Sunt
Sunt cel ce știe că-i la fel de van
Ca-n luciul de cristal nevorbitor
Înspăimântatul, vanul privitor
Ce trupul fratelui urmează-avan.
Știu, prieteni neștiuți, că ne-a fost dată
Drept singură iertare doar uitarea
Și că-n uitare e și răzbunarea,
Umanei uri, soluție ciudată!
Ilustre chipuri de-a greși! Ușor
Nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint
Multiplu, unu și mereu distinct,
Al fiecăruia și-al tuturor.
Sunt nimeni. Spada n-am incins voinic.
Ecou sunt, și uitare, și nimic.
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.