Mirarea mirării
La iarnă, mulți dintre noi
Vom fi coperiți cu Tăcere pe străzi.
Unii doar până la cuvântul Iubire,
Unii doar până la cuvântul Îmbrățișare,
Unii doar până la cuvântul Sărut,
Unii doar până la cuvântul Uitare, sărmanii de ei.
La iarnă, un tânăr cu chip de nemaivăzută lumină
Se va apropia de mine și cu ochii sufletului, foarte atent,
Mă va citi.
---Zăpada aceasta, va zice el, prea mirat, cândva, într-un veac
Îndepărtat, mi-a fost tată!
Va zice și mă va duce acasă la el,
Unde va fi primăvară.
Unde brațele mele vor înmuguri,
Uitând de-ale Tăcerii ninsori.
poezie de Traian Vasilcău (21 august 2018, în vis)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.