
Strângerea de mână
Soarele răsare pe o rază a dimineții
Vorbește cu marea în cuvinte
Doar păsările se aud
Nu mai sunt acele zări cu depărtarea,
Depănând din ploi
Verile-n amurgul obosit de tihnă
Nuferi în galben se coboară-n ape
Stele răsărind au rămas
Lumina cerului senin peste întuneric, strălucind
Nu mai strâns de mână.
Dimineața albă s-a topit în vânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Rispitor în negru
Plouă risipitor de negru în albul zbor de păsări
Se mai zăresc ecouri
Vocea ta plouă
M-ai dezbrăcat în ploaie
Icoanele pereților și depărtarea umbrei dintr-o stea
Și muza iar ascultă cum se ridică norii la tine
Palme soare în zbor îmi zburdă miiei și primăvara minții a tot cioplit icoane
Și plouă în depărtarea apelor tăceri
Ascultă și privește pe geam afara noaptea cum spulberă
Amurgul se înțepenesc în frig doar mâinile de îngeri
Rămân ca o lumină în rugăciunea nopții când s-au trezit castanii îmbujorați de frig
La mine se oprește un ceas din cele șapte străluce
Și orbește lumina în aurul topit
Trezește-mă din murmur cu geana dă-mi de veste
Mă nasc puțin din ploaie de parc-aș fi murit în ochi tăi de ploi
Cireșul s-a topit și tu nu mă cunoști
Luminile sunt dense și pasărea mai ciripește pe crucea de pe schit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi adierea de vânt - replică la poemul "Pentru o clipă veșnică" de Lorin Cimponeriu
Am să deschid brațele larg spre tine
Când soarele ne va fi alinare
Când norii vor dispărea și eu te voi striga
Pentru a împleti cu drag lumina.
Vorbește-mi în limbi necunoscute
Eu voi înțelege lumea ta, cu limbajul inimii
Voi ridica privirea spre frumusețea din jur
Voi dezmierda pruncii prin cuvinte de alint
Pe care mai târziu mi le vor spune...
Când eu voi fi doar o adiere de vânt
Pe un obraz al unui adolescent grăbit...
Printr-o lume ireal de frumoasă...
Printr-o poveste de iarna cu soarele, răsărind.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns
Pentru inima ta și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice șoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereții,
Ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns pentru inima ta
Și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice șoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereții ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea la mare
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână,
La piept și-adună marea îngerii aproape
De prin tărâmuri de smarald, sub clar de lună.
Un nor răzleț de cornul lunii-ar vrea să scape,
Străpuns de sulițe puterile-și adună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână.
Tăcută, peste țărmuri de cleștar stăpână,
Își cheamă stelele-n talazuri să se-adape,
Izvorul nopții curge-n valuri și răsună
Acorduri de vioară pe o dulce strună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul cerului
Plouă, mirosul de parfum al cerului
Amintește de căldura palmelor tale
Și-i rece ca o rană veche și mâinile
Ți le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăț marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ținem amândoi culorile în mâini
Și simțim lumina Învierii, dragostea și moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă și eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrățișările mele pentru tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-i de tăciune
Liniște! Noaptea-i de tăciune limpede ca apa,
Ca bobul de struguri.
Licuricii lumii mai zâmbesc la lună,
Povestind în galben, firul înțelepciunii
Icoana de taină cu chip îngeresc
Mai rămâne marea, singura poveste.
Ne lipsește apa stropilor de ploi
Treaz e orologiul umbrelor-mestecăni
Ce își spun adio dezbrăcați în ploi.
Un mileniu vine, altul se topește-n ani,
Măsurând clipe efemere.
Pietrele marine s-au cioplit în terme,
Obosindu-și brațul
Octombrie revine ca o stea polară, ca o cântăreață,
Mandolină albă arsă dintr-un os,
Pusă în prescură, în rubin, în mare
Clopotul de aur tot crescând în lapți
Pajuri de ferigi - chipul tău frumos,
Trupul de femeie împlinită.
