,
prin mine,
creând cuvinte,
de mult,
de toate,
spălate cu lacrimi
de dor
prin tine,
presimţite,
bărbat
de mintea mea creat,
niciodată
nu vei şti
că viaţa mi-ai schimbat,
că te iubesc decât mă iubeşti,
iubesc
în mine
să trăieşti,
peste tot,
de iubiţi.

poezie de Maria Dumitrache DMP
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...

Aştern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
şi dor nemăsurat
din frământările nopţii
timpul aleargă...
prin lumini şi umbre
scăntei din raiul vieţii
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineţii
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început şi fără de sfârşit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvăşită de gânduri
fărâme de nelinişte din glas izvorăsc
iar clipa împleteşte lanţul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veşniciei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta maturizării

Negur-alburie pluteşte subtil
Peste lacul uşor tremurând,
Orizontul se topeşte umil
Şi curge în picuri de taină,
Iar eu biet suflet de copil
Îmbrac a toamnei haină.

De ce să port eu haina grea,
Sa-nec în mine dansul verii
Şi cantecul de pitpalac
Din liniştea din zori şi-a serii?
De ce să las eu ce-am mai sfânt
Spre coacere sub un veşmânt?

Şi-oftez adânc: se duce!
Tot ce-i mai pur în noi, uşor se duce...
Vai ce-aş dansa acum în ploaie,
Cu pletele în vânt bălaie,
Să simt mirosul florilor
De la venirea zorilor!

Dar timpul curge vrei-nu vrei
Şi mă iveşte-n faţa ei:
Eu pierd aroma florilor
De la venirea zorilor,
Dar simt parfumul ei.
Şi Cupidon din piept
Mi-a scos săgeata.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul Florilor de Tei

In nopti tarzii de toamna plumburie,
Plangeam cu frunzele cazute pe alei,
Dar de pe cer, o stea-mi sopti cu bucurie:
Adu-ti aminte de parfumul florilor de tei!

Un zambet s-a nascut pe trista-mi fata,
Mi-am inchis ochii coplesit de dor,
Am adormit, dar m-a trezit mirosul florilor de tei, spre dimineata,
Eram schimbat si fericit cu gand de zbor.

poezie de Marius Alexandru (6 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Sângerii petale clatină în spice
Înălţând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.

Ziua-i pe sfârşite, înapoi priveşte
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licăreşte,
Caută prin lanuri candelele stinse.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!