Mângâierea apei

Am fost la apa Caraşului şi am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaştem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înţelegi că ninge?
Şi mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ştergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Caraşului
Din Odiseea lui Homer peşti galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o zeiţă în templul solar

Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un şoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiţă în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înţeleg vântul în dimineaţa asta,
Dar ţie îţi înţeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinşi de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port şi acum macul aprins şi inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară şi ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din albul primăverii

Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Şoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărţind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu, iubite...

Că iernile ne ning cu-arginţi pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieţii,
Recolte strânse-n anii tinereţii
Din lucruri zămislite-n vise simple.

Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Şi le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.

Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning şi port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorin Cimponeriu aşteptând primăvara

Ce soare răsărind prin umbrele mişcări!
Ce iarnă fumegând şi nu mai sunt poveşti
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala şi câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creştine şi cozonaci de post
Şi inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranţelor de post
E paştele şi iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut îşi cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al aşteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strângerea de mână

Soarele răsare pe o rază a dimineţii
Vorbeşte cu marea în cuvinte
Doar păsările se aud
Nu mai sunt acele zări cu depărtarea,
Depănând din ploi
Verile-n amurgul obosit de tihnă
Nuferi în galben se coboară-n ape
Stele răsărind au rămas
Lumina cerului senin peste întuneric, strălucind
Nu mai strâns de mână.
Dimineaţa albă s-a topit în vânt.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar timpul e albastru şi uneori gri
secunda aşteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine îşi vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniştea toamnei in umbre
de mână se ţin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an iubito

A mai trecut un an, iubito,
şi am fost mereu uniţi în tot,
cu-n zâmbet tist şi lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut să ajungem până-n cer,
şi-am tot fugit, prin nori şi stele
scăldaţi în infinitul gol.

A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
şi tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuţi, scăldaţi de umbre,
şi vom pieri şi noi cu ei.

A mai trecut un an, iubito,
şi vor mai trece atâtea veri,
şi vom rămâne mereu singuri
bătuţi de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas ocolit

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu şoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
şi atât spaţiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neştiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-şi licurici,
numai pe unde au mai trecut paşii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanţe arămii.

poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gară şi încă o gară

O toamnă în infinitatea noastră
Obiectele se retrag din frig
Iarba devine nemiloasă
Se coboară soarele până la esenţă
Razele sunt oglinzi către lună
Pete albe de culoare sărută fluturii
Eu te sărut pe obraji, mimând statuile ecvestre plecate spre zei
Dimineaţa îşi aşteaptă ritualul de duminică,
Respirând aerul florilor de tei.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gară şi încă o gară

O toamnă în infinitate noastră
Obiectele se retrag din frig
Iarba devine nemiloasă
Se coboară soarele până la esenţă
Razele sunt oglinzi către lună
Pete albe de culoare sărută fluturii
Eu te sărut pe obraji, mimind statuile ecvestre plecate spre zei
Dimineaţa îşi aşteaptă ritualul de duminică,
Respirind aerul florilor de tei.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nuferilor

Şi m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Şi nuferi galbeni intră pe fereastră.

Şi îmi şoptesc, aşa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori şi nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund şi-n taină, poate,

În scâncetele albe mor cuvinte
Neînţelese. Doar în gând se-aşază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpleteşte şi rimează.

Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferinţa mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela razelor de gând

Priveşti spre depărtarea mea ori zarea
la care numai gândul tău ajunge,
iar pentru mine-i un abis în marea
neliniştei ce inima-mi străpunge?

Te văd, în gândul meu, privind departe
şi nu ştiu de-i trecut sau viitorul
spre ce a fost şi astăzi ne desparte,
spre ce-ar putea redeştepta fiorul
pe care îl simţeai demult cu mine
în nopţile albastre şi senine.

Încerc privirea-ţi verde să o caut
prin amintiri sau oglindită-n unde
să simt din nou cântarea unui flaut
cum pieptul mi-l inundă când pătrunde
cu note blânde, sunete duioase,
în sufletul ce nu demult dansase.

Eşti veselă, eşti tristă sau o pace,
nedefinită clar, te izolează
la marginea iubirii ce păstrează
doar amintiri din ce în ce sărace?

Umbrela ta, ferindu-te de Soare,
ţi-ascunde o iubire care moare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul amintirilor

Amintirile mele sunt vii
şi au prins rădăcini într-un loc
unde,-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.

Fericite, acolo răsar
ca lăstari ce se-nalţă spre cer,
şi-mi aduc bucurie în dar,
într-un fel ce îmi e un mister.

Uneori, într-o stare de vis,
trec de poartă şi merg pe un drum
care-mi este doar mie permis,
ca turist în al vieţii album.

S-a-ntâmplat, să m-opresc sub un brad
ce-mi părea mai puţin cunoscut,
nu ştiam ce a fost ca răsad,
şi demult acea zi a trecut.

El mi-a spus -mai degrab-a şoptit-
că mi-a fost doar privirea ce Ea
mi-a trimis-o - şi tare-am iubit
amintirea în care-a zis "Da!".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind printre stele

Fără să-ţi dau de veste
Palmele care ning şi te mângâie vor pleca
Călătorind printre stele
Se vor aşeza la loc în cuvinte.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne iubirea în inimă

Rămâne iubirea în inimă
Ca un cer absent din care se înaltă
Pe câmpuri scăldate în soare
Frunzele de trifoi coapte în vers
De nu ar fi paşi nu vom putea să-i atingem
Zborul divin noapte stelele n-ar sclipi
În zborul păsărilor sublim
Nu am cunoaşte nici moarte, nici viaţa fără iubire
Absent în prezent şi trecut
Suntem doar poezie plămădită din lut.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar...

Eu sunt de-aici
şi sunt de nicăieri
pitici
de mână vin cu zâna ieri
şi-s galbeni toţi
şi mici
atât de mici.

Eu sunt de nicăieri
şi sunt de-aici
trec licurici
ducând poveri
spre unde ce mai zici
chiar
ce mai zici?

Ce faci
ce eşti
când taci
se-aud poveştile-n poveşti
şi munţii-mi toarnă vin în ceşti
ce veşti mi-aduci
chiar
ce mai veşti?

Pământu-i plat
şi iernile sunt veri?
la porţi îmi bat
tăcerile-n tăceri
iar visul s-a întors din flori în meri
şi tu mai speri
chiar
ce mai speri?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul cu inima mea

Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele îşi scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îţi cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveştii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munţilor între cer şi abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se aşează lumina.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge afară şi viscolul bate
o iarnă se-aşterne-ntre noi
tu eşti undeva departe
eu singur aici
răsfoind teancuri
de albe foi

urmele tale s-au şters
uitate îmi sunt amintirile
nici cuvinte nu am
să aşez într-un vers
căci azi
străine-mi sunt muzele

aş pleca pe un drum
să ştiu că duce la tine
şi te-aş căuta pân' obosesc
mi-ar fi alături atâtea veri
şi-atâtea ne-nsemnate toamne
dar tu mi-ai fost
şi nu mai pot să te găsesc...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea

Ce frumos ar fi renăscut din cenuşă!
Şi ce câmpuri ar fi fost înverzite!
Acum vine toamna să ne salvam dragostea
O sticlă de argint îşi ţine curcubeul în apa sfinţită
Eu am ales pădurea, locul soarelui aprins
şi mângăierea murelor din palma ta
Fulgul de zăpadă abia nins
Ce frumos ar fi fost dacă roşul aprins s-ar scrie în inima ta
Când dintr-o şoaptă marea îţi va şopti că eu te iubesc
Ce frumos ar fi fost să creştem împreună!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!