Narcisul lucrului nou

mirajul strigătului
de libertate, aripile
unui ceas alb
lipite printre zori...

Dar parcă liniştea
umbrelor aurii de zi
nu seamănă de fel
cu vreo nepăsătoare
absenţă

Doar atunci din ei
negeneraţia va negândi
către malul unei trestii,
cum e să priveşti
cerul în oglindă...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam versus Voineşti

versul alb, inexpresiv, indiferent,
sau şarpele&Eva dând mere
către haos, plictisiţi;
&Twain era plictisit când îşi imagina,
etc. erau plictisiţi
de liniştea celui
acrit cu mere sau obligat,
încât dacă ar trece prin Voineşti
ar mângâia neştiinţa fluturilor,
le-ar da apă să crească
în abisul unei lumi (şarpele&Eva
întingând povestea prin Iov
până la amărâţi plecaţi
pe drum prin mare, prin frontiere)
unde se poate simţi umbra
versului difractat printre zăbrele
şi ar jubila sub cerul curat
plin de stele şi meteoriţi
neştiutori de carte, doar scriitori
de amintiri pe faţa...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea confident

Dintre pereţii casei, o simt căutându-şi
cuibul pe umerii tăi.
Doar tu-cel fără de nume
o vezi cum se înalţă sub mirajul
ninsorilor încremenite.
E pasărea confident!
Mă caută doar în zbor, neînduplecată
arcuindu-se lângă trupul meu zvelt.
Zilnic, îi auzi rugăciunea,
o asculţi cum se tânguie
după ferestrele cerului,
într-o tăcere ce mă revoltă.
Priveşte-o cum se hrăneşte
cu argintăria cuvintelor,
cum îşi deschide aripile
către vânătorul din oglindă
ce nu-i vorbeşte despre o măsură
a dragostei...

Pasăre-Cuvânt,
la ceas înalt
sărută-mi sufletul încătuşat
de-atâta aşteptare.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (noiembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec pe barca mea cu vise

Pe luciul lacului stau desculţă şi tristă
privind printre trestii maronii cerul senin
şi vad vrăbiile zgribulite ce zboară în vântul puternic,
iar ochii mei căprui întâlnesc privirea ta pătrunzătoare
din ochii tăi verzi ce aprind luna în noapte
şi mă-nfioară cu puterea lor, iar atunci barca se leagănă uşor
alunecând pe lac în asfinţitul colorat al soarelui,
mi-e frică de întuneric şi de răcoarea apei,
dar tu îmi furi sărutul mătăsos ş-apoi mă priveşti duios.
Ajungem la malul rece şi barca albă se leagănă uşor,
între trestii şi stuf cu apă verde şi aurie,
iar tu cu braţele mă cuprinzi într-o-mbrăţişare caldă
apoi uşor obrazul mi-l săruţi iar buzele-mi ard de iubire,
simţind inima ta cum mă iubeşte în neştire
că-mi era mult, mult dor de tine.

poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera obscură

prima a fost virgula
o frunză bătută de soartă
apoi a fost punctul
un pom plin de frunze vii
deabia atunci negeneraţia
adică acei oameni care n-au timp
s-a ofilit în moalele capătului
şi m-a lăsat să-i văd moartea

camera obscură în care se fixează memoria

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sătul în decembrie

Avea 47 de ani, trăia...
Departe de bar era o lume pentru cei vii.
Undele europei libere de prejudecăţi...
umbrele norilor şi ninsoarea...
Prin vitraliile subsolului licărea credinţa,
bucăţele de cer în sticlă,
cioburi colorate şi imagini de sfinţi...
catedrala celulei neputincioşilor.
O pensulă care coboară prin destin
îl ştergea de praf,
cerceta izvorul arheologic,
muţenia umbrei unei tinereţi
de parcă fuga ar fi
un tablou cinematic cu destine
deşi a fi poet acolo
nu mai înseamnă decât a răbda.
O pană/o criză de nesomn
printre cornute-carnasiere
sau cei care vorbesc şi vorbesc
de parcă neputinţa
ar fi aripile unor adolescenţi
sătui în decembrie...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pentru o nălucă

Mirajul unui om pentru
Fata morgana privind globul
rece selenar şi nisipul

Ulmii ăia roşii cu scoarţă
de mesteceni întineriţi
prin pădure cu dalmaţianul
fricos de umbra noastră

Orice control la poeţi
Ne va găsi bolnavi de tutun
şi resemnare printre stele

Oricine poate fi o nălucă
Cântând prin orga gurii noastre
nostalgii difuze de trib

Doar un călător vrea o casă
Lacul nu poate înţelege chipul
gândul şi emoţia umbrelei

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramele unei limbi mici

de fapt limba română e o capcană
pentru poeţi mari
contractaţi în piele mică
[doar 24 de milioane]x a posibilităţii
de a vorbi despre Om

o minciună de ţintă
[gândeşte la un cal potcovit
cu potcoave calde
nechezând către soare şi la
spaima potcovarului]2x

Aşa am apărut noi pe lume
printre multiple iluzii
de a fi Graiul Umanităţii
încă naufragiaţi
aici ne-au îngheţat picioarele
aci prin pielea pasului
năduf sub 3x[imperii]
&oftat de #exist

Aşa de muţi printre zebre
curbaţi în hore
nuntaşi cu Europa
ne bucurăm de Armăsarul inimii
de Profetul eliberării
prin (marea trecere)x

Finalul e o formă de bricolaj
printre florile din vază
depăşit de lacrimă&râs
ieşind din umbră
către oricevoi
ne-epuizat

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn şi însemnat

cratima şi junghiu
unei negeneraţii care se scurge
prin canalul culorilor
culoarelor...

adormiţi, doi craci
vorbesc în paşi
către toate mâinile goale

visul lor de unire
e bun doar în tablouri...

e o simeză siameză...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acvilin

La
unele aripi
te seduce puful,
la
altele
elasticitatea,
de parcă
vreo aripă e mai bună
decât alta,
când de fapt toate
te ademenesc
pentru a-ţi ridica
poftele
până la nori,
şi mai sus,
unde
marele cioc sanitar
se umple
cu neghiobi
transformaţi
în planoare,
şi abia atunci
ţipi în van
din înţelepţii
pe care-i ignori...
Of, vânătorule!

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii gării

printre gări
pentru că doar acolo
pentru atunci şi doar atunci
doar tuc-tuc, tuc, tuc
tăcere şi feţe
o masă sărăcăcioasă
hoţi, valize, indiferenţă
Spania, Italia, Franţa,
Germania, Ungaria, Portugalia
sau niciunde
sau nimeni
sau degeaba
urlete de spaimă/chiuituri
pene de păsări, gunoaie,
doar gări
doar umbre
doar noi într-una scormonindu-ne
buzunarele de mărunţiş
visând ziua şi noaptea
gerunziindu-ne stările şi paşii
pentru că e despre altcineva
doar altcuiva
doar pentru ceilalţi
schisme de noi
de noi
noi
Oi
I

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma zorilor

ăst site nu merită un poem
cânt de imn nu-i demn de-al descrie
că din sufletele alienate gem
distanţele omului de lemn

azi când dinţi de ceas
muşcă din scâncetul poetic
când revoluţia cheamă
ca o lichea izgonită-n suburbie
sub cerul inert
parcă necăzut cum ne era blestemul
toate popoarele se caută-n cupole

departe de noi
lumea se trezeşte
visul a renunţat s-o fure
să-i paralizeze sufletul
deşi totul e să simţi

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O relaţie e ca suptul... burţii... nu-ţi mai place ce-a devenit, dar te minţi singur sugând-o atunci când te priveşti în oglindă.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Pe malul apei caut nepăsarea,
Nepăsătoare trece viaţa mea,
La cap de drum indiferentă marea
Indiferent m-aşteaptă şi mă vrea.

Pe mal de apă cânt nepăsător
Şi-mi înţeleg această nepăsare
Doar el, ce-a fost indiferent izvor
Doar ea, ce-o fi nepăsătoare mare.

Apa şi valul, veşnic împreună
Indiferent ne curge şi ne sună.

poezie de Marius Robu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimbulval

Pescăruşii-halo, kairos
în tonou printre oameni.

Faleza de nimb...
mimi - gesturi indiferente,
pescăruşii kairos în stelele zâmbetelor
călcând providenţial
prin laptele acestui univers
la malul de valuri,
trudă şi gravitaţie
cu ţipătul estival din mare

se coboară cu albirea părului,
cu privirea în adânc...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum când ora coboară în amurg

Acum când ora coboară-n amurg
Libere pe şesurile cerului, rând pe rând,
Către mare stoluri de păsări curg
Fluviu, umbra unei săgeţi înaintând.

