Mi-i dor de casă
Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă și frumoasă,
De înverzitul meu meleag.
De-ar ști bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Și să stau cu ai mei la masă,
Și să n-am niciun regret.
Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Și să sărut mâna mamei
Veșnic muncitoare.
Să alerg peste dealuri și câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!
poezie de Vladimir Potlog (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
1 Marish [din public] a spus pe 19 noiembrie 2013: |
| Foarte frumos, imi dau lacrimile cind citesc aceasta poezie! |