Bagajul de mână

În bagajul de mână am tot,
Un nonsens insipid şi-o speranţă,
Un verdict pronunţat de instanţă,
Dar să şterg calendare nu pot.

Avionul m-aşteaptă buimac,
Destinaţii şi-o ultimă rută
Şi tabele ce par o derută
Mă întreabă uimite ce fac.

E-o navă, dar fără pilot,
Echipajul rămâne la sol,
Voi pluti aiuristic în gol,
În bagajul de mână am tot.

Prin tunel se aud explicit
Rămăşiţe ce ţin de orgoliu,
Dintr-un basm de-un senin iluzoriu
Şi convingeri, şi-un drum rătăcit.

Zăbovesc umilinţele până
Se deşteaptă în mine-un jaratic
Şi mă arde şi plânge sălbatic.
E o viaţă-n bagajul de mână.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alt aeroport -
în bagajul de mână
singurătatea

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec în ungaria

tre
buie doar să deschid port
bagajul: e
alcătuit dintr-un pet
cu apă chioară de schengen portabilă
plus lenjeria de corp
a şoferului de poet -
de
ronţăit nu mi-am pus la bagajul
de cunoştinţe
...
de
ce să îmi stric
dinţii cu care nu muşc
decât ungurii
prieteni?!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui

De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aş lua pe tine şi nimic în plus,
Cu tot cu visul nostru recompus,
Aş vrea să plec cu liniştea în cuget.

Ai fost o rază, dăruind un sclipet,
O clipă-n apa mării, la apus.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aş lua pe tine şi nimic în plus.

Pe coridoare vechi, un ultim umblet
Al unui sol ce are veşti de-adus,
Ecoul glasului ce m-a sedus,
Parfumul tău şi chipul plin de zâmbet.

De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea într-o zonă

de turbulenţă îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu maşina
ci zboară la înălţime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
şi-o aşează la loc de cinste

tremura odată cu avionul
era o vibraţie în tril de ciocârlie
şi bagajul plonjează de undeva
în braţele sale încleştate în cerşitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână cu Dumnezeu

Pornesc, la pas, cu vântul de o mână,
Prin toamna parfumată, arămie;
Pe urma unei frunze ce îngână
Solfegiul trist, şi simt miros de brumă
Şi-un anotimp ce astăzi va să vie.

Pornesc la drum îngândurat, de parcă-
Îi sfârşitul lumii; lupta e pierdută!
Dar, văd pe mare,-'n-minunata barcă,
Pe Cel ce totul poate să întoarcă.
Din braţul Lui am scutul şi-o redută!

Pornesc la drum cu barca şi Luntraşul
Pe mări adânci şi-ades învolburate;
Pe mantia de - albastru văd locaşul
În care-mi voi zidi pe veci sălaşul
Cu binecuvântări nemăsurate.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din De mână cu El (2021)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărind peste timp

să nu-ţi faci bagajul
în pripă
ştiu
eşti obosit de propriul tău
timp
de genunchiul ce ţine apăsat
triunghiulara morţii
ca un blestem
viaţa răzbate
în corole de flori
să nu-ţi faci bagajul
când nimeni nu spune
nimic
evită obstacolul
o băltoacă de sânge
peste care poţi trece
sărind peste timp
cum ciutele îşi cheamă
spre seară
în cântul lor disperat
puii la apă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagajul mercenarului român

Conştient că glonţul muşcă,
Prea de lux bagaje n-are,
A plecat la el c-o puşcă
Şi-un costum... de-nmormântare.

epigramă de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaizeci de ani împreună

Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar şi cu ploi.
Noi de mână ne-am ţinut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii şi la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni şi ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soţi şi prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit acelaşi cuget.
Şaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ţinându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieţii vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi şi-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărţi.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
şi pe fiul său ISUS.

poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora unirii de unul singur

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
şi de-atunci limba română
plânge şi eu n-o ascult

Am cântat nu prea demult
hei deşteaptă-te române
iarba rea însă n-am smuls
doar neghina îmi rămâne

Hei deşteaptă-te române
căci din nou limba română
în cuvinte mici apune
hai să dăm mână cu mână

Să cântăm de nu-i prea mult
taci şi tu că eu te-ascult

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş strânge bagajul viselor într-o clipă. Fără regrete, fără şoaptele timpului prinse într-un mănunchi de amintiri târzii. Mi-aş face cuib din mangaieri, pe aripa umbrelor răsărite din jalea taincă a nopţilor. Aş arde ca jarul de dor nestins...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Ia-mă de mână,
soare şi du-mă,
până în cer
sau până în lună!

Ia-mă de mână
şi du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!

Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopţii rămână
stele în salbe!

Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veşnic iubirea...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul lacrimei

Viaţă-n lacrimi putrezind
Lanţuri de dor îmi sfărâmă ;
Temeri pentru cei ce mă vând,
Iubire celor ce mă ţin de mână!

Crucea creşte azi din mine
Oarbe sfinte înzidiri...
Greu e-n lume fără destine,
Greu e-n miezul altei firi!

Viaţă-n lacrimi putrezind
Lanţuri de dor îmi sfărâmă ;
Temeri pentru cei ce mă vând,
Iubire celor ce mă ţin de mână!

Zaruri oarbe aruncate
Miza fără niciun ţel...
Dincolo de singurătate,
Dumnezeu, singur şi El!

Viaţă-n lacrimi putrezind
Lanţuri de dor îmi sfărâmă ;
Temeri pentru cei ce mă vând,
Iubire celor ce mă ţin de mână!

Ca şi Iisus pe Cruce sunt
Parte din ceruri, parte din pământ...
Mama şi Tată în DOR DURUT
Plâng, mă iartă... să-I iert/să nu-I uit!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duplicitate

Îl critica pe şef cu vehemenţă
Şi-o admiram că e pe ea stăpână,
Dar am aflat că-i doar o aparenţă
Şi că erau de mult... mână în mână.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de nea

Un fulg pe mână se aşează
m-aş uita le el dar s-ar ruşina,
s-ar înroşi şi poate s-ar salva
prin frig şi prin ceaţa ce se lasă,
i-aş da drumul spre pământ
şi ar cadra cu neaua din vânt,
prea rece pentru al ei suflet ardent
şi ar deveni un fulg de nea dependent,
l-aş pune la loc rece departe de zăpadă
dar ar sta acolo doar pentru a frapa
cu frumuseţea lui de fulg fără apă,
aliena privirile prin tot ceea ce făcea... epata,
am zis să-l strâng cât mai tare-n mână
să se stingă-n lacrimă de tine
s-o pot bea ca atunci sâ rămână
o viaţă-n suflet de mine,
dar... cineva m-a prins de mână
şi mi-a spus să mai stau o clipă
de săptămănă... chiar de-o lună...
până ea singură se va topi
într-o fată cu trăsături de zână..

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil

Iubire, univers de nădejde, fragil,
Te-am pierdut într-o seară geroasă
Pe un drum ce-a plecat de acasă,
Bănuind că aşa e util.

Iubire, univers de-adevăr fermecat,
Te-am ascuns fără sens în cuvinte
Într-o frază ce pleacă şi minte,
Să te şterg, să te uit am sperat.

Timpul trece prin lume tiptil
Aşezând câte-un dor în balanţă
Pe un taler vegheat de speranţă,
Iubire, univers de-aşteptare, fragil.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare

Ţinându-te de mână pe sub această noapte,
cu Luna într-o rână şi stele-mprăştiate,
ne place că-i călduţă, ameţitoare boarea-i,
ce vântul o aduce şi-o suflă cu suflarea-i

Şi mă priveşti, nocturnă, cu părul răvăşit,
c-o mână ţi-l ridici, de câte ori insişti,
să ţi-l întorci spre spate, să ţi se vadă faţa
şi ochii îţi strălucesc, când mă priveşti din dreapta

Ţinându-te de mână şi tu cât de sfioasă
şi eu tăcut şi pomii şi noaptea luminoasă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"O mână pentru tine, o mână pentru navă" – ce frumoasă dovadă de altruism!

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara anonimă

Trece o vară anonimă,
N-a fost să fie să revii,
Pe nesfârşitele câmpii,
Singurătatea se imprimă.

E un senin dogoritor
Şi ierburile s-au topit,
Îmi amintesc că te-am iubit,
Iar soarele e numai dor.

Interminabila căldură
Ştiind probabil, că-mi lipseşti,
A pus amprente nebuneşti
Pe gradele fără măsură.

E sufocantă orice rimă
Şi-o lacrimă uscată lasă,
Prin amintirile din casă
Trece o vară anonimă.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Album... fişic?!

Am dat o raită prin album,
Uitat de-un fad cotidian;
Nici bani şi nici meridian,
N-am handicap, să plec la drum.

Sunt clipe - de iubite dragi,
Părinţi, copii, puţini prieteni-
La schi, sau în culcuş pe jnepeni
Sau la nudişti, fără nădragi...

Sunt file scumpe de album
-Cu chip în rânjet afişate-
Prezente-n gând, demult uitate...
Îmi sunt cum dalele de drum.

Dau foi sau clic, să le revăd
-Ferice sunt, de-mi sunt frumoase
Le şterg, sau rup, de sunt hidoase-
Trecut îmi curăţ, şterg prăpăd.

Buimac mă uit, ca la un altul
-Nici cei din jur... nici eu n-aş fi-
La pozele color sau gri...
Am umezi ochi, simt catafalcul.

Suntem alături şi-mi dau mâna
-Căci nici nu e aşa departe-
Gândesc, timp mult, nu mă desparte;
Însă nu-i spaţiul, nu-i totuna.

Mă văd unde plângeam atunci
-De-o clipă singur, de-un nimic-
Şi-aveam adresa-n mână, în plic
Nedezlipit, pentru porunci...

... Erau mulţi ani spre experienţă
-Tânăr naiv- ce n-o aveam;
Pot vinde poze ce-adunam
Să-mi cumpăr timp... de existenţă!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetat

Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
şi mână până la şters
şi ochiul până la ceafă
şi ceafa până la vers...
Şi limba până la mână
Şi urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaţilor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!