Sunt un om fără urmă
mi-am cauterizat umbra
sunt un om fără urmă
țâța ta alăptează orizonturi,
fugeam într-a patra dimensiune
cu piatra rugăciunii la gât
în rest ploua biciul vremii peste oameni
într-un timp murdar de secunde zugrăvind
în peretele din ost pe Dumnezeu,
era și el, săracul, în fărădelegea ce însuși o suise în Măr,
fecioarele se țineau de poalele Lui
în falusul sacru să-și piardă avuția de virginitate
știu, rostesc perne de ascunziș din cuget a capetelor,
visul se umflă în pene de lebăđă,
pasărea nu a cântat încă deși
neființa se bate în piept cu pumnul
de țărână, deasupra coșciugului
așadar nu mă locui
sunt în noaptea cugetului tău coșmarul în viciu de infern
copt în vatra ce-n iarna sinelui scriu păreri,
bisturiul tăcerii taie lumini
le face bucățele, merinde către nemaifost
eu însă nu pot umple ciutura aceasta
la fântâna cu zeamă de Hristos
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Shadow

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sâni
- poezii despre secunde
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
Citate similare
Către A patra dimensiune
cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naște poemul visului și puțină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni
când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenușă,
în vremurile de azi renașterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogolește
la picioarele statuii
numește-mă Om să-ți dau o coastă,
altar de trup și chip cioplit
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sculptură, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Melanj
cuprind palavre-n ale gurii brațe
cu vinul la un loc, da'n invers cale,
pe buză țin săruturile tale
în piept ca-n templu să mi se cocoațe
e toamnă, dragă, nu strivi petale
ce-n flacără de frig oricum îs soațe
mormântului, ținut de boroboațe,
lui Dumnezeu cu liniștile ale
pe raftul cu enigme-n fructieră
o neființă așezând spre hrană
femeii de pe urmă, subterană,
în încă sunt mi-e umbra efemeră
și păsări cântă de amurg în strană
uitând pe lac un soare de himeră,
lumină de-amăgire-auriferă
lumescului zadar contemporană
pășește-n noi minciuna ca acasă
potiru-i plin cu zeamă de-al ei fruct
curgând în piept pe-al vremii apeduct
ci mântuirea-i steag în vânt pe Coasă
sub ale sufletelor dulci segmente
pe trupul tău eu palmele-mi compun,
pe frunză-ți scriu mirări incandescente
în margini de a toate-așteaptă un
în veghe preacuvânt, cu vechi accente
spre-a exista când n-oi mai fi, să spun
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre vin, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau poezii despre soție
Sonet cu ambrozii de pe fundul paharului
În piept îmi țin mormântul, foc alene,
Sub frunză tu îmi datorezi ispită...
În lumânare umbra e topită,
Cu braț pe trup îți zămislesc desene.
Când te respir am racla-n sân, cumplită,
Și veșnicia-i deasă-n clipe-obscene...
Moșneagul Dumnezeu pe sub sprâncene
Pândește-n noi lumina rătăcită.
Mister de Nalt în ploi purta cădere,
Pământu-n munți dezvăluiește piatra,
Sisif veghea acolo, nins, tăcere.
Ambrozii în dimensiune-a patra
Îmbată chip cioplit ce-altar ne cere....
De dulci poeme umple mama vatra...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Sonny

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sprâncene, poezii despre ninsoare, poezii despre munți sau poezii despre mamă
Schizoapatra
Ți-e umbra pe nimicuri leziune
și imn de întuneric porți în salbă
în pielea ta fiind o rugă alba
vestind apus de oameni pe genune.
Aleargă-n piepturi liniște codalbă
veghind a patra-n har dimensiune
cometă a tăcerii ce ne spune
cu vârf de cer, peniță-n zodii jalbă.
La oști chemându-mi visele cu surlă
respir în lacrimi așteptarea-n uși
tu mă primești în perne, vremea urlă...
Aprind în duh văpaie către duși
și plouă în biserici fără turlă
a stins sub Păsări jarul din cenuși...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre prăpăstii, poezii despre creștinism sau poezii despre comete
După fustele vremii
locuiești într-o clipă de ieri
ploaia amintirii și-a ridicat fustele și plouă cu bucățele de timp
mâine își va aduce aminte de azi
fântâna sânului tău rostește alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate
spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puțin,
între tine și mine aerul e țesut cu șoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită ești, ești icoană
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Jedi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre icoane
A patra dimensiune (sintagma visului)
ne țipă ploaia-n ochi și rațiune
cu suflete furiș pe la altare
și trăsnete străpung în pomul care
un șarpe dulcele venin își spune.
ci multe rosturi azi își au stricare
că doarme Dumnezeu în apei strune,
deasupra noastră e de nori genune
și cade lacrima ce-n piept ne doare.
iar de-ntuneric strigă-n nopți răniții...
de-acolo plozi de umbre de-ați cules
voi, oameni, cu năluci hrăniți-i.
având pe guri sărutul de eres
prin lumea cu truism în definiții
un veac presus de clipe-am înțeles...
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre somn sau poezii despre nori
Versuri albe cu prozaic
în sânul iernii cerul e un mamelon,
cu buze de văzduh pruncul soarbe licoarea
prin pielea lui neagră hrănește amfibiu morminte,
acele eternități ale stomacului său
la care se divide domnul Dumnezeu
monstru (sacru) al lumilor,
sacrificat pe un altar de coajă a preacuvântului
irostit
la țâța iernii alăptează noaptea poeților
Dumnezeu se întinde pe podeaua viselor despre Sine,
își caută o nouă religie, trezind în palme scribii
stihurilor de rugăciune;
la țâța iernii aș putea și eu să pălmuiesc alt dumnezeu
replăsmuind Constituția Olimpului...
Că mare-i grădina Ta!!!
în lumea asta, Tată, de oriunde aș privi către sus văd numai țâțe
în pantalonii Tăi doar poeții
îți mai sunt organe genitale, împerechindu-se
cu toată agoniseala mormintelor,
Tu vrei să te lepezi de religie, zici...
vrei democrație?
omul se va închina Întrebării!
Nu...
... domnule Dumnezeu,
în sânul iernii, prin buze de lege de alb
mai lasă-mă să îndur, de cerneală
hemoragii interne-n interioare biserici,
cu Tine preot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tată, poezii despre sacrificiu, poezii despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre legi
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
pot să-ți mărunțesc mărul în dantură de Șarpe
acolo puțin să-ți curgă lapte
din țâța aproximativ statuară,
să stingi setea copilului din mine cu o duioșie de fiară
aproximativ seară,
lumânarea crește la sân pruncul rădăcină de rugă
în grădina cu melci timpul conjugând clipa
dedesubtul unui veac
de carceră-n cuget
când noaptea e-n muget
nu mă trezi
doar amintește-mi în vis
că mâine e o nouă zi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre țări
Astigmatism ideatic
[spunere albă]
În coaja mormântului crește floarea unei singure clipe,
tu ești o culegătoare de taine cu buzele, acelea vorbind întuneric,
la fântâna cu lumină Domnul decojește sicrie
până la absența cărnii din poemul neființă
în sacrul tău e o tăcere de diamant, lucitoare în văzul sângelui,
cel ce în patimi răstignit e pe crucea lui Eros
Nu mă numi încă văduv,
pot face dragoste cu tine și-n inexistența ta,
când voi muri Cenușa va plânge,
resuscitarea nu mi se poate grăi în ființă
doar tu, Pasăre, femeie
vei urca din scrum și vei face dragoste cu mine
într-o necrofilie puerilă...
așchia nu sare departe de trunchi, pruncul se va naște mort
***
Dumnezeu, amorezat de sine,
citind missive de rugă, Duhul i se umflă în pene
Hristos redevine Omul cu frunza,
Șarpele râde, i se vede dantura, mușcă și-și bea veninul propriu
Joint cu iarbă verde a tinerețe
construiește tavan de fum în odaie,
afumat, umblu călare pe gânduri sparte,
din cioburile rațiunii zidesc în mine copilul
Adio, cuget de bătrânețe, adio
drogul prunciei îmi răsucește stiletul visului la țâța stupefiantă
și iarăși nu mor, mormântul așteaptă-n singurătate
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre iubire, poezii despre cenușă, poezii despre văduvie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eu sau alte fleacuri
[voiculesciană]
La flacăra tristeții în ochi veghează plânsu-mi
galop de timp tihnește-n a clipei profunzime
și mi se-arată demoni din fleacuri anonime
de nu mai știu pe unde și când de mine însumi.
În miez de toate-a mele-i tăcere statuară
oglinda mi-e icoană, sunt propriul chip cioplit
amorurile zborul din perne își luară,
singurătatea-n patimi o cruce-a învelit.
Mormintele-s udate-n al amintirii chin
legate-n gâtul vremii prizoniere-s ceasuri,
ci nu există mâine în cupa mea cu vin,
fierbinți cuvinte-acolo se scaldă fără glasuri.
Aștept uitarea care în carne mi s-a vinde
eternității rugă ducându-i azi merinde.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Yo

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre foc
A descompunere
Femeie, rugăciunii mele slugă
De mâine te voi cere-n tot ce-a fost
În foc, sub neființa ignifugă.
Că zilele ne sunt vileag anost
Doar nopți la veșnicie ne înjugă
Iar dragostei ni-i sângele-adăpost...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre femei
Dumnezeu strigat
[sub zodia rimei]
Îți este-a flacără, ba a-ntuneric...
În clipe asuprită-i viața toată,
secundele-s genuni ce-n sânge-noată
și șarpe-i traiul, unduind himeric
În dimineață dragostea îmbată
iar coasta mea din tine e-n feeric
și-s om, în lațul viețuirii, sferic
de lacrimi ud tăcerii grea, turbată
Ești întrebarea taină să aprindă,
în zori de noapte visul despletești
eu te privesc, icoană, în oglindă
Singurătatea-mi ține gându-n clești,
în cuget las cerescul să-mi cuprindă,
sunt propriul chip cioplit, din care crești...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sfinți sau poezii despre seară
Nonsensuri
(despre tine)
enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolțind o luciditate a morții în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeților ești,
femeie fără truismele existenței,
cu rănile eternității,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopsește mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
să urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre gânduri
Coasta
Tu, domnișoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.
S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezvelește căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Și luminează inimile noastre.
Și aș fugi, dar zău că nu știu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.
Beții îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu știu de dragoste a mă ascunde
Și cad spre tine, coastă, în genunchi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Melpomene

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre inimă sau poezii despre astre
Cea de a patra dimensiune dintre noi
înmormântând sărutul tău pe gură
în mine șoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veșnicie
e-n vise ce din ieri se tot țesură.
spre amintire astăzi drumul știe
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.
și totuși căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
și noaptea în iubire nu se lasă.
că drag mai am de împărțit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparține...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent

Pasărea cu fulgi și pene
când rămân fără viitor
și cu șansele epuizate
oamenii încep să-și cumpere
aripi de zbor cu plata în rate
pasărea cu fulgi și pene
vindea noaptea la dughene
ambalată la pungi
și hârtie creponată în dungi
totdeauna ultimul mister
rămânea nedezlegat
și până la intrarea în sat
se transforma într-un morman de fier
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre hârtie, poezii despre fier sau poezii despre aripi
Strigăt
Sângele băut de existență
în interiorul rugăciunii e omul
la fântâna cerului sunt merinde de ploaie
mâncăm apa clipelor, curgătoare
pârâiașul trecerii timpului în viața asta minusculă
cât o afacere cu Dumnezeu
pe banul de Luntre
Femeie, în nenumele tău fac nuntă
pe degete preotul Dumnezeu ne-așază inele
veacul ne intră în piele
și doarme cuvântul
Doamne, lumina Ta presară umbre
beția neființei canin adulmecă mormântul
când liniștea prin mine e să umble
Tăcere, doamnă a mea
ți-am furat un zâmbet de tristețe
pe unde
larva adevărului se-ascunde
și-n pace-a diamant mințea
din politețe
Doamneee, multul mi se-mpuținează!
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ozon

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne
de chin flămândă-i rana bând o cruce...
recente leziuni spre mâine-aleargă
și azi e visul umbrei de pe targă
tăceri luminii doftor ce-i seduce...
în urma ta eu crez învăț să meargă
pe sub o grea pășire sub cauce,
din mult al tău pe gânduri duh mi-aduce
deși mi-e-n cuget zborul de litargă.
din perne spintecând un măr în carne,
din așternut de lut și de exist
adie nuntă frica s-o întoarne...
din maluri am găsit, din raiul trist
a clipelor în văz de timp lucarne,
pe tine-acolo, Doamne, alpinist...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre seducție sau poezii despre rai

Un vârtej prea metaforic
Ne-am pierdut identitatea într-un val al nepăsării,
Unde zâmbetele triste cuceresc obrajii lumii,
Undeva, la o treime, piramidele uitării
Încă ne arată timpul când ne inventau străbunii
Evidența stă ascunsă sub un lacăt al tăcerii,
Fără copii după cheia ce deschide universul,
Au rămas prin constelații sub privirea omenirii,
Dar cum să ajungi la ele doar cu gândul sau cu mersul
Încă sunt oșteni ai vorbei, însă prea puțini se pare,
Ce îndreaptă câte-un deget către sursa de lumină,
Înspre ceruri ei arată că există o cărare
Către infinitul sacru și culoarea lui divină
Dar în cruda realitate, drumul existenței noastre,
Șovăie sub îndoiala unor lecții prefăcute,
Care ne îndepărtează de esențele albastre
Și preschimbă adevărul în expresii surdo-mute
Între timp, dar ce e timpul? Noi vâslim în gol secunde
Printre îngâmfări rebele, prea deștepți și plini de sine,
Într-un spațiu care parcă caută să se scufunde
În vârtejul metaforic, unde răul pare bine
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre spațiu și timp, poezii despre realitate sau lecții de engleză