Zâmbetul de îngeri

Tu crezi că Universul e veşnic sau senin?
Şi timpul ne măsoară a minţii îndoială
Ce spui tu prin cuvinte, e toamnă generală
Un dinte se ciopleşte ameninţănd un dinte.
De n-ar fi dimineaţa ai înţelege versul?
Un nour ce se scurge în timp şi ideal
Şi m-ai uitat pe mine, dar iarna-şi spune versul
Cu părările-n stoluri ce zboară madrigal
Şi când din toate astea vei înţelge sensul?
Şi vei opri din lacrimi a curgerii creştină
Tămâia şi lumina, din zâmbetul de îngeri
Se va naşte dimineaţa şi seara în lumină.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!