DRAGULUI MEU

.. În dorul meu de tine, am strâns IUBIREA-n vers
şi, răstignind pustiul, altar i-am înălţat.
Îl vom sfinţi-mpreună, fugind din Univers,
în rugăciuni vom stinge şi cel dintâi păcat...

E-un dor fără sfârşit, desprins din altă viaţă,
în care muritorii-şi află nemurirea,
făcând din noapte grea, fragedă dimineaţă,
când şi-amintesc de-o stea, iubindu-şi strălucirea.

Corola de lumini ne-aduce împreună
şi cutezăm visa cum am vrea să trăim,
nelinişti alungând doar cu o vorbă bună
din adâncimi de suflet, atuncea când iubim.

În dorul meu de NOI, am adunat putere,
cuprins de necuprins şi-un cer de fericire...
Credinţa aducând dorita mângâiere
ce-a vitregit pustiu, de setea de IUBIRE..

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro iubire

Bob de soare, bob de vis,
Du-mă şi-azi în Paradis,
Să culeg a lui IUBIRE,
Să mă-mbrac în fericire!

Bob de rouă-n fapt de Lună,
Prinde-mi şoaptele-n cunună
Şi ia-mi drumul din picioare,
Du-i-le-n cupă de floare

Răsădită-n bucurie,
În grădină azurie,
Udată cu lacrimi dulci...
Să le duci, până te culci!

Să le pui sub căpătâi,
Că e IUBITUL dintâi!
El e tot ce am visat,
Ne iubim făr' de păcat.

Bob de vrajă şi uitare,
Dă-ne-acum îngemănare,
Scoate dorul dintre perne,
Alungă-l când ploaia cerne,

Să-l ude şi să-l topească,
Să nu mai poată să crească,
Să rămânem doar noi doi,
Să dansăm desculţi, în ploi!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot duşmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veşnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aş şti că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună –
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-şi simt bătăile îngemănate,
Din asfinţit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci şi nesfârşite,
Atât mai dulci sunt nopţile iubite!
De-aceea când mă laşi tot în furtună,
Nu mai şopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Pe aceeaşi ulicioară
se zbate-n miezul nopţii
în tremur fără de sfârşit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolţilor
albastre şi tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniştit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soţ
seara pe deal se lasă
şi arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
şi-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.

poezie de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De nu îmi eşti
Să vii în gând
Cu dorul strâns în tine
Să-mi spui poveşti
Cu iz de sfânt
Să te opreşti la mine.

De nu îţi sunt
Să-ţi vin în vers
Cu dorul strâns de mână
Destinul crunt
Din Univers
Să îl preschimb în Lună.

De nu ne suntem
Să ne fim
Acum şi pe vecie
Cântul dorului suprem
Iubim
Cine să ştie?

Ne suntem
Să ne fim
Pe veci rimă ascunsă
Suntem
Şi ne dorim
Atingere confuză.

Să fiu
Să-mi fii
În viaţă versul
Eu scriu
Tu scrii
Rescriem
Necuprinsul.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor

Strânge-ţi Dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre!

Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!

Şi în flacăra simţirii,
căutată tot mereu,
vor trăi taina-mplinirii
Dorul tău cu Dorul meu...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor

Strânge-ţi dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit.

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre.

Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!

Şi în flacăra simţirii,
căutată tot mereu,
s-or îmbrăţişa, curate,
dorul tău cu dorul meu...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată de iubire

Am căutat în astă lume,
O mângâiere... un alint...
Şi nu am găsit decât fiere
Şi-atunci, degrabă am fugit.

Fugind de mine şi de viaţă,
Plângând în hohot, nevăzut,
În gânduri, pân'spre dimineaţă,
Te-aş fi aflat... dar n-am mai vrut.

Am dăruit în risipire
Preaplinul inimii curat...
Dar când simţeam doar amăgire,
Grăbeam să-l ştiu iar ferecat.

Când, toamna, mă trezii iar plânsă
De goana fără de sfârşit,
Când inima îmi părea stinsă,
Te auzii, în clar-şoptit...

"... Sunt singur... şi te urmăresc
De-Atunci, de-Acolo, 'n Infinit...
Tu creşte-mi aripi în lumesc,
Să-ţi mângâi sufletul rănit..."

Îmi întorsei privirea tristă,
Gândind că voi înnebuni...
Te-mbrăţişai cu-o necuprinsă
VINOVĂŢIE DE- A IUBI...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.
Sunt fărâma de atom
care se numeşte OM.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veşniciei pe tărâmuri senine.

fluturi de iubire şi-au făcut culcuş
în inima mea blândă şi evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuş
sufletul meu să cânte romanţa duioasă.

cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeieşti mă poartă departe.

credinţa-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înţelepciuni împarte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

