Voi fi adierea de vânt - replică la poemul "Pentru o clipă veşnică" de Lorin Cimponeriu

Am să deschid braţele larg spre tine
Când soarele ne va fi alinare
Când norii vor dispărea şi eu te voi striga
Pentru a împleti cu drag lumina.
Vorbeşte-mi în limbi necunoscute
Eu voi înţelege lumea ta, cu limbajul inimii
Voi ridica privirