Daniela Luminița Teleoacă

Povestea noastră

aparent fără nicio legătură cu scenariul biblic
această derizorie contorsiune de destine
unul împotriva celuilalt ca și cum
reciproc ne-am fi privat de locul binemeritat
în fantomaticul paradis
același imbold preistoric ne îndeamnă
fiecare pe sine să se salveze
înainte ca celălalt să o facă!
uităm infinit cât de înjumătățiți
cât de bolnavi suntem!

să fie vis?!... aproape-realitate?!

eu în rochie retro și coafură asortată
în privirile unui public cenzurându-și aplauzele... poate înjurăturile
... pășesc... pășesc într-un viitor niciodată de tine anticipat
de undeva din afară încerc să spun lucrurilor pe nume

chiar dacă tu... chiar dacă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Daniela Luminița Teleoacă

Un-țipăt-o-surzenie

oamenii care s-au întâlnit
în dreptul unui copac
și fiecare a văzut
altceva

să fi fost început de iunie...
început de sfârșit?!

anotimpurile se succedau dezordonat
testându-și incompletitudinile
în indeciziile omului ramificat centrifug
castaniu-fără-pasăre... o treime-de-alb...
iubire îmbucătățită... în fapt
acest cuvânt discontinuu
înecându-și semnificațiile
într-un precar imbold de diviziune

... s-au întâlnit
au mers mai apoi
pe un fel de drum
unul în contrasensul celuilalt
fiecare în contratimp
cu regrete abia simțite
confundate poate
cu o stare cumva poetică
dacă nu de oboseală
au consultat
diverse agende... horoscoape... apocalipse
arogându-și destine de eroi
niciunul nu s-a grăbit
să se dezbrace de iluzie

oamenii care se vor întâlni în dreptul unui copac

își vor aminti

unul un țipăt

celălalt o surzenie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)

și așa cum stăm
unul în fața celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înțelegem
cum masa tăcerii își cere ea însăși
tributul propriei amuțeli

alunecăm șovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenți
niciodată sincronizați
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuși

răstigniți
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte
fără prea multă înțelepciune înțelegem
noțiunea de drepte paralele
conceptul de vid
mai bine decât am făcut-o
în trecuta adolescență
la ora de geometrie a profesorului
cu lornion și curea albastră din piele

eu ușor aplecată
peste triunghiul umbrelor tale
tu subtil adunat undeva
la marea ieșire din mine
surâdem cu spaimă
din nou mângâiem
bradul mesei lucioase
nepăsător împărțind
pahare cu sucuri de rodii
și cuburi de gheață
poate numai tic-tac-ul
ciobit-perimat
al unui sentiment
de la ora 5 după-amiaza
în toropita grădină de vară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar și între soți, când se ivește scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, și se face foc și pulbere, și familia e aruncată în aer. Ce trebuie să facem în această situație? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniștească, să se roage pentru celălalt, și astfel pacea va reveni.

în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Arrière-fond

seara debutează fără nume
acest spectacol frugal lipsit de pretenții
mulțumindu-se cu droaie de figuranți
veniți de undeva de la capătul lumii
într-o nepăsare... într-o neputință
inevitabil atrași de gaura neagră
a unei scene îndepărtându-se


*
aplauzele stârnesc
albastru-cu-vid
stupoare!
prin tine umblă
vietăți cu priviri închise
contaminându-te

enunțurile urmează aceeași traiectorie circulară
nicio revelație nu se schimbă în duminici!


**
gândul de-a nu mai fi
trezește absurdul
revolta omului mic împotriva zeului
puțin ridicolă puțin anapoda
această intempestivă ieșire din sânge


***
supliciul cel mai mare
să te prefaci că exiști afectiv
când nici măcar Dumnezeu n-ar putea identifica
vreo diferență între tine și lucrurile sale
îți rămâne ce-i drept pârtia aceasta ambiguă
pe care formal îți dai drumul
în virtutea funcțiilor mecanice


și râzi și ești fericit și pierdut și murdar... și râzi... și ești...