"Eşti singură?"... mă întreba, în treacăt,
o IUBIRE...
"Haide cu mine, să aflăm
cea tainică-mplinire!
Hai! Uite... vezi, acolo-n stânga-i Inima
ce-ţi cere
Să-i fii aproape şi s-auzi
cum plânge de durere
Că vrea să scape de preaplin simţirea
în tăcere..."
Încrezătoare, obosită-n ani
de aşteptare,
Mă-ncumetai să plec cu cea IUBIRE-n
căutare.
Şi îl găsirăm, într-un colţ,
uitat parcă de lume,
Nefericit şi aruncat... dar
plin de gânduri bune.
Mă aştepta, fără să-mi ştie
un nume şi un chip,
Cu Dorul său, uitat şi el,
la fel de obosit...
Doi ochi senini, ce s-au născut
din marea de smarald
Se întâlniră cu ai mei şi-ndat',
plecară-n larg.
Priveam în Suflet, rând pe rând,
zâmbind de Fericire,
Şi ne-ntrebam din când în când:
"Hei, asta e... IUBIRE?!"
O vrăbiuţă, stând pe-un ram,
ne auzea-ntrebarea
Şi, ciripind, ne-adăpostea sub aripă
Uitarea...
De vremurile triste-n care
IUBIREA nu ştiam,
Când fiecare-n a sa minte,
poveşti ne-nchipuiam...
Acum, trăind în bucurii,
iubim privind în noapte,
Şi nu mai vrem să ne-amintim
cum e-n... SINGURĂTATE...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

E dragostea salvarea de păcat,
Deşi-n păcat m-am tot scăldat mereu,
Şi-n sine-mi, ipocrit, am tot sperat
Că dragostea e însuşi Dumnezeu.

Uitasem de "Poruncile" dintâi,
Şi de Porunca-a şaptea, mai ales,
Dar cum să-mi fie ele căpătâi,
Când trupul către dragoste-mi dă ghes?

Sunt un Poet, o, Doamne şi aş vrea,
Să-mi ierţi tot ce nu pot să-ndeplinesc;
Aş vrea, când mor, să fiu doar într-o stea
Pe care-o creşti în Raiul tău ceresc,

Că ai iertat, cum nici nu am gândit,
Chiar şi o păcătoasă-n al tău drum,
Care-a iubit, la fel cum am iubit
Şi eu, sperând la mântuire-acum.

Fără iubire, Doamne,-s doar pustiu,
Şi fără ea, în lume-s fără rost;
De nu mă ierţi, las lumii tot ce scriu,
Iar ea să creadă doar că sunt un prost!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In cautarea fericirii

Unde eşti iubire ce mi-ai umplut fiinţa?
Aş vrea să fii cu mine, să-mi afli neputinţa
De-a te uita, de-a nu simţi, de-a spune
Că dorul şi iubirea n-au loc pe-această lume.

Unde eşti suflet ce te-ai desprins din mine?
Să cauţi fericirea, să vezi că nu mai vine,
Că totu-i trist şi sumbru şi nu mai ai putere,
S-aştepţi fără speranţă, o simplă mângâiere?

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

E-un tremur printre razele de lună
şi nicio stea pe cer. E-aşa pustiu
încât, în noapte, par că se adună
oştirile trimise din neviu.

Se-agită-n murmur tainic printre ramuri
o adiere stranie de vânt,
iar peste lac, în valuri fără hamuri,
aleargă bidiviii de spăimânt.

E-o noapte neagră, noaptea cea mai noapte,
şi se cufundă în tăceri prea mult.
Mi-e dor de stele, foşnete sau şoapte
pe care-n întuneric să le-ascult.

A-nfăptuit el, dorul, o minune?
Nu ştiu ce-a fost când au plecat, tiptil,
şi umbrele, şi norii, dar pot spune:
privighetoarea a-nceput un tril.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădejdea

Tu, duhul meu, credinţă vie,
Îmbărbătează-te-n răbdare:
Din ceruri totdeauna ţie
Ţi-au fost lumină şi-alinare.

Din mâna morţii a Cui mână
M-a mântuit, mi-a dat viaţă
Şi inima, de ură plină
Mi-a liniştit-o cu blândeţă?

A cui putere mă-nfrăţeşte
În chinuri şi în patimi grele,
Şi cine pacea îmi păzeşte
Şi curăţia minţii mele?

Din tinereţe cine-mi vede
Durerea mea în piept cuprinsă,
Şi cine arzătoarea sete
Îmi stinge de păcat aprinsă?

Din Ziditor s-acestea toate,
Însufleţiri înalte, sfinte,
Gândiri fără amar, curate,
Tot El în suflet îmi aprinde.

Dar cea mai bună dăruire
A Domnului îi vecinicie;
Când oare sfânta fericire
Mi-a da dorita bucurie?

Când fără haină pământească,
Lăsată jos, voi fi-nnoit.
Şi-n cerul Domnului suit
Gusta-voi liniştea cerească.

poezie de Konstantin Batiuşkov (decembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dorul de tine...

Când dorul de tine mă doare, întind o mână spre un vis,
Dar numai vântul îmi răspunde, să te ting nu mi-e permis,
Eu te alint, atunci, cu gândul, eşti numai dor, eşti stigăt mut,
S-a stins în taină soarele meu şi nu mai luminează ca la-nceput.

