Elegie

O, vechi şi dragi bucătării de vară,
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Şi în tristeţea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-şi cască,
Aluaturi tapisate, crescând grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Când sufletu-n muştar vrea să se culce,
Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute până la esenţa
Trandafirie-a lucrului în sine!

poezie de Emil Brumaru din Versuri (1970)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult

Mă culc noaptea-n pături grele,
Mă scol ziua tot sub ele,
Vai de cafelele mele!

Că am devenit lucid
De zăresc omul prin zid
Şi-n ceasul de masă vid.

Şi am început s-aud
Fluturii mari cum asud
De spaimă-n aerul crud.

Şi-n nară-mi vine-un miros
De suflet întors pe dos
În mujdei şi cu mult sos.

În schimb piatra-i fără must,
Roua-i zaţ, crinul prea-ngust
Şi ce gust are alt gust.

Iar când trec la pipăit
Simt o lamă de cuţit
De-aici pân`la infinit...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,
Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,
Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici
După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie.

Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna... şi poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leşină dulci cucoane
Vărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu cacao.

Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluz­ă
Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză:
"Afară plouă laic şi-s trist şi mi-i urât..."

poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pierdut

Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.

M-atrage puternic seninul ce-l ai,
şuviţa ce-atârnă şi vorba ta dulce
pe buzele roşii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.

Eu nu te-am văzut, dar te simt şi te ştiu
din vremuri străvechi, dintr-o viaţă-mpreună
pe care-am uitat-o, şi-aş vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ţi spună.

M-apropii de tine, spre-un nou început,
aş vrea ca şi tu să mă poţi recunoaşte,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îţi intru în vis, iar iubirea renaşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste nu este totul numai lapte şi miere. Ci când lapte acru, ci când miere, ci când lapte dulce, ci când... piper.

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulap

Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.

Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.

Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?

Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.

poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vesel

intrând pătată de lumină-n noapte
ca într-un templu-acoperit de stele
te naşti când e senin peniţei mele
şi vorba-mi râde-n hram de vise coapte.

pe sânge-mi scrii amorului dantele
şi-al clipei de vecie nor de lapte
prin timpurile-acestea-n zgomot apte
şi de nimicnicie-n straie grele.

de bem secunda-n feerie fiartă
şi-n roua care cade pe statui
să nu şopteşti aceasta nimănui
şi inima de zvârcolire-mi iartă.

şi vesel din enigma ta întreagă
din mine tu aşterne-te pe şagă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Jabba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

.. Şi-aşa a adormit pisicul
în buzunare la bunicul
cu ghearele-n mătasea vestei
şi coada-n liniştea povestei.
Trezit din somn, în miez de noapte,
visează şoareci de lapte
şi e viteaz şi-ntinde laba
zbîrlit ca tigrii pe degeaba;
gata să prade vechi cetăţi.
Dar se încurcă în mustăţi.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

.. Şi-aşa a adormit pisicul
în buzunare la bunicul
cu ghearele-n mătasea vestei
şi coada-n liniştea povestei.
Trezit din somn, în miez de noapte,
visează şoareci de lapte
şi e viteaz şi-ntinde laba
zbîrlit ca tigrii pe degeaba;
gata să prade vechi cetăţi.

Dar se încurcă în mustăţi.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea, furiş, din dor ce mă-nfioară
Să cad ca ploaia-n picuri, - să rămân
Ascuns în noapte-ntr-al Cassandrei sân,
Când somnu-ncet în ochi i se strecoară.

Aş vrea să fiu un taur şi-n spinare
s-o port, de-ar fi să meargă să se culce
în pajişte, în iarba cea mai dulce,
răzleţ, prin mii de flori, prin încântare...

Vrând patima să uit că mi-i stăpână
aş vrea Narcis să fiu şi ea fântână...
Să poţi în noaptea-n ea să te cobori...

Şi-aş vrea ca noaptea-aceasta să se-ntindă
în veşnicii şi niciodată zori
de zi de deşteptare să se-aprindă.

sonet de Pierre de Ronsard din Sonete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu aşternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază şi din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îţi descurc din ele
Trupul cu sâni răstiţi la sfinţi, coapse grele
Şi să-ţi aşez cu grijă pe podele
Tălpile moi şi degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ţi ridici
Lenea ta suverană şi-n odaie
Să-ţi târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foşnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună, dinspre vară
Curg iubirile-n poveşti
Şi sub nucii de afară
Vise dragi îţi regăseşti.

Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieţii cheie,
Simplu şi cu sânge rece,
Transformându-se-n femeie:

Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi şi cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.

Noapte bună, dinspre vară
Curg poveştile-n iubiri
Pentru-a nu ştiu câta oară
Dezgolind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte albă

Latră câinii a gâlceavă, uite-aşa de plictiseală,
Alergând după o umbră ce suspină-n pielea goală.
Încă mai visează luna, şchiopătând spre dimineaţă,
Eu înjur de insomnie şi de mama ei de viaţă.

Tace liniştea-mprejuru-mi, ca o bocitoare-ascunsă,
Eu aud cum strigă marea, marea nu m-aude însă,
Cum îngân sonata lunii pe o margine de lume
Şi nu-i nimeni să mă vadă şi prin noapte să mă-ndrume.

Torc clepsidrele la sânul unui timp cu trena-n ploaie,
O secundă-şi şterge fardul şi de vară se jupoaie.
Şi-a pus busuioc la poartă şi aşteaptă mustul dulce
Pe-un butuc de căpşunică-şi pune capul să se culce.

Numai eu alerg cuvinte, să le-mbrac în strai de seară
Pentru balul poeziei, de pe-o strună de vioară.
Şi mă simt regina nopţii, cu miresme inedite,
Mi te prind în mreje, viaţă, şi în versu-albastru mi te

Veşnicesc ca pe-o minune, să îmi fii la îndemână,
Când din toată respirarea doar o clipă-o să-mi rămână.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul margaretelor visâtoare

Margaretele visează Feţi-Frumoşi
În somnul dulce decuseară,
Pe geana ochilor sticloşi,
Roua serii în picuri se presară...

În asfinţitul cald, sub norii groşi,
Tulpina lor e moale ca o ceară...
Margaretele visează Feţi-Frumoşi
În somnul dulce decuseară...

Soarele în dimineţi sub chiparoşi,
Răsare şi visul îl destramă,
Le sărută dulce ochii mătăsoşi
Şi toate florile Naturii... Mamă.
Margaretele visează Feţi-Frumoşi...

rondel de Ioan Friciu (11 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uit că sunt poet

Poetului îi şade bine
Să fie trândav, bleu şi pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borş de-azur.

Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtiţe de fluturi moi.
Poetul trebuie să-şi spele
Zilnic picioarele-n oloi.

Şi mâinile în lapte dulce,
Şi faţa-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi va să-şi culce
Pe plusuri trupul longilin.

Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanaşi la pălărie
Şi c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba
Şi coapsele cât Europa!

poezie de Emil Brumaru (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există, de pildă, un mic peşte răpitor care profită de un program neobişnuit de cooperare pus la cale de membrii altor două specii de peşti. Peşti mai mari, pe de o parte, şi o specie de peşti mult mai mici pe de altă parte, colaborează în beneficiul ambelor părţi. Peştii mici îi curăţă pe cei mari care le permit să se apropie şi chiar să le intre în gură pentru a culege ciuperci şi alţi paraziţi care s-au lipit de dinţii şi branhiile lor. Este un aranjament minunat!

Robert B. Cialdini în Totul despre psihologia persuasiunii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristeţea de pe fruntea mea
aşa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem şi ciuperci şi flori
şi să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde eşti? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îţi aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristeţea de pe fruntea mea
aşa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem şi ciuperci şi flori
şi să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde eşti? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îţi aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte eternă de vară

E noapte cerească de vară
aripa visează zborul
iar călătorul
poteca răsturnată în poarta raiului
E noapte cu suflet de vară
cu liturghii ce coboară de pe coline
în cenuşa dimineţii
Când iubeşti...
e noapte eternă de vară
zorile rămân amorţite
între genele răsăritului
şi ţi-e dor...
dor, să fii prizonierul
luminii lunii
să te elibereze
un cântec de mierlă
şi un sărut

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuson

Îţi trimit un ecuson,
Cel mai gingaş şi mai trist.
E barat cu bulion
Şi-n triunghiul de deasupra
Are-un melc cu crucifix
Care ţine pe un corn
Patru fluturi ce-şi beau supa
Cu cravatele la fix.
Iar în cel de dedesubt,
Lâng-un domn cu portocală,
Două râme pentru supt
În clipe de plictiseală.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Când o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viaţa-mi vană.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blând frământate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cărând senin găleţi cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgând surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara,
De dimineaţă până seara...

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!