****
robotic lumea se va aranja
la poalele muntelui ca un public
vor trosni floricele din plastic amnezic
simulatoare perfecte vor da o iluzie
se vor abține îngeri
să cadă

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Lipsă de imaginație

rămași cu ochii ațintiți
unul asupra celuilalt
ca asupra unor monitoare
îndărătnice cu idei fixe
fiecare aruncându-și neputința... vina
pe seama celuilalt

încercăm

mici variațiuni
o nuanțare a fundalului
un shortcut pentru orice eventualitate
resetarea priorităților
adunarea detaliilor într-un recycle bin
chiar și un restart
rămânem aceleași două mecanisme blocate jalnic


din depărtare... apropierea ta maladivă
gestul uriașului rănit de moarte
acoperind cu starea lui jumătate din cosmos

reacția mea ambiguă văzută din exterior
aceste excrescențe insidioase obturând
accesul elementar la sine

lipsa de imaginație ne coboară
în fața publicului care mizase


cine va face rost de o inimă
ca spectacolul să se țină?!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Nihilism social

de fapt nu stă nimeni în genunchii tăi
nevoia de a împărți orice în timp
e doar pentru el
și dumnezeu e singurul bad ass de pe aici
chiar dacă avem bunăvoință unul cu celălalt
vom rămâne tăcuți și ascunși pentru apropiere
și oricât ne-am împinge inimile în afară
cât de mult unul spre celălalt
noi suntem doar o stare a creației
un gând care nu se poate opune acestui fapt
dumnezeu e nebun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Cantonament

noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității

suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine – specii cu neputință de clasat

ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului

solidari în agonie
cel mai adesea inamici
marii nebuni fără de orgolii
cerșindu-și unul celuilalt ajutorul

și am izbucni în hohote de indiferență
de n-am intui în secunda următoarea
seriozitatea barbară a jocului

avem aceeași Pasăre
care ne crește sufletele ca un părinte neiertător:
pentru noi și-a băgat aripile-n foc

respirăm înjumătățiți
în trupul rarefiat prin care
trufașă se vede
Iubirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Depersonalizare

cu certitudine
războiul acela
nu era al nostru
cineva trasase o linie
pusese un punct
plasându-ne în afara jocului
cu oameni suficient de mari
pentru a scrie istorie

anodini în afara pericolului
am privit călduț la spectacolul celorlalți
ne-am construit chiar și o peșteră am plantat vreo 3 brazi

... ceaiul la ordinea zilei și fardul... uneltele eficace

desigur eroismul avea să fie încă o vreme
piatra de poticnire a minților mult prea acomodate
ne forțam poate norocul, cine știe?!


micșunelele crescuseră uriașe irecognoscibile
cu greu ne aminteam florile pitice ale copilăriei
ne-am impus iubirea dezinteresată față de sine
așa cum necondiționat un părinte învață să ierte
crima unui copil

într-un final
am înțeles:
sângele era
chiar al nostru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

În timp util

respirația ta uitată
undeva pe fundul genții mele cu de toate
și cele 5 minute rămase

mersul meu de la un capăt la același
într-o cameră ca un peron
privirile mecanice ale falșilor călători
îmbarcându-se în imaginații deficitare
în fapt colții scoși de această singurătate

5 minute în care

îmi refac fardul
sun un prieten... poate un vecin
urmăresc hoțul de lumină personală
simt soarele înainte să se prăbușească

nimic din toate acestea!

scap o scamă precum o iluzie cosmică
bâjbâi ca după comutator
prind rujul galben
mai să-ți sugrum respirația

te simt viu

și asta mă ține în viață

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Noapte întunecată

Nu uit singurătatea
În pragul nopții,
Chiar dacă pășesc peste spini
Ca pedeapsă fără decență.
Nu șterg noaptea întunecată,
Pedeapsa fără mânie,
Privind către nesfârșire
Din pragul bunei-cuviințe,
În terna singurătate
Privesc cum noaptea trece,
Chiar dacă pășesc peste spini.
Pedeapsă e libertatea
De amă lăsa să trec
Între a ști și buna-cuviință,
În singurătatea neagră,
Noaptea întunecată și senină
Din pragul ochilor tăi
Brunetă frumoasă.

