Poarta iubirii
Cerberul marilor vise cere un coșmar tribut
Și la ceas de Lună plină ne trimite la-nceput,
Să-ntrebăm dac-avem voie bucurie să trăim,
Dacă ne e scris în stele să-ndrăznim să ne iubim.
Drumu-i lung, anevoios, șerpuiește prin pustiu,
Printre spini otrăvitori ce omoară tot ce-i viu.
Dar credința nu îi lasă să ne rupă firul vieții
Și când Soarele răsare, dăm binețe dimineții.
Vlăguit de nedormire, cerberul ne împlinește
Visul nostru de IUBIRE și coșmarul își oprește.
Îl ascunde-ntr-o sticluță și-l îneacă în venin,
Ne zâmbește și adoarme fericit că NE IUBIM...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.