Porţi şi uşi deschise ...

Dumnezeu, îmi pare,
Că în graba-i mare,
A uitat să-nchidă
Ploaia-n vreo firidă,
Cu zeci de zăvoare
În ascunzătoare,
Cu chei ferecate,
Peste zare date
Şi-acolo uitate.
Ori să bată-n cuie
Norii care suie
Şi să-i lege-n sfoară
Pe cei ce coboară.
Negura ce-nvie
S-o prindă-n frânghie.
La streşini de ceruri
Să toarne creneluri,
Să nu lăcrimeze,
Viaţa să pulseze.
Porţi şi uşi deschise,
Veniţi pe abscise!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (nu e aşa cum pare)

Prin creneluri de hârtie
Vezi oraşul în albastru
Fermecat de-a ta magie
Tu, copil de Zoroastru!

Printre valuri azurii
Vezi creneluri de hârtie
În silentio stampa vii
Dintr-un timp ce nu se ştie.

Printre norii cenuşii
Vezi şi valuri azurii
Şi creneluri de hârtie
Fulgii or să cadă mii
Peste chipuri argintii
Îngerii s-or face îngeri!

poezie de Ionuţ Daniel Gudula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.

catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din visele-n cenuşă ...

Din visele-n cenuşă
Şi din nădejdi deşarte,
În mintea-mi jucăuşă
Pot încropi de-o carte.
Lăsând în vânt regretul
Tardiv, funest şi sumbru,
M-a răvăşit secretul,
Pe căi uitate umblu.
Dosit în vreo firidă
De prin mai vechi unghere,
Sub zgrunti de cărămidă,
În fald de lăicere,
Un cioclu-l înfăşase
Din cap până-n călcâie,
În strai alb de mătase,
În sfori şi căpătâie.
În lada mea de zestre
Sau în vreun fund de cufăr,
Ce zace sub ferestre,
Mă face-ades să sufăr.
Trecutul tot, e-o umbră
Zăresc, cum văd ciclopii,
Iar existenţa-mi sumbră,
E la marginea gropii.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea lui Moise (Deuteronom 30)

Pământule, asculta spusele gurii mele,
Luaţi aminte ceruri, căci, iată, voi vorbi
Ca ploaia să se-arate înţelepciunea-n ele
Ca roua peste iarbă în fiecare zi.
Să nu va fie nici mintea, nici inima bolnavă,
Eu voi vesti un Nume, pe Dumnezeu cel Sfânt
Veniţi ca să-L cunoaşteţi şi să-I aduceţi slavă
El ne păzeşte viaţa şi paşii pe pământ.

Din Legea Lui o vorbă nu poate fi ciuntită
Ea stăruie-n dreptate şi-o-mparte orişicui
Credincioşia-I mare rămâne neclintită
Ea ca o stâncă este pentru poporul Lui...

Pustiu era ţinutul în care rătăcise
Şi-orbecăia în beznă al Domnului popor
Pierdut era când Domnul S-a arătat ca-n vise
Şi i-a întins o mână venind în ajutor.

I-a-nconjurat cu milă şi l-a păzit întruna
Cum vulturul păzeşte pe puişorii săi
El zboară pe deasupra, pe aripi totdeauna
Îi poarta şi-i fereşte de pietrele din văi.

Aşa făcut-a Domnul cu cei aleşi de Dânsul -
Şi nu era în ceruri alt Dumnezeu mai viu -
Acuma ne doboară şi ne îneacă plânsul
Acuma suntem iarăşi cu fiarele-n pustiu.

Dar Dumnezeul ne strigă: - Veniţi şi n-aveţi teamă,
Veniţi cât nu e vremea ajunsă la sfârşit,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel care vă cheamă,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel ce v-a iubit!

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dă în dar rubinul ce inimii-i e frate,
Ce face să-mi pulseze regrete-nsingurate.
Şi toarnă în pocale trei degete de vin,
Că vreau pentru lumina iubirii să închin.

catren de Mihaela Banu (2 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partituri uitate

Se reazemă ziua
în această-nflorire totală.
Porţi ferecate glăsuiesc
perechilor melancolice.