poezie de (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Daniela Luminița Teleoacă

Autosugestie hibernală 2

intru în clipa aceasta
musai trebuie să port
pantofi cu număr par
afectele altcuiva
masca de circumstanță
chiar dacă acum doare
chiar dacă acum țipă
o pasăre de care nimeni
nu-și mai aduce aminte

sunt o apă ce curge în sine
reciclându-și visele să nu moară
predându-se mai apoi total dezgolită
la apelul timpului

sunt o mână / una singură
în van căutându-și perechea
să împlinească preceptul biblic

sunt prea eu
sufăr de mine ca de o boală rară
nimeni nu mă identifică
în labirintul mult prea personalizat
al coconului propriu

fă ceva! fă cevaaaa!! – îmi strigă o literă
dă la maximum vocea exteriorului!

[pași / foșnete / uși trântite / mănușă uitată / stupoare / bătaie în geam.../ cade ceva... / ba nu... // puncte de vedere...]

badijonează plânsul acela
să se asemene unui cântec
până când... până când...
va începe să ningă peste realitate
estetic îmbrăcând-o în tabloul din care
cel mult va răzbate un semn de uimire
într-un iris

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Șansele tale spre succes împotriva unui inamic cresc numai, dacă realizezi că inamicul poate avea unul la fel de bun ca tine, or chiar mai mulți și chiar mai buni."
-Sabin Sabău -

în Sabin (21 februarie 2023)
Adăugat de Sabin SabăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că așa va fi mai bine
Ne-am uitat
Și vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înțeles
Sperănd că așa și este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu fețe.
Ne-am înstrăinat
Și vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuții, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de (iulie 2019)
Adăugat de Bordian CristinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Psiho-genealogie

ziua pe care o începi
fără nicio amintire concretă
fără de cunoscuți
doar codul genetic
frica aceasta imensă
cu strășnicie moștenită
din preistorie
când ai tăi
își aprindeau felinarele irisului
în jungla burdușită cu explozibil
stăteau la pândă
gesticulând
își suportau carnea / declanșau atacul
optima defensivă
onomatopeic chemau lucruri
sufletul din ele
confecționau iluzii
iluzii și poeme
adevărate religii:
în felul lor iubeau...
găseau resurse
pentru încă un mâine

peste umerii dezgoliți s-au așezat cicatrice
mersul unui timp dizolvat pe alocuri
continuitatea este lanțul acesta invizibil
pe care dacă îl desfășori
te va întoarce la tine

gesticulând
te temi
încerci marea revoltă
minima dimineață
într-un azi
fără nicio amintire particulară
fără de nume
dai la o parte țărână
scuturi cer
cad păsări
se înalță oameni
te înseninezi
în felul tău iubești

și

asta

e bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

În orice întâlnire este ceva ce rămâne în mine din celălalt chiar și atunci când acela pleacă. Lăsăm în celălalt prin întâlnire câte puțin din noi. Ne lăsăm pe noi înșine ca un chip sculptat în marmura ființei aceluia pe care l-am întâlnit. Și dacă timpul, distanța sau indiferența acoperă cu praful uitării pe "celălalt" din noi, el ne interoghează și se strigă din îndepărtare pe sine însuși născând în noi dorul. Dorul este apelul "celuilalt din noi" către el însuși. Și suntem cu toții niște strigăte asurzitoare, căci freamătul "celuilalt din noi" se cheamă pe sine înapoi ca împreună cu noi, și nu știu pentru a câta oară, să intrăm din nou în veșnicie...

