Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi să mă strecor

printr-o clepsidră umplută cu pietre
preţioase de câteva zeci de mii de euro?
să curg în firicele fine prin gâtul
de sticlă suflată de un meşter
sticlar care respiră mai greu la soare

să mă scurg ca un fir de nisip
legat în chinuri dezmembrat îmi spun
numele pe care-l citesc pe cartea
tipărită doar pe lacrimi de fată

ce-ar fi să mă scurg din lanţul de argint
smerit să mă descompun la picioare?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Mă plictiseşte timpul cu monotonia lui
trecere prin liniile tridimensionale
sau prin cele unsprezece dimensiuni
ale spaţiului
dacă vreţi
să fiţi la zi
cu ultimele calcule cuantice.
Timpul rămâne acelaşi
în ecuaţia asta
aşa că de ciudă
l-am închis într-o clepsidră
cu nisip stelar
să stea captiv să vadă şi el cum este să fii prizonier
într-un corp trecător de clepsidră.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o candelă

uneori mă aprind şi ard
ca o candelă
luminez fiecare colţ
fără teamă
intru peste tot
o parte din mine
se caţără pe ziduri
până dincolo de orizonturi
cealaltă parte
e o clepsidră prin care
mă scurg în culori
pentru toate anotimpurile
care încep din mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul din Clepsidră

Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...

Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...

E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...

Care?

Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieţii...

Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
şi atunci...
Zâmbesc ochii. Ştiu ei de ce...

Uneori...
îmi amintesc...

Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...

Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
şi mă simt....
De mine însumi, despărţită.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa din privire

Tot curg, mă scurg, şi nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărţi ce, niciodată, nu greşesc.

Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneş, când năvalnic,
Atunci când munţii mă încearcă, falnic,
Şi îmi transformă curgerea în val.

Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În şoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aştepţi în zorii de amurg,

Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă şi m-aşteaptă şi... mă scurg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra speranţei

secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colţul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.

în umbrele tristeţii curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e şi el ca tot omul copleşit de probleme.

povara bătrâneţii singură o duc
boala mă încolăceşte parcă-i şarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
aşteptând primăvara cu cântul de harpe.

soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înţelept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te declar vinovat

Tu mi-ai răpit zâmbetul
Şi mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viaţa ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid şi doar tu eşti de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puţin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeaşi culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferinţa
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deşi nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viaţă,
Să-ntorc clepsidra şi s-o pun să cearnă
Numai iubire pură!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cei din vechime au întemniţat timpul într-o clepsidră cu nisip şi au considerat că au făcut un lucru fenomenal. Însă a venit Hristos, a spart clepsidra, a scos timpul din temniţa clepsidrei şi l-a lăsat să curgă în veşnicie, iar pe om l-a pus, prin Înviere, pe aripa veşniciei.
Omul ar fi vrut să rămână fiul timpului, nu al veşniciei. Sunt unii oameni azi care ar dori să-şi cumpere încă o tinereţe, însă nu doresc să-şi cumpere veşnicia.
Ei încă n-au ieşit din clepsidră."

✨Înaltpreasfinţitul Ioan-mitropolitul Banatului

citat din IPS Ioan al Banatului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţă...

Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Şi mă pierd.... în tuşul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ţi răcor divinul
Din dimineţi până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ţi mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar ştiu, doar un lucru e sfânt
Tu eşti lapte şi miere;
Aştept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
Să mă dizolv,
Să mă-ntrupesc,
Să mă din toate ca dintr-un nimic
Pentru tine... căci tu eşti tot ce iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micropoeme

micropoem(1)

înstelatul cer se stinge
în lumina dimineţii
de-atâta rouă
se-nchide -
zorind -
regina nopţii

micropoem(2)

curcubeu rănit de soare
răstignind ploaia
doar pendulul mai picură

micropoem(3)

mori de vânt
macină timpul lui Van
nemuritoare
floarea-soarelui

micropoem(4)

toamna coboară
peste istovita pădure
amurguri se scurg în clepsidră

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de... noi!

Sunt clipe-nrobite ce se scurg greu
Prin mintea, prin gândul meu
Nevoia de tine, nevoia de noi
Se scurge prin vene şi-alunecă apoi
Supusá-n văzduh cautând
o cale spre tine, deloc zăbovind
te-aduce la mine... şi-o rog mai apoi
să tragă zăvorul, rămånem doar noi!

poezie de Gianina Folvari (21 august 2013)
Adăugat de Gianina Folvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-şi cunoaşte locul
Şi nici nu se opreşte în pragul vreunui cer;
Deşi mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis şi-aşa goale
Se scurg pe pleoapa nopţii şi-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorţii
Bucăţi din partitura ce curge din viori,
Opreşte, doar balada enesciană-a porţii
Prin care doar tăcerea ne mai găseşte-n zori.

Şi, poate cu răbdare, vei aştepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-şi drămuie durerea
Când naşte câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aromele tale
curg în josul tău prin mine, femeie
am creat cuvinte ce-ţi hrănesc timpul
sunt zeul gemetelor atât de divine
psihicul altarului tău
cel pe care l-ai lăsat în urmă

Zilele se scurg
însă apusul îmi aparţine
ai pictat dragostea prin ochii mei
permiţând iubirii
să ne rostească nebunia...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de jale

Când e omul cu obidă,
Timpul i se pare hidră
Deghizat într-o clepsidră.

tristih de David Boia (20 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin clepsidră curge timpul apoi nisipul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema vieţii

Sunt o clepsidră.
Timpul curge prin mine.
Stau,
pe masa lumii
şi măsor timpul.
Cât a trecut?
Oare cât va mai trece
până mă va-ntoarce
s-o iau de la-nceput?!
Dilema vieţii

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul din clepsidră are a doua şansă nu timpul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpu-n veşnicia lui, doar o clipă-a nu ştiu cui...

Se scurg clipele-n clepsidră, în tăceri ca de mormânt, nicio zarvă nu conturbă al secundei legământ...
Mor iubirile pe stradă, cerşetori sunt tot mai mulţi, timpul îşi vede de treabă şi cum trece, nu-l asculţi...
Trenuri trec ducând cu ele vise şi iluzii vechi, un adio se strecoară c-un blestem între perechi...
Plânge frunza în cădere şi-i strivită pe trotuar, timpul fuge în tăcere, de nimic n-are habar...
Mor pădurile sub seceri şi orfane de copaci, strigă-n van, te uiţi la ele, trece timpul, trece-n draci...
L-aş închide-n poezie, într-un vers cu ritm beteag, l-aş ademeni cu rime şi cu gustul lor dulceag...
Să-l opresc din hoinăreală, c-o fi obosit de drum şi cu firul meu de viaţă un minut să îi sugrum...
Dar, e doar o-nchipuire şi-o dorinţă fără sens... timpul este veşnic singur, gândul meu, doar un nonsens...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

şterg praful aşezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte şi zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.

slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere şi de ea fug
ninsoarea dragostei se-aşterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.

privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.

alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorinţă dintr-un milion.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!