Din visele-n cenușă ...
Din visele-n cenușă
Și din nădejdi deșarte,
În mintea-mi jucăușă
Pot încropi de-o carte.
Lăsând în vânt regretul
Tardiv, funest și sumbru,
M-a răvășit secretul,
Pe căi uitate umblu.
Dosit în vreo firidă
De prin mai vechi unghere,
Sub zgrunti de cărămidă,
În fald de lăicere,
Un cioclu-l înfășase
Din cap până-n călcâie,
În strai alb de mătase,
În sfori și căpătâie.
În lada mea de zestre
Sau în vreun fund de cufăr,
Ce zace sub ferestre,
Mă face-ades să sufăr.
Trecutul tot, e-o umbră
Zăresc, cum văd ciclopii,
Iar existența-mi sumbră,
E la marginea gropii.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.