Ceasul de neliniște
Te-am cules
din boabele de rouă
în ceasul de neliniște
și dor...
să te-nalț în dans de flori
sub muzica stelară
ești aici,
dar gându-mi străbate
oceane și mări
prin ploaia de cuvinte
într-o altă dimensiune
a timpului
privirea ta curge încet
în dulce a nopții
chemare
într-un târziu
ai deschis sufletul
de petale și tremurând
mi-ai spus că mă iubești
stelele ardeau ca niște
făclii sub taina
blândă a cerului
e atâta liniște în jurul nostru
numai visul aleargă
în umbra lunii.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.