Mâna ce te mângâie,
Ochiul ce te sărută până dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul cu inima mea
Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele își scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îți cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveștii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munților între cer și abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se așează lumina.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi
Lumina, dincolo de ochii tăi
Tot așa ne-a găsit dimineața
Când demult verile ne urcau în rai
Înghețasem atunci în iubire,
Câmpul ni se vedea în gheara ochilor noștri
Adunând Lumina într-o căpiță,
Ochii tăi erau Miraculoși
Ca un dans dintr-un cântec păgân
Și atunci ți-am șoptit la ureche
Cuvinte dintr-un alb-albastru curcubeu,
Tu m-ai prins de mână
Cu o parte din umărul tău, sclipind
Și-am adormit, visând.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea apei
Am fost la apa Carașului și am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaștem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înțelegi că ninge?
Și mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ștergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Carașului
Din Odiseea lui Homer pești galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Tu crezi că Universul e veșnic sau senin?
Și timpul ne măsoară a minții îndoială
Ce spui tu prin cuvinte, e toamnă generală
Un dinte se cioplește amenințănd un dinte.
De n-ar fi dimineața ai înțelege versul?
Un nour ce se scurge în timp și ideal
Și m-ai uitat pe mine, dar inarna-și spune versul
Cu părările-n stoluri ce zboară madrigal
Și când din toate astea vei înțelge sensul?
Și vei opri din lacrimi a curgerii creștină
Tămâia și lumina, din zâmbetul de îngeri
Se va naște dimineața și seara în lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-și sărute genunchii
am închis ochi și am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe țărm
sade pestele ucis și romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheață în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum șarpele adoarme prin iarba.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul dimineții
Dimineață!
Culorile soarelui răsărind
Ca un șoim ce caută lumina
Unul se unește cu doi,
Umbra cu liniștea frunzelor de trifoi
Urcă spre cer fluturi cu dreptul la zbor și odihnă
Pusta mustește de stele ulcioarele
Câmpul despică liniștea
Își trece razele prin oglinzi
Duminica, ochii păsării sunt aprinși
Poteci de lup alb neumblate tot latră la moarte, în noapte
Luciul apei sclipește pe spatele unui pește
Se citește aurora ce tot dansează,
Amestecând vraja și serpii în poartă
Așteaptă vântul să construiască cântecul mierlei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de îngeri
Tu crezi că Universul e veșnic sau senin?
Și timpul ne măsoară a minții îndoială
Ce spui tu prin cuvinte, e toamnă generală
Un dinte se cioplește amenințănd un dinte.
De n-ar fi dimineața ai înțelege versul?
Un nour ce se scurge în timp și ideal
Și m-ai uitat pe mine, dar iarna-și spune versul
Cu părările-n stoluri ce zboară madrigal
Și când din toate astea vei înțelge sensul?
Și vei opri din lacrimi a curgerii creștină
Tămâia și lumina, din zâmbetul de îngeri
Se va naște dimineața și seara în lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări arzând
Mâini albastre se întorc spre cer
Tot mai adânc lumina.
Sclipesc în soare solzi de pește,
Ale mărilor muze, pe maluri de ostrov.
Nisipul galben auriu
Ca un șarpe ridică din valuri
- Cântări de dincolo de uitare
Și tu îmbracată în nuferi
Din limpede alb de cleștar
Ridici privirea din jar,
Întinzându-ți trupul
Spre orizont ca o pasăre liră ce arde.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne despart pe noi de flori
Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceață.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pură dimineața
Pură dimineața
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopții val
În care se pătrunde liniștea
Caii sunt orbi și eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfințind, până la moarte
Mă tot colindă dragostea de tine
Aș vrea să zbor dar tot se fringe a minții mele
Aur e talaz se așterne mare,
Contopindu-și norul în sfere de lumină pe obraji
Râd și plâng ca în vechea rânduială
Săgeți spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul s-a oprit!
Cinci degete se împrăștie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosași se duc la apă
Dimineața plutește ca un puf de păpădii,
Mă așez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineții
Te întreb: Ți-e cald sau ți-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuți din căușul palmei cu cinci degete.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!