Ursitoarele deschid grăbite
cufere de tăcere...

O, mamă, trupurile noastre
înverzesc căutându-se
sub piatra rugătoare!

Vin roşu peste tâmpla crinului
abia înflorit
şi-acest bocet vegetal
pe care azi,
Doar eu îl mai aud.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adresantului nemulţumit

Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă,
De când stau eu, la casă, în oraş.
Pe strada mea numai vreo poştăriţă.
Ce să vă spun?! Nici urmă de poştaş!

Aş alerga precum o şcolăriţă
Şi i-aş ieşi 'nainte mintenaş.
Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă,
De când stau eu, la casă, în oraş.

Ca să nu credeţi că-s vreo muceniţă,
Am peste drum un hâtru de unchiaş
Cu care schimb din poartă-o vorbuliţă,
Dar ce frumos ar fi să am poştaş!...
Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul mă trage pe linie moartă

Ce fiară mi-a prins uşa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hăţiţuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.

Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toţi caii scapaţi din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinşi de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.

Deschideţi fereastra, mai scoateţi din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiaţi din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!

Mi-e viaţa coşmar şi-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la uşă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Şi-n vatra vieţii mai e doar cenuşă.

poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, II (de suavitate)

Doamne, peste nori şi stele
Peste vise oarbe şi/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri şi răbdare!

Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schiţând rod, iubire şi trufie
Speranţa înnobilând ruga ce-nvie!

Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părţi din mine şi pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmaşii ce se-ntorc
Ştiind că nu mai am eu azi noroc!

Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Şi te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu şi nord şi sud şi cer şi pământ
Sub blazonul vieţii: Sunt-cel-ce-sunt!

Doamne, mă învie în dor şi suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodeşte-mă în Sufletul viu, sincer şi înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREŞTIN ADEVĂRAT!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dresaj cu scăpări

Calul şi l-a dresat bine
Saltă, parcă-i dus de val,
Însă a uitat de sine
Şi a sărit... peste cal

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul săracului

În vremea în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La sărac până şi somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

Dacă-i prea adânc e semn,
C-a bătut prea multe cuie
Şi că-i ţeapăn ca un lemn
Şi la ceruri, iată-l... suie!

Dacă n-are somn e semn,
Că de frigul care-l frige
Va ieşi în stradă demn
Foamea din el ca s-o strige.

Nopţile în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La săraci până şi somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită surpriză

Timid bătând la uşa de intrare,
Deschise soţul ei, bărbat în fire.
Văzând că-i de statură foarte mare,
Cătă febril o cale... de ieşire...

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul [The rainbow]

Bărcile plutesc pe râuri,
Iar vapoarele pe mare;
Dar norii plutind în ceruri
Sunt mult mai frumoşi, îmi pare.

Pe un râu sunt multe poduri,
Minunate, uimitoare,
Dar un pod ca curcubeul,
Peste pomi întins, sub soare,
Legând cerul cu pământul,
Cu mult mai frumos îmi pare.

poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cochete

Are-o cruntă supărare:
Când din cer sună apelul
Şi-a uitat - în graba-i mare -
Şi oglinda şi rimelul!

epigramă de Mihai Trufaşu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este singur pod - Gazel

Viaţa este peste-o apă curgătoare, singur pod

Peste care trece-n fugă, o mulţime de norod.

Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneţ,

Pe care-al speranţei suflu crede să-l prindă-n năvod.

Suflet împlinit şi vesel ce-a umplut casa de flori:

Roadele iubirii, şoapte, zâmbet inocent de plod

Bucuria tinereţii, zbucium peste care calci,

Cu paşi mici şi singuratici, pe-un vremelnic calapod.

Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,

Ahtiat de-mbogăţire, caraghios ca un irod.

Biată zbatere de aripi între doua clipiri reci,

Arcul între pruncul verde şi bătrânul om schilod.

Timp fugar ce zboară-n pripă fără remuşcări, răgaz,

E o cale-ntortochiată între scâncet şi prohod.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, popoare!

Veniţi, popoare, veniţi!
Aşa vorbeşte Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu,
ce-aveam mai bun,
ce-aveam mai scump,
ce-aveam mai drag.

