Doar timpul ...

Prin vremi de nepăsare şi uitare,
În care păsări îşi striviră cântul,
Nu mai răzbeşte azi decât cuvântul
Scăpat din lanţuri crud înrobitoare.

Se zbate clipa, înghiţind-o veacul
Şi dărâmând nepământeşti iluzii,
Tratăm o boală veche cu perfuzii,
Că-n jalnic gând nu îi găsirăm leacul.

Călcăm pe viaţă năpădiţi de silă.
Greţos mânaţi de poftele vulgare,
Uitând că sexul nu este idilă.

Doar timpul care-n trecerea-i facilă
Întoarnă-ntreg păcatul în uitare,
Ne-abate din cărarea mercantilă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Uitare

Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.

Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-

Zâmbeam cu tristeţe pe faţă,
ştiind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră

a celor plecaţi dintr-o viaţă
spre alta, un drum ce te-nvaţă
că "Marea Uitare" răsfaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud vuind al toamnei vânt

Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârşit.

Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzişul răvăşit
Şi-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins şi sugrumat;
Nu pot tristeţea să îmi strig.

În piept se zbate un suspin
Ştiind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirarea mirării

La iarnă, mulţi dintre noi
Vom fi coperiţi cu Tăcere pe străzi.
Unii doar până la cuvântul Iubire,
Unii doar până la cuvântul Îmbrăţişare,
Unii doar până la cuvântul Sărut,
Unii doar până la cuvântul Uitare, sărmanii de ei.
La iarnă, un tânăr cu chip de nemaivăzută lumină
Se va apropia de mine şi cu ochii sufletului, foarte atent,
Mă va citi.
---Zăpada aceasta, va zice el, prea mirat, cândva, într-un veac
Îndepărtat, mi-a fost tată!
Va zice şi mă va duce acasă la el,
Unde va fi primăvară.
Unde braţele mele vor înmuguri,
Uitând de-ale Tăcerii ninsori.

poezie de Traian Vasilcău (21 august 2018, în vis)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu cântec

Cum doamna îşi dorea o " fantezie"
El se gândi că nu-i doar un "capriciu"
Şi-n "fugă " declară, din gelozie,
Că ea este " sonată " din oficiu.

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015), traducere de Mihaela Banu
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare...

Când suflă vântul dinspre mare uitare,
Aduce zbuciumul cu el.
Învolburare, ceaţă şi furtună,
Se sparg la ţărm fără a avea un ţel!

Se strâng la malul mării trăiri trecute,
Iubirea rătăcită aici se trezeşte,
Din marea învolburată, prin a ceţii vreme,
Dragostea, la mal înfloreşte!

Te strig la ţărm iubire,
Nu trebuie decât să-mi auzi chemarea,
Sunt sigura că vei veni într-o zi
Şi împreună vom trăi visarea!

Totul e vis, totu'-i uitare,
Doar tărmul şi cu marea au rămas,
Te-aştept de-o veşnicie şi uitarea,
O rog să plece cu ultimul vas!

poezie de Liliana Andrei (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Stănescu oleacă

nuntiţi cu umbra, vise multe-s zestre
şi-olimp de şoapte ni-i obişnuinţă,
avem în zbor de păsări suferinţă
ce ne tot doare prin odăi rupestre.

ne-navuţesc în duh, cu uşurinţă
de agonie cântece-n orchestre
ce-s vorbitoare-n nopţilor ferestre
de graiuri de uitare de fiinţă.

iertarea cărnii dezvelind păcatul
din taina de icoane de-i venind
pe ea ne dăm pe-un mânz de rai regatul.

că-n timp de sus oricum e iscălind
misiva unor vieţi ce-s surogatul
veciei traiului din nefiind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

uitare

Uitare. Starea sau condiţia în care răul încetează lupta şi tristeţea este în repaus. Groapa de gunoi eternă a faimei.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dame

La Notre Dame statuile ard sfinte
Istoria se zbate prin tunel
O rog să stea departe de lumină
Să nu rămână speranţa fără cer

La Notre Dame din turlă zboară păsări
Cu inima-n credinţă prin tristeţi
Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni
Şi nu mai ştiu să număr iubirea dintre vieţi

Aş vrea să te ating să-ţi fac din rană ora
Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt
Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare
A sângelui prelins din trupuri spre pământ

La Notre Dame lumina arde urma
Privirea în genunchi sărută tălpi şi spini
Şi-îmbrac în neputinţă al zilei zor de mâine
Cu dragostea, credinţa înveşmântate-n crini
la Notre Dame...
...
Trăiesc în creier nu-mi amintesc războiul
Doar ura ambalată-n mucava
Şi-un soare blând pe străzile blindate
Ce apărau de galben umbra ta...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş sfâşia noi zori ...

Te-aştept şi azi în poarta casei mele.
Trăiri confuze prind să se deştepte,
Rupând corsetul vechilor precepte,
Nemernicia timpului să-nşele.

Uitând de cumpănirile-nţelepte,
Îşi saltă tălpile din clise grele,
Smulgând suspin din răni până-n prăsele,
Suie necontenit abrupte trepte.

