Viața este singur pod - Gazel
Viața este peste-o apă curgătoare, singur pod
Peste care trece-n fugă, o mulțime de norod.
Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneț,
Pe care-al speranței suflu crede să-l prindă-n năvod.
Suflet împlinit și vesel ce-a umplut casa de flori:
Roadele iubirii, șoapte, zâmbet inocent de plod
Bucuria tinereții, zbucium peste care calci,
Cu pași mici și singuratici, pe-un vremelnic calapod.
Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,
Ahtiat de-mbogățire, caraghios ca un irod.
Biată zbatere de aripi între doua clipiri reci,
Arcul între pruncul verde și bătrânul om schilod.
Timp fugar ce zboară-n pripă fără remușcări, răgaz,
E o cale-ntortochiată între scâncet și prohod.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.