Acorduri de baladă
se înfiripă-n suflet acorduri de baladă
când inima trăiește unirea cu pământul
nimic nu-i în zadar nimic nu-i de tăgadă
toată gândirea pură o răspândește vântul.
pe luciul inimii alunec spre stele
noaptea mea-i o îmbinare perfectă
cu visul împletit din roze și lalele
când îngerul mi-arată calea cea corectă.
amintirile toate se scurg în infinit
purtându-mi trecutul prin cer de azur
nutresc mântuirea la cât am pătimit
n-am trăit în lux, desfătare, huzur.
aud timpul cântând pe înflorită luncă
cu îngerii contemporană fericirea-i adâncă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Retrăind amintiri de smarald
retrăiesc amintiri cu nopți albastre
când mă ningea cu praf fin de stele
sau când închipuiam zboruri măiastre
cu fluturi prin poiene cu sublime lalele.
îmi amintesc de prima tinerețe
de farmecul iubirii înflăcărate
de zilele cuprinse de tandrețe
cu mângâieri de brațe minunate.
mirabilă iubire am primit cadou
și toată viața mi-am dedicat-o ei
timp prețios răspîndit în ecou
emoții de vară în miresme de tei.
nu risipesc nimic din ce-am trăit
le voi lua cu mine în cerul infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă scurg prin propria-mi clepsidră...
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și nu știu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua șansă.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.
E legea scrisă în celulă,
Manualul vieții pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se oprește când și când...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i dor
Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.
Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Și pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.
Nimic nu-i clar... nesiguranță,
Nervi, ignoranță, refulări,
Puse adesea în balanță
Cu o anume inconstanță
A verbelor... fără cărări.
Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viața-i cu timpul în consens
Și pune numere la toate,
Ca semn pentru eternitate
A lacrimei, ca un condens.
Nimic nu-i dor... fără durere,
Bătăi de inimă ce fug
Spre indecentele himere
Care incită la plăcere
Și arde sufletul, pe rug.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel karmic
credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri și vise fac scară către univers
speranța e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.
tulburările mă țin în stare de alarmă
dar revine liniștea cu fiecare vers
credința mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.
rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanța din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.
credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri și vise fac scară către univers.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acorduri sentimentale
melancolia mea devine tot mai pură
o grație voluptoasă a nesfârșirii
o fântână de lacrimi în adâncuri susură
cu dulci reverii pe culmea iubirii.
sclipiri fermecătoare din izvor nesecat
împrumută chipul în zile cu soare
zbor deasupra lumii cu visul minunat
ca un curcubeu zămislit din culoare.
melancolia mea devine creatoare
avânturi suave spre cer se îndreaptă
cu poezia inimii copleșitoare
învăluită în lumina înțeleaptă.
în suflet fuzionează romantismul roz
cu acorduri vibrante de nai virtuoz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confidențe subtile
motiv de bucurie este ziua cu soare
fericirea se adună din fiecare gând
când vântul speranței trece ca o boare
prin sufletul care se trezește cântând.
când freamătul inimii este extaz suav
când nerăbdarea coboară spre glezne
meditez în pace că timpul meu e brav
și steaua mea surâde departe de bezne.
în lumini sublime mă apuc de scris
poemul iubirii sub puterea credinței
nutrind cu toată forța minunile din vis
să se împlinească cu sorții biruinței.
povești despre lume mai am de transmis
universului magic- aleanul conștiinței.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și osândită e de cel plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem înflorit
primăvara se strecoară în poezia mea
minunile ei aș vrea să le descriu
au înflorit cireșii colorând dragostea
vântul răspândește triluri în pustiu.
avanturi mărețe pe aripi mă poartă
magnolii înflorite mă îndeamnă la vis
vreau din sentimente să fac pură artă
să strâng fericiri din al meu Paradis.
roua de narcise o sorb prea setoasă
mă învăluie parfumul dulce diafan
timpul renascent să sufăr nu mă lasă
nu-i tulbur lucrările nu sunt profan.
în suflet vibrează rapsodii de mierlă
soarele îmi zâmbește pe-a cerului turlă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și-apoi se pleacă celui ce-a plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în zbor
în zbor de pasăre aș vrea să mă înnod
pe aripa măiastră să ating o rază
arborele vieții vreau să aibă rod
pe ramuri îngerii să stea de pază.
să prind culori vesele din curcubeu
când ploaia spală cărările mele
în suflet să vibreze muzica mereu
acorduri de chitară pentru clipe rele.
