Să nu uit că sunt poet
Poetului îi șade bine
Să fie trândav, bleu și pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borș de-azur.
Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtițe de fluturi moi.
Poetul trebuie să-și spele
Zilnic picioarele-n oloi.
Și mâinile în lapte dulce,
Și fața-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi va să-și culce
Pe plusuri trupul longilin.
Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanași la pălărie
Și c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba
Și coapsele cât Europa!
poezie de Emil Brumaru (1977)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.