Voi eraţi ca nişte oi a' nimănui.
Fiecare îşi vedea de drumul lui.
El povara tuturor a purtat.

Nu puteam să vă mai iert, nu puteam.
Altă cale pentru voi nu aveam.
L-am jertfit pe Fiul Meu, l-am jertfit.

Voi nu puteţi să ştiţi cu ce durere
l-am părăsit pe drumul spre Calvar.

Veniţi, popoare, veniţi!
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu.
V-am dat pe Fiul Meu,
pe singurul Meu Fiu! pe singurul Meu Fiu!

Iată, două mii de ani au trecut.
Solii Mei pămîntu-ntreg l-au străbătut.
Azi e cea din urmă zi cînd vă chem.
Iată-n ceruri Fiul Meu preaiubit
stă cu trîmbiţa în mîini pregătit,
în adînc o gură neagră s-a deschis.

Veniţi, popoare, veniţi!

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
Cuvîntul ultim e cuvîntul Meu.
Veniţi în ceasul cel din urmă,
azi, veniţi!

Veniţi, popoare, veniţi!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Ştefan, al Moldovei soare,
Ştefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ştefan, minte înţeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;

La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Şi străjeri neînfricaţi
În războaie încercaţi.

Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoşilor oglindă,

O comoară s-a păstrat
Datina la noi în sat,
C-ai oprit în piept stihii
Şi smintitele urgii.
Ocrotit de Domnul Sfânt
Ai fost fulger pe pământ.

După fiece izbândă
--A duşmanului osândă--
Mila păcii ai sporit
Şi altare ai clădit.
Ai adus din ceruri aur,
Din al tronului tezaur,

La întoarceri din război
Când aveai victorii noi,
Făurind catapeteasmă
Cu a raiului mireasmă.
Ştefan cu credinţă tare,
Vrăşmaşului înfricare,

Curmător de spini în floare,
Creştinilor apărare,
În a vieţii încercare
Primeşte a mea-nchinare
Sufletului alinare,
Sfinte Ştefane cel Mare!

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire de 1 aprilie

Al meu iubit e o comoară.
Cum nu prea-i merge cerebelul,
Doar pe întâi îl trag pe sfoară,
În rest îl duc cu zăhărelul.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români!!!

Veniţi, români! Veniţi de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristeţe si se dârâmâ, porţi,
Veniţi din depărtâri, veniţi acasâ, toţi,
Mai scuturaţi din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Şi prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiţi,
Veniţi români acasâ, grăbiţi-vă, veniţi,
Şi poate se mai aflâ, un Mircea, un Ştefan,
Sâ poarte spre izbândă pe ţarâ si pe neam,
Poate din cei plecaţi, în zâri departe - duşi,
E unul să ne scape de trântori şi căpuşi,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniţi, români, acasâ! Pe hoţi sâ-i izgoniţi,
Veniţi! Vă cheamă ţara! Veniţi, români! VENIŢI!

poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept zadarnic, primavară?!

Te-aştept zadarnic, primavară?!
Îţi ies in cale-a câta oară?!
Ai doar trei file-n calendare
Şi hoinareşti pe-alte răzoare.
Înfoaie-ţi mugurii spre soare,
Pictează-mi crengile-n culoare!
Mă scapă de a iernii geruri,
Întinde braţe verzi spre ceruri!
Covor de ierburi, drum de floare,
Aşterne-mi-le la picioare!
Fă păsări în văzduh să zboare,
Redă-mi câmpia-nfloritoare!
Topeşte cuşma de zăpadă
Şi umple vârf de munţi cu zadă,
În care muguri cât o boabă,
Să nască frunze noi degrabă!
Întoarnă-mi stoluri cu cocorii
Ce-au pribegit, în timp ce norii,
Au invadat cu-nverşunare
Tot cerul larg, din zare-n zare!
Ştiu, glasul meu de stentor pare
Dar să nu-ţi fie-a supărare,
Puneam şi eu o întrebare...
Te-aştept zadarnic, primavară?!
Îţi ies in cale-a câta oară?!
Pe unde-mi umbli iar hai-hui,
Ori îţi tragi sufletul pe-un grui?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!