Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină
Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-așază peste beznă-ndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.
Se-mprăștie bezna cum se ridic-o ceață
Scânteia astrului aprinde încăperea:
Oh! Doamne, ce lumină și dulceață
Transfigurează tainic chipul și durerea!
În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
Sufletul e prohod și întrebare,
Mir îmi adastă în gânduri și pleoape
Când lacrimi picură din lumânare.
Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
Sub giulgiu odihnește cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
Cu aripi de porumbițe istovite.
Îngerul bun îmi scutură durerea
La dumnezeiasca strajă spre dimineață.
S-aprind în altar lumini. E Învierea,
Lanuri de mâini se-ntind să ia Viață.
Hristos a înviat! Fii fără frică
Troparele învierii se toarnă în lumină.
Moartea e-nvinsă. E Sfânta Duminică.
E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.