Poveste din copilărie

Aş vrea cadou de ziua mea
O zi şi jumătate din copilărie.
Să mai alerg după o jucărie
Răvăşind întreaga gospodărie.

De aş putea păstra imaginea
Ce am iubit mai mult în sinea mea,
Să-l văd pe tata cum intra în casă
Cu daruri pentru noi ascunse-n plasă,

S-ascult poveştile copilăriei
Rostite blând de glasul mamei,
S-adorm în umbra flăcării din sobă,
Să mă visez jucându-mă în iarbă...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate a trupului

Din tălpi până-n creştet
mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
şi eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliţi
din tălpi până în creştet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză şi
am înţeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei:
în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după tine

Alerg ca un nebun după tine,
Sau după umbra ta.
Fug după raza de lumină ce vine,
Să fiu mai aproape de inima ta.

Mă aflu într-o cursă nebună,
între umbra ta şi raza de lumină.
Gânduri şi vise sublime
Mai cred că pot ajunge la tine...

O umbră alergând
Spre o rază de lumină...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg foarte mult. Îmi place să alerg. Încerc să alerg cel puţin o jumătate de oră pe zi... Cu cât încerci mai mult, cu atât mai mult vei obţine energia necesară pentru a face acest lucru.

citat din Elisabeth Harnois
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea, să fiu o zână bună,
Să merg prin iarbă deasă,
Desculţă, printre flori,
Şi roua dimineţii uşor să mă-nfioare,
Cu soarele în plete să alerg,
Printre copaci bătrâni şi pe cărări,
Iar gâzele cu zumzet de concert
Să-mi dea târcoale.

Aş vrea, în palma mică,
Fluturi să mi se-aşeze,
Şi din căuşul palmei mele,
Un pui de căprioară, cu apă să-l adap,
Să-i mângâi lin blăniţa şi botişorul umed,
Şi-apoi să-l las să plece, spre ceea ce-i chemat.

Aş vrea s-adorm, pe murmur de izvoare,
Şi clipocitul apei din somn să mă trezească,
Şi să pornesc la drum cu-alai de păsări multe,
Flori de câmp în trena rochiei să mi se ţeasă.

Apoi, aş vrea,
Să întâlnesc pe lungi cărări de munte
Pe-acei oameni mândri,
Ce natura ştiu s-o preţuiască,
Iar dragostea de viaţă
La ei, să se cunoască, prin faptele lor mari,
Şi câte nu aş vrea,
De-aş fi cu-adevărat o zână, şi-aş putea.

poezie de Valeria Mahok (26 decembrie 1989)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarea

Ţin minte-un timp ce nu l-a şters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos şi blând: învăţătoarea.

Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,
Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi,
Dar toţi tăceam când auzeam pe sală
Mult aşteptaţii, cunoscuţii paşi.

Intra cum ar intra în casa ei
Şi ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Şi pentru înţelesul nostru-anume.

Voi şti oricând, chiar anii de-ar mai trece,
De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceaţa ei din grai,
De-nvăţătura-i, niciodată rece.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îl visez pe tata, de fapt visez ideea de tata. De aici ar putea porni dezlegarea enigmei comunicării dintre vii şi morţi.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie luminoasă...

Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri —
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
şi carnea ca oricare gândire mai zămoasă.

Femeie, pământ negru, te vreau şi te iubesc,
aş vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer şi să-l macin,
pământ proaspăt în care dormiră toţi ai mei,
pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm şi eu.

Şi vreau — în ciuda celui ce seamănă-n deşert
nisip şi foc, cu umbra la brâu şi soare-n ceafă —
grăuntelui lumină să-i dăruiesc şi apă;
aş vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer şi să-l macin
şi-aş vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă aşteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.

poezie clasică de Benjamin Fondane din Privelişti (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
S-admir cocorul alb cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic
Să-i fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,

Să fac mâncare la păpuşi
Din stânjenei şi lăcrimioare,
Să leg cu aţă cărăbuşi
Şi în văzduh, să-i pun să zboare,

Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus, pe cer, la stele,

S-alerg cu-albinele în roi
Şi să mă cred o mică zână,
Să iau furnici din muşuroi
Şi să le simt mergând pe mână,

Să-mi văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre, şaluri,
S-aud copiii chiuind
Când piatra-n apă face valuri

Şi-n vârf de dud să mă ascund
Când stau vacanţele la ţară,
Şi-n gârla caldă să m-afund
Cu ochii-nchişi, în plină vară,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult chemându-se cu dor
În geamul casei, turturele,

Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori,
Şi-ntruna eu să cânt, că-mi place,

S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Să suflu puf de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi, zemoşi, din vii,
Să-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi îndrăgitul meu bunic,
Pe prispă, blând să mă alinte,
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,

Să prind pe-o floare, un bondar,
Şi să îl ţin de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-ascult senină,-n dimineţi,
Cum cântă-n ram o vrăbiuţă
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă,

Şi să mă joc cu alţi copii
Sub geam, de-a tata şi de-a mama
Şi să visez în nopţi târzii
C-arunc în basm, chiar eu năframa.

Şi să rămân mereu copil
Ca-ntr-o oglindă fermecată,
Şi, în mireasma lui April,
Să simt copilăria toată!

poezie pentru copii de Lidia Batali din Vânzătoarea de comori (noiembrie 2011)
Adăugat de Lidia Batali
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin

Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin,
Când luna-n ochii dânsei se topeşte,
şi-n părul său o stea se adânceşte
Ca o vioară lină şi hidoasă.

Nu pot s-adorm zburdalnic prin venin,
Când ochii ei topiţi n-au mai rămas
Iar zulfufii nopţii au făcut popas
Într-o grădină vânătă şi arsă.

Şi-n acest cămin - parc-o ruină -
Sunt flăcări până-n cerul spulberat,
Şi tu, roşcato; nu ai fost de vină
Că-n abisul tău, s-adorm, eu am uitat...

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

O jumătate de lună

O jumătate de lună
Cade stângace prin cer
Fă-mă să uit,
Înger stingher,
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă s-adorm
În singurătatea
Crescută diform.

Iar dacă visez,
Înger înţelept,
Să nu mai ţin minte
Când mă deştept.
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă să scriu
Cu ţipăt continuu,
Înger pustiu.
Ochiul meu rece
Acoperă-l, îngere,
Cu o pleoapă
În stare să sângere
Peste prealimpede-
Le înţeles.
Minte-mă blând
Şi du-mă-n eres,
Dă-mi jumătatea
De lună-n neştire,
Dar fă-mă să uit,
Înger subţire.
Sfâşie-mi al
Neuitării delir,
De singurătate-mi
Să nu mă mai mir.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză 1

Mi-aduc aminte de copilărie,
De ziua sfântă, ziua de Crăciun...
Când desenam pe-un petec de hârtie
Un om de nea şi multe jucării
Sub pomul nins, ori încărcat cu kidă
Şi-mpodobit cu globuri aurii.
Cu braţele, în timp, tăiam zăpada
Croindu-mi drum şi pace peste ani,
Căci îi aveam pe mama şi pe tata
Puternici şi stăpâni întru mulţi ani.
Gutuia de la geam lucea în suflet
Şi limbi de foc se înălţau spre cer...
Treceau copii ca mine să colinde,
Luând răsplată câte-un colăcel...
Ah, mirosea a pâine şi-a sarmale,
Fierbea pe foc un vin cu scorţişoară,
Magia, ca o plasă de mătasă
Se aşeza peste întreaga ţară.
Crăciunu-acela-ntipărit în suflet,
Crăciunu-n care am crezut mereu,
Îmi umple casa cu lumini şi zâmbet...
Aşa am fost... aşa voi fi mereu!
Sunt mergătorul datinii străbune!
Ateu copilăriei, rătăcesc
Spre o căsuţă peste văi şi dealuri
Unde am învăţat să cânt, să râd, să cresc.
Acum sunt o colindă... doar atâta!
Spre ziua de apoi mă-ndrept tăcut,
Spre a hrăni cu datină şi lege
Pe cei ce vor veni pe-acest pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză 1

Mi-aduc aminte de copilărie,
De ziua sfântă, ziua de Crăciun...
Când desenam pe-un petec de hârtie
Un om de nea şi multe jucării
Sub pomul nins, ori încărcat cu kidă
Şi-mpodobit cu globuri aurii.
Cu braţele, în timp, tăiam zăpada
Croindu-mi drum şi pace peste ani,
Căci îl aveam pe mama şi pe tata
Puternici şi stăpâni întru mulţi ani.
Gutuia de la geam lucea în suflet
Şi limbi de foc se înălţau spre cer...
Treceau copii ca mine să colinde,
Luând răsplată câte-un colăcel...
Ah, mirosea a pâine şi-a sarmale,
Fierbea pe foc un vin cu scorţişoară,
Magia, ca o plasă de mătasă
Se aşeza peste întreaga ţară.
Crăciunu-acela-ntipărit în suflet,
Crăciunu-n care am crezut mereu,
Îmi umple casa cu lumini şi zâmbet...
Aşa am fost... aşa voi fi mereu!
Sunt mergătorul datinii străbune!
Ateu copilăriei, rătăcesc
Spre o căsuţă peste văi şi dealuri
Unde am învăţat să cânt, să râd, să cresc.
Acum sunt o colindă... doar atâta!
Spre ziua de apoi mă-ndrept tăcut,
Spre a hrăni cu datină şi lege
Pe cei ce vor veni pe+acest pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de casă

Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă şi frumoasă,
De înverzitul meu meleag.

De-ar şti bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Şi să stau cu ai mei la masă,
Şi să n-am niciun regret.

Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Şi să sărut mâna mamei
Veşnic muncitoare.

Să alerg peste dealuri şi câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!

poezie de Vladimir Potlog (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Şi-ntoarcere, nu-mi mai doresc.

Îi văd pe mama şi pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Şi cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.

Merg să colind niţel prin crâng.
Mă prinde ploaia... şi îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculţă prin băltoace.

Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.

Dintr-un tufiş de stejărei,
O catifea de căprioară
Priveşte cu-ochişorii ei
Spre Lumea de odinioară.

O buburuză dolofană
Se caţără pe-un fir de-aglică
Şi se împiedică de-o pană,
Pierdută de o rândunică.

Doi puişori de iepuri, moi,
Udaţi de ploaia cristalină,
Se hârjonesc pentr-un trifoi,
Strivit de vulpea cea haină.

În liniştea plânsă de ploaie,
Se vindecă întreaga Fire
Şi apele cântă-n şuvoaie.
(Aşa era-n zile senine...)

Când ploaia stă, se-aude-n crâng
Un cuc, strivit de Dor de Lume...
A lui singurătate plâng,
Găsindu-ma în ea, pe mine.

În drum spre casă, flori culeg
În bucheţele colorate
Şi cu IUBIREA mea, le leg,
Când i le dau mamei pe toate.

Mă-ntorc în AZI, pe-aripi de vânt.
Dar, iau cu mine amintirea
Copilăriei, ce, din crâng,
Mi-a curs în Inimă IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E ziua mamei mele azi,
E zi de sărbatoare,
Îi ţin în palme –obrajii calzi
Şi-îi dau o sărutare!

Şi mâinile i le sărut,
Dibace şi muncite,
Ce mă-ngrijesc atât de mult,
În orice zi şi noapte.

Mămica mea frumoasă eşti
Şi blândă eşti, şi bună,
Ca soarele imi străluceşti,
Imi eşti şi stea şi lună!

Măicuţa mea, de daruri plină,
La zi de bucurie,
Eu iţi doresc din inimă,
Ani mulţi şi fericiţi! O mie!

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din casa-n care nu se intră

ochiul tău blând
când îmi stai la sân
şi îţi îngân
poveştile de-adio ale vânătorilor

care caută cerbii
în umbrele ierbii

umbra ta către o casă părăsită
ochiul tău blând
şi palma-nvechită peste care treceau
liniile strâmbe ale gloanţelor
fine ca praful de puşcă

simţi cum te muşcă?
simţi?
obrazul pe ceasuri cu zimţi
s-ar odihni, iubito, dar tu

cu ochiul blând
şi urma ştearsă

rămâi întoarsă către NU

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperă-mi inima

Acoperă-mi inima cu inima ta,
Vibrează timid împreună cu ea,
Nu-mi spune, alege-ti o stea,
Şi-acoperă-ţi inima ta cu a mea.

Acoperă-mi umbra cu umbra ta,
Îmbrăţişează-mă-n gând şi aievea,
Aproape de inima mea...
Şi pulsul tău se va acorda după ea...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil îşi doreşte
Un joc atunci când se plictiseşte

Orice om îşi doreşte să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândeşte
Ca dacă o jucărie priveşte
De copilărie îşi aminteşte

Unde eşti, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viaţa mea
Şi mi-ai luat şi jucăria...

Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...

Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit şi bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are

Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Ştiu că trebuie să pleci,
Dar să-ţi aminteşti de mine...

poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti copilărie?

Copilărie, unde eşti?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrăţişez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulţi ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Ştiu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, eşti mai frumoasă decât frumuseţea.
În tine m-aş întoarce chiar şi din rai.
Ştiu. E prea mult spus
şi tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!