Crepusculul e limpede, stepa tăcută,
Roşu, asfinţitul îşi arde la foc mic cărbunii...
Cerul e periat de stoluri în alunecare mută,
Delicate, aripile păsărilor pasc stelele păşunii.

Cât de departe zboară şi cât de sus!
Tu priveşti – albastrul devine tot mai intens,
Pe când hăul cerului de toamnă, de nepătruns,
Deasupra ta se evaporă dilatându-se imens.

Această distanţă îşi extinde-îmbrăţişarea –
Sufletul pe sine însuşi vrea să se dea-n dar,
El eliberează din lut o urmă, cum ar fi chemarea
Unei noi angoase iradiind lumina unui gând, a unui har.

poezie de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma speranţelor

degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul raţiunii cu paloşul curat şi Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Mioriţa imanentă
cioban de oameni cu faţă de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care priveşte tremurând şi năduşind focul în noapte
degeaba negeneraţia barbară şopteşte prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în faţa urâţăniei şi a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frisoane

eram perna mâhnită
de
somnul raţiunii,
palpitaţiile,
tunetele&fulgerele prin norii de puf,
furtuna asta în oglindă,
capu-i peşteră de piatră coborând
pe fundul mării/malul cerului

râdeaţi de slăbiciunea mea;
ascuns în odihna zâmbetului
ca o pătură
peste frigurile lacrimilor
din tot corpul
geometric/lichid
vă simplificam logica
vă iubeam visele(!) nervilor voştri cochilii

apoi pietrele au rămas,
malurile s-au înverzit,
se vor trezi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile anilor treizeci către visătorii imaginaţi

Copilul s-a pierdut în zăvoiul oraşului
departe de orice lume în care ar fi
fost ucenic la restaurarea frumuseţii
albind câte un pic părul pe filele
urmărite de luntrea lui Caron pe Dunăre

Copilul s-a trezit cu înţepături în piept
de la atât energizant clandestin
cumpărat din banii de ciuguleală
în recreaţiile unor netrebnici premianţi
care nu vor mai vorbi româneşte după
optsprezece primăveri între căpcăuni

Copilul a râs printre rataţii de la nonstop
a cules imaginea unei umbre de durere
apoi s-a strâns la piept cu fuga
ştiind că nici dunărenii nici olteni
nu vor mai zâmbi văzând cum dispar
ultimele lacrimi şterse de vânt

Copilul a ţipat către lună şi stele
în româneşte că doar aşa îl mai aude
cerul adânc al nopţii de cristal
tăios ca gerul şi viu ca mugurii
până când din florile la care ne uităm
au ieşit mii şi mii de vieţi de albine
grase ca mierea ce va îndulcii lumea nouă

Copilul a rămas în fotografii
sperând către lumină
ca o frunză în vânt...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marmură pe trotuar

oraşul albit
de cărări bătute
cu frunze, acolo unde
orice vis poate avea om,
departe
de apusul acestui răsărit;
a coborât din cer
către muritori,
amintindu-le de
Prometeu cel viclean...
doar doar din el
vor urca îngeri
căutători de
necuprins de moarte...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux de posibilităţi

Dacă ar fi
să scriu durerea lumii
acesteia într-o poezie
să dau o replică
Creatorului indiferent
să mă văicăresc
cât baloţii de ani
legaţi în secole
să urlu dramă
şi durere în forme fixe
sonetele ori rondelurile
unui fel de nostru
undeva amintind copilăria
socialismul de gaşcă
pogromul stafiilor păcii
sau calea cerului din noi
stelele care sclipim
când viaţa lor afară de planetă
ne vizitează în izvoare scrise
cum cântăm pe bulevarde
spargem ceşti în cafenele
uscăm tutun în grădina publică
apoi un şoarece
alb şi sfios
ne strecurăm în văgăună
redevenim mobilă de apartament
acelea seducătoare
necunoscute nouă
ultimele popasuri pe lună
ale umbrei vieţii
apoi aş încerca să trag linii
să corectez de balast
de excesul gurii mele interioare
până la vreo două trei cuvinte
atât de expresive
atât de neînţelese
îmbrăcate în pelerine nonsens
ultimii fantomas ascunşi
în operă camuflaţi în unul
pe care-l căutaţi
de tot îl prindeţi şi tot evadează
atunci când negeneraţia
vede întruna nevisul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!