în zbor de pasăre să mă înalt la cer
să mă învăluiască pulbere de stele
gândul să strălucească precum un giuvaer
plutind în libertate pe rondul cu lalele.
pe Veneția visului ca un gondolier
să plutesc deasupra valurilor grele.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune târzie
îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aștern ușor pe clorofilă
toată viața mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creștin m-am făcut mereu utilă.
lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaștere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranțe de sibilă.
n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învățat din toate să-mi fie viața dragă.
împliniri și suferințe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excese de iubire
inima mea face din iubire excese
din preaplinul meu răspândesc în lume
adorări de viață de întâmplări alese
timpul nu-l disprețuiesc pentru cutume.
ființa mea trăiește amplă expansiune
spre lună și spre stele spre luceferi
spre sfinți cu care fac pură comuniune
în veghea nocturnă ca tu să nu suferi.
să treci de spaima propriilor asprimi
tu suflet dedat romantismului magic
să te transpui în Eros până în profunzimi
servind iubirea lumii în spirit nevralgic
de la Cristos învață tristețea s-o reprimi
pe valuri de speranțe din oceanul nostalgic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea dorințelor
șterg praful așezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte și zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.
slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere și de ea fug
ninsoarea dragostei se-așterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.
privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.
alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorință dintr-un milion.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie de cuvinte
sărut cuvintele care implică dragostea
care zămislesc lumina nobilă augustă
care brodează în suflet liniștea
și risipesc lin tristețea vetustă.
iubesc cuvintele cum soarele pământul
cum stelele și luna luminează noaptea
cuvintele pe care le răspândește cântul
cuvintele care înnobilează cartea.
ador cuvintele -frumoase adevăruri
care spun că dragostea nu-i un păcat
acoperă sufletul cu minunate văluri
și îi fac timpului chip fermecat.
sărut cuvintele care-mi aduc iertarea
îmbunând visul netezindu-i cărarea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub clarul de lună
sunt la vârsta la care nu mai fac nazuri
las timpul să-mi picure în vene mulțumire
am strâns în suflet bucurii și necazuri
astfel ca tot omul nutresc curată iubire.
fericiri din tinerețe au rămas amintiri
sunt umbre de visare nopți la rând
din tâmplele cărunte bizare străluciri
alunecă spre inimă spre fiecare gând.
am trăit să iubesc tot ce m-anconjurat
prin păduri de ploi am alergat nebună
am râs cu fluturi cu obraz îmbujorat
și mi-am păzit credința de furtună.
sunt fericită cu tot ce Dumnezeu mi-a dat
mă tratez de tristețe noaptea sub clar de lună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
... nu voi nimic în noaptea de Crăciun
decât măcar în vis să vii la mine
măicuța mea și îngerul meu bun
iar visul meu să nu se mai termine
nu voi nimic în noaptea de Crăciun
decât să vii și tu cu mama, tată
și visul ista cenușiu cu brun
să nu se mai termine niciodată
nu voi nimic în noaptea de Crăciun
decât să stăm în vis de vorbă, Doamne
și apoi să plec călăre pe colun
în lumea gata iar să mă condamne...
poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu aripi
m-am cuibărit ca pitpalacul sub pleoapa dimineții
visul nocturn să-l duc la bun sfârșit
ramuri de doină îmi mângâie pomeții
timpul ce mi-a rămas este pentru iubit.
vreau să îmi crească aripi de cocori
toamna să zbor către țările calde
să nu-i simt iernii glaciarii fiori
valuri smaraldine penele să-mi scalde.
hoinară ca vântul lumea să o străbat
cântul privighetorii să unească perechi
să fac salturi pe sârmă ca un acrobat
împletind cu raze amintirile vechi.
în fantezia mea nimic nu s-a schimbat
vara poeziei mă crește cu tradiții străvechi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru lumină
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
mă trezesc din visul ce m-a plimbat prin lume
am ajuns la stele de-acum le simt aproape
ca pe niște surori, le-am alintat pe nume.
mă-ndrăostesc de viață în fiecare zi
raze nu mă lasă pribeagă și stingheră
salut lumea cu versuri din orele târzii
nu am trăit zadarnic în minunata eră.
am dezvoltat iubirea îmi curge prin cord
ca un izvor de munte cu murmurul duios
n-am lăsat-o să moară tot timpul îi acord
slăvesc lumea cuvântului tărâm melodios.
iubesc cu frenezie până la polul nord
în suflet aurore se-nchină la Cristos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!