Când dorul de tine mă arde iar sufletul îmi este pârjolit,
Te caut printre stele căzătoare, să readuc la viaţă ce-am iubit,
Dar ce e stea ca steaua piere, se stinge pirdută în depărtata zare,
Eu o privesc neputincioasă, cu ochii plini de lacrimi şi inima mă doare.

Când dorul de tine mă strigă ca un ecou de gals sfâşietor,
Eu mă arunc în valuri să te caut şi nu mi-e teamă c-am să mor,
Pe braţul tău m-aş odihni şi nu m-aş sătura, în veşnicie, să te privesc,
Nici infinitul nu mi-ar fi de-ajuns, de-ar trebui să-ţi spun cât te iubesc.

Când dorul de tine mă poartă, de mână, prin amintirile vii,
Eu vreau să cred, c-ai fost plecat pentru o vreme şi-ai să revii
Şi iarăşi vom trăi clipe de fericire, în casa noastră, pe-acest pământ,
Dar înţeleg, târziu, că nu se mai poate şi-adorm plângând, cu tine-n gând.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu!

Nu plânge, chiar de-ai învăţat cum să trăieşti cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai ştiut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când ştii că-ţi va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoţi cu neiubirea! Iubeşte, că-n iubire crezi!

Nu-ţi interzice fericirea, acum, când ştii s-o preţuieşti!
Nu te-nsoţi la drum cu-oricine, chiar dacă simţi că singur eşti!
Nu mai hrăni dorul de-o viaţă, când simţi că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!

Nu te-ntreba de ce eşti singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îţi cruţa mărinimia, când întâlneşti suflet rănit!
Nu creiona necunoscuţi, că poate iese schiţa falsă!
Nu duşmăni, că te-otrăveşti... şi mori... şi nimănui nu-i pasă!

Nu te întoarce-n amintiri ce au muşcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ţi căuta vinovăţie, că-ntreaga viaţă ai iubit!
Nu-ţi cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!

Nu m-asculta, dacă nu vrei şi crezi că n-aş avea dreptate!
Nu vreau nimic! Ştiu că nu-ţi spun nici, cel puţin, o noutate!
Nu ţi-aş fi spus nimic din astea, dar, că ai vrea, mi s-a părut!
Nu ştiu, deloc, de ce-am făcut-o, că sfaturi, chiar nu mi-ai cerut!

Sufletul meu... fii liniştit! Dă-ţi, în sfârşit, întâietate!
Împacă-te cu tine,-acum, că dragoste ai pus în toate!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

De ce te-ai supărat pe noi şi ai plecat aşa grăbit,
când, trist, privindu-ne în ochi, ai spus:"eu mor!" şi ne-ai zâmbit?!
Ne erai TOT şi FERICIRE, IUBIREA noastră infinită
şi Dumnezeu, din gelozie, ni te-a furat într-o clipită.

Uita că ni te dăruise în seara Schimbării la Faţă,
punând Lumină Lină-n tine, să străluceasc-a noastră viaţă...
Te-ai stins în zori de Liturghie, când vara ne fierbea în Soare,
când Ceruri te-aşteptau deschise, între-NVIERE şi-NĂLŢARE,
să încălzeşti o criptă rece, cu sufletul tău preacurat,
cu viaţa-ţi scurtă, drămuită şi fără de niciun păcat.

Tot ţesem Dorul în culoarea zăpezii tale nenuntite
şi tot spălăm cerul cu lacrimi din vise pure, ne-mplinite.
Te căutăm în sita vremii, în orice floare-mbobocită,
în orice stea care răsare în Veşnicia cucerită,
ne mângâiem cu amintirea privirii tale îngereşti
şi... aşteptăm, când vine timpul, Cosminel sfânt, să ne primeşti!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învaţă minte
Dorul de suprafaţă
Te ţine în viaţă
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta iubirii

Cerberul marilor vise cere un coşmar tribut
Şi la ceas de Lună plină ne trimite la-nceput,
Să-ntrebăm dac-avem voie bucurie să trăim,
Dacă ne e scris în stele să-ndrăznim să ne iubim.

Drumu-i lung, anevoios, şerpuieşte prin pustiu,
Printre spini otrăvitori ce omoară tot ce-i viu.
Dar credinţa nu îi lasă să ne rupă firul vieţii
Şi când Soarele răsare, dăm bineţe dimineţii.

Vlăguit de nedormire, cerberul ne împlineşte
Visul nostru de IUBIRE şi coşmarul îşi opreşte.
Îl ascunde-ntr-o sticluţă şi-l îneacă în venin,
Ne zâmbeşte şi adoarme fericit că NE IUBIM...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de iubire

Atinge-mă iubito, lacrimile-mi curg,
fie-n zi lumină, fie în amurg.
Setea de iubire, aşa mi-o potoleşti.
Aşa inima-mi saltă şi simt că mă iubeşti.
Cu dorul ce mă arde, în veşnic foc mocnit,
setea de iubire cade, am suflet mulţumit.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!