Şi de-am orbecăit târâş prin viaţă,
Prin vremi ostile, într-un port străin,
Aş sfâşia noi zori iviţi prin ceaţă,

Ca pe o căptuşeala de satin,
Să-nfrunt regret şi chinuri, faţă-n faţă
Şi-un rost ce-acum l-am înţeles deplin.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

Sunt cel ce ştie că-i la fel de van
Ca-n luciul de cristal nevorbitor
Înspăimântatul, vanul privitor
Ce trupul fratelui urmează-avan.
Ştiu, prieteni neştiuţi, că ne-a fost dată
Drept singură iertare doar uitarea
Şi că-n uitare e şi răzbunarea,
Umanei uri, soluţie ciudată!
Ilustre chipuri de-a greşi! Uşor
Nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint
Multiplu, unu şi mereu distinct,
Al fiecăruia şi-al tuturor.
Sunt nimeni. Spada n-am incins voinic.
Ecou sunt, şi uitare, şi nimic.

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste la prima vedere

Pe cărarea veche
Trec câte o dată
Cu speranţa vagă
De-a te întâlni
Ne cunoaştem parcă
De o viaţă întreagă
Neavând puterea
De a ne vorbi.
Prin albastrul moale,
Liniştea se adună
Şi prin diafanul
De apus vegheat
Ochii tăi de aur,
Ochi de zână bună
Când aprind în mine
Un ecou ciudat.

Dragoste la prima vedere,
Cine-ar fi crezut?
Să iubesc cu atâta putere,
Ca la început.

Că mi-a fost târzie
Întâlnirea în vreme
Şi târzie clipa
De-a ne fi văzut,
Pe cărarea veche
La răscruci de vânturi
Numai timpul ştie
Ce e de făcut.
Amintirea vie
Mai trăieşte încă
Aş da ani din viaţă să te regăsesc
Ne cunoaştem parcă
De o veşnicie,
De o veşnicie
Parcă te iubesc.

N-o să afle nimeni
Poate niciodată
Poate niciodată
N-am să te-ntâlnesc.

Aş da ani din viaţă
Să te am alături,
Să îţi simt făptura,
Să-ţi spun te iubesc.

cântec interpretat de Ilie Micolov, muzica de Ilie Micolov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografii imaginare

Vino în veacul acela în care
Noi n-am jefuit cuvântul iubire
Ci îmbrăcaţi în două păsări tăcute
Ardeam pe un clopot subţire.

Vino în veacul acela în care
Busola mai arată stele virgine
Mai trece plânsul tău prin mine
Închipuind o apă mare.

Vino în veacul acela în care
Noi n-am rostit cuvinte de prisos
Ci ne-au rănit zăpezi până la os
Trăind fotografii imaginare.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz în noapte

Tânăr ca marmura străveche
Nu-mi cuget a-mi spune cuvânt
Pribeag prin gânduri stau de veghe
Nu văd altceva decât al meu gând

N-am timp să exist
Căci timpul mi-e scurs
Am suflet de artist
Dar am suflet ascuns

Stau şi zac la lumina întunecată
Pierzând în zadar tot veacul
Privindu-mi inima spintecată
Neputând a-mi găsi leacul

poezie de Mădălin Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând sfârşitul în propria uitare

Strada întoarce spatele spre soare,
Tălpile mele îi fac frecţii cu umbre,
Timpul plouă cu priviri nesigure,
Doctorii au sentimentele sumbre.

Strigătele durerii sunt temperate
De fulgerul care inundă pământul,
Pietrele intră în propriul mormânt,
Gâtul mirării pune în laţ cuvântul.

Mila mea urzită e singură-n frică,
Trupuri osoase sunt în vegetare,
Strada întoarce privirea în noi
Căutând sfârşitul în propria uitare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea zurgălăilor de ceară

Regină în caleaşcă de uitare,
Trece ades splendoarea clipei
Peste maidanul vieţii trecătoare,
Aflat la marginea risipei,

Îmbătrâneşte-mpărăteasa
Cât rugineşte atelajul,
Cât preotul şi preoteasa
Din smirnă rostuiesc mulajul

Roţii fără de cadran
Ce se înfige în pamânturi,
Clipă de clipă, an de an
Şi nimeni nu mai ştie cânturi

De noapte, care sorb lumina,
Cânturi de umbre care nu au scop
Ar trebui doar să-şi asume vina
Ca suntem şi rămânem doar un strop.
...
În lumea zurgălăilor de ceară,
Uitare pre uitare se omoară.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic la întâmplare

Oboseala umblă prin venele încinse,
Acelaşi gând răsare la poalele de munte
Să urce, tot să urce văile cuprinse
De acelaşi plânset, pe aceeaşi punte.

Apăsarea doare când timpul se dilată,
Pori de sentimente încheagă o iubire
Pe cărarea care devenită dreaptă,
Înfloreşte fir de revenire.

Ce mult zboară-n mine păsări călătoare,
Căutându-şi cuibul înspre odihnire...
Mult prea multe ploi şi râuri amare,
Zăbovit-au crud, furând împlinire.

Trupul-şi strigă soarta ce a plâns prin vreme,
Mult prea obosit singur să învingă,
Deznădejdea fost-a numai din blesteme,
Ce au existat doar ca să se stingă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic mai jalnic decât cuvântul şi totuşi doar prin el ajungi la acele senzaţii de fericire, la jubilaţia ultimă în care eşti cu desăvârşire eliberat de orice sentiment de apăsare, prin cuvânt prin însăşi simbolul fragilităţii!

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăpat cu bine ...

Cum căsnicia n-a durat,
(Clădeau castele de nisip),
După divorţ tot i-a luat;
El a scăpat numai c-un slip.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!