citat din (mai 2009)
Adăugat de mihai tudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Valerie: Pare ciudat că viața mea se va sfârși într-un loc așa de groaznic, dar timp de trei ani am primit trandafiri și nu am cerut scuze nimănui. Trebuie să mor aici. Fiecare bucățică din mine trebuie să piară. Fiecare bucățică, cu excepția uneia. O bucățică. Este mică și fragilă și este singurul lucru din lume pe care merită să îl ai. Nu trebuie să îl uităm sau sa îl dăm niciodată. Nu trebuie să îi lăsăm niciodată să ni-l ia. Sper că orice ar fi tu să reușești să scapi de aici. Sper ca lumea să se schimbe și ca lucrurile să se îmbunătățească. Dar ce sper cel mai mult este ca să înțelegi ce am vrut să îți spun prin acele cuvinte, chiar dacă nu te cunosc, și chiar dacă se poate să nu ne întâlnim niciodată, să râdem împreună, să plângem împreună, să te sărut, te iubesc. Te iubesc din toată inima, Valerie.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Dragostea este aici

n-a umblat nimeni la ea
cum?! nici frigul de aseară?
nici indiferența de azi-dimineață?!
amnezia aruncată fără de scrupule
de miile de voci venite dintr-un afară
de pardesiele largi ale trecătorilor
nonșalant trăind / exultând / separând
fără nicio vină/ fără minima incriminare

[un ceas care ticăie – spectator discret al neînțelegerilor tale
o lună rece adusă din urletul lupilor rătăciți de ei înșiși... ieșiți din istorie
tu – martor neputincios al conștiinciozității de mecanism neprevăzut cu anima...]

fereastra asta oarbă se naște întruna din mâinile noastre retezate
împrumutând filosofia satârului una pe alta amputându-se
eu... bunăoară tu... în miez de iarnă desăvârșită

și ne-am spune pe nume...

în ceață
pasăre-înjumătățită crește
din mimicile invadate de molime
din zăpada ce nu contenește să cadă
peste datele noastre identitare
peste destine


dragostea este aici


noi


unde?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Pântecul mamei păstrează memoria tuturor întâmplărilor du­reroase. Dacă ești un copil dorit, dacă mama a avut decizia de a te avea, te vei simți bine pri­­mit în lumea aceasta. Dar dacă mama a suferit o traumă, dacă a fost cândva abuzată, dacă n-a fost ea însăși bine primită în lu­me, dacă nu și-a dorit să rămână însărcinată, atunci sarcina îi va stârni sen­timente foarte ames­tecate, chiar negative, împotriva pro­priu­lui copil. El va prelua toate sen­timen­tele ostile ale mamei împotriva lui. Și nu le va uita niciodată, decât aparent. Vor rămâne profund am­prentate în sufletul lui și, dacă nu le lămurește, le va transmite co­piilor, în exact același mod.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Trauma atasament constelatii familiale. Psihoterapia traumei" de Franz Ruppert este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.00- 27.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

(pseudo)imunizare

atinseserăm probabil
punctul acela paroxistic
al suportabilității durerii
în ordine umană
de aceea poate ne permiteam
să existem firesc, ba chiar cu urmele
unei fericiri tâmpe incrustate
în felul de a așeza o gutuie
rufele pe culme

undeva

același lup sta la pândă
aceeași pasăre își reprima negația
simulând și ea marea normalitate
văzut din afară tabloul era banal
cu nonșalanță distribuindu-se
în rândul produselor în serie
se prognoza fenomenul globalizării
acea uniformizare plictisitoare de moarte

dar cartofii înfloriseră din nou
purtau aceiași gândaci insistenți de Colorado
numai ochii le crescuseră suspect de mult
pâine era suficientă
pentru o euharistie

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

* * *

lucrul cel mai grav
nu este impregnarea în piele
această greșeală de suprafață
omisibilă printr-o concesie minoră

la o adică pământul însuși ar putea renunța la o manta-două
chiar dacă lupul își schimbă blana... năravul ba
și crezi că șerpii ieșiți din piei ajung printr-o reacție minimală
porumbeii pașnici invadându-ne umerii și singurătățile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook