Au înflorit salcâmii

N-am observat c-au înflorit salcâmii,
treceam pe lângă ei nepăsătoare,
am ridicat privirea-n dreptul Lunii
şi florile au luminat mai tare...

M-au îmbiat cu văluri de parfum,
din floarea albă prinsă-n evantai
şi mi-am promis că n-o să uit, de acum,
că înfloresc salcâmii-n luna Mai...

Să luăm în seamă aceste flori gingaşe,
cu gustul lor cel dulce-acrişor,
şi vom putea să trecem peste toate,
mai bucuroşi şi poate mai uşor...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Demult visez la o casă
Galbenă şi cu pridvor
Lângă ea o grădiniţă
Şi un plop tremurător.

Casa să fie spre soare
Pe aproape un râu să curgă
Două trei sălcii pletoase
Pe deasupra lui să plângă.

Grădiniţa să îmi fie
Plină, plină cu lalele
In în ele să ostoiesc
Toate dorurile mele.

Pe pridvor să pun muşcate
Precum maica a sădit
Şi în florile lor roşii
Să văd chipul ei iubit.

Când grâul va văluri
Ne-om plimba prin el de mână
Voi fi foarte fericită
Şi-am să uit că sunt bătrână.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

În casa aceasta a locuit un om,
avea în grădină flori şi roşii
şi dimineaţa îl trezeau cocoşii,
iar fructele le lua direct din pom!

Mai avea-n grădină şi un gutui,
le admiram şi iarna când treceam,
cum stăteau înşiruite-n geam,
galbene cu puful ca de pui...

Acolo, lângă casă, avea o vie,
cu struguri albi şi tămâioşi,
cum nu se poate mai gustoşi,
iar viaţa îi părea o veşnicie...

Prin curte îi zburdau nepoţii,
din prispă îi privea cu bucurie,
în jur era tot veselie,
dar anii au fugit ca... hoţii.

Acum n-ai ce să mai admiri,
omul a plecat, de mult, spre stele,
lăsând aicea toate cele
şi un crâmpei de amintiri,

care... vor dispărea şi ele...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, Te iubesc nespus,

şi aş fi tare întristată

acum, pentru timpul dus,

dacă n-am fi laolaltă.

Mi-a trecut al vieţii rost

copiii, mari, au crescut,

fă-mă, Doamne, cum am fost,

ca s-o iau de la-nceput.

Priveşte, Doamne, la noi

cei cu amar de ani în spate

şi dă timpul înapoi

depărtându-ne de moarte!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Mirosul lor mă bată.
Şi mi-e aduce aminte
Că am fost şi eu copil odată.

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Şi viaţa este mai frumoasă,
Şi lumea îmi pare un colţ de rai
Când amurgul încet să lasă.

poezie de Vladimir Potlog (20 mai 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad tristeţile din mine...

Se simte primăvara-n aer
copacii deschid ochii-n vânt
şi parcă simt cum creşte iarba
şi ghioceii din pământ.

O altă primăvară vine
Si-mi înfloresc cuvinte-n gură
şi cad tristeţile din mine
ca florile de pe răsură.

Vino-n pădure să simţim
natura-ncet cum prinde viaţă
să ne cuprindă primăvara
în nesfârşit-ai dimineaţă.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simte primăvara-n aer...

Se simte primăvara-n aer,
copacii deschid ochii în vânt
şi parcă aud cum creşte iarba
şi ghioceii din pământ!

O altă primăvara vine
şi-mi înfloresc cuvinte-n gură
şi cad tristeţile din mine,
ca florile de pe răsură!

Vino în pădure să simţim,
natura-ncet cum prinde viaţă,
să ne cuprindă primăvara,
în nesfârşita-i dimineaţă...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, pic, pic, pic

Plouă, plouă, pic, pic, pic!
şi nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.

Frăţiorul meu cel mic
este tare supărat
şi mânuţa-şi răsuceşte
în păru-i cârlionţat.

Nu-nţelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuţele-n băltoace...

O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
şi plânge acum cu ploi?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate florile din lume, mamei

Dacă florile din lume
pentru tine ar înflori
ar fi asta prea puţin
să te poată răsplăti

Dacă stelele din cer
şi-ar aprinde luminiţa
numai pentru tine anume
ar fi şi asta prea puţin
să-ţi arăt recunoştinţa.

Dacă razele de soare
aş putea să le răpesc
şi să vin cu braţul plin
ţie să le dăruiesc
şi atunci ar fi prea puţin.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar putea

De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Şi luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aş mai iubi.

De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aş fi venit.

De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ţi pun acum.

De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit

De-ar putea sărutu-n noapte
Şi-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu şoapte,
Poate, poate, voi veni.

De-ar putea să fie soare
Şi lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristeţea de pe fruntea mea
aşa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem şi ciuperci şi flori
şi să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde eşti? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îţi aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte din livezi

(Soţiei mele, poeta Titina Nica Ţene)

Când a trecut atâta amar de vreme?
Iubito, peste noi zăpezi s-aştern,
Cât sunt aici cu tine, nu te teme
Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern.

De când ţi-a înflorit pe deget iarbă,
-vergheta legământului pe veci-
Lumina din oglinzi se-mpleteşte salbă
Când prin poezia mea tu treci.

Chiar dacă, tu, acum, nu mai eşti
Fetiţa din livezi, dar eşti bunică,
Porţi cu tine traista cu poveşti
Pentru nepoţica cea mai mică.

A trecut, când, atât amar de vreme?
Iubito, peste noi se-aştern zăpezi,
Eu sunt aici, alături, nu te teme
Şi-ţi mai culeg cuvinte din livezi.

poezie de Alxandru Florin Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocei - gingaşe flori

Înfloresc ghioceii,
sfidând timpul
în armonia sfântă a privirii
alungând tăcerea
clipelor pierdute
încununând speranţele cu-n zâmbet
gingaşe flori
din visuri efemere
privesc prin geamul noii vieţi
zilele scăldate în lumină
mugurii răsar în primăveri
din fâşii de pământ
ca o ploaie de dorinţe
pictând fericirea
printre fulgii rătăciţi
o lume în albă culoare
împrăştie norii noului început
renăscut în zori,
răspândind corole de parfum.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VREMELNICIE

Ce scurtă-i, Doamne, viaţa pe pământ!

iar dincolo vom sta o veşnicie

nu are rost să plângem, să fim trişti,

viaţa aceasta-i doar vremelnicie

Strângem averi şi ne necăjim

şi nu privim la soare pe colnic

uitând mereu că viaţa-i trecătoare

iar în pământ cu noi nu luăm nimic.

Ne ocupăm cu lucruri efemere

şi nu privim mai des la stele şi la flori

n-ai înţeles nimic din viaţa aceasta

şi te trezeşti că trebuie să mori.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atâta primăvară...

E atâta primăvară-n jur
că simt şi eu că înfloresc
şi-n loc să fiu mai fericită,
la alte lucruri mă gândesc...

Dar, astăzi vreau să fiu altfel,
la rele să nu mă gândesc,
să merg către Biserică
şi sufletul să-l liniştesc...

Numai alăturea de El,
vom căpăta nădejde-n viaţă,
iar viaţa noastră ne va fi,
o luminoasă dimineaţă!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama şi de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
având alăturea pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu ştiu unde
şi mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părinteşti,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri olteneşti...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt şi vijelie
şi niciodată n-am să mai găsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama şi de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
alăturea de mine având pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu ştiu unde
şi mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părinteşti,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri olteneşti...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt şi vijelie
şi niciodată n-am să regăsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de ceva dar nu ştiu de ce,
cred că şi vouă vi s-a întâmplat,
să căuţaţi adesea în trecut,
ceva ce-n viaţă v-a marcat...

Eu am o pasăre cu viers duios,
ce o acultam acum 65 de ani,
la mine-n sat şi este tare mică,
o recunosc în Cluj printre castani...

Când o ascult eu simt că mă topesc,
prin inimă îmi trece un fior
şi dintr-odată înţeleg:
- De pasărea copilărei-mi este dor...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Amintirii

Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Oraşul e-o legendă de ninsoare;
Voi tineri, prindeţi clipa să nu zboare
Cât florile pe caldarâm nu cad.

Am fost şi eu ca voi, nutrind răsad
Să pot rodi în vremea călătoare,
Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Oraşul e-o legendă de ninsoare.

Ci astăzi, în amurg de desfătare,
Să mă cufund, cum flăcările-mi scad,
Ȋn amintire, ca-ntr-un dulce vad
Suava ei tortură mă doboare...

Au înflorit salcâmii la Bârlad.

poezie de G.G. Ursu
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit

M-am întors acasă pe un drum de ţară
şi-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea

Am croit cărare prin boabe de rouă
şi m-au copleşit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
şi mi-am spus atunci: totu-i ca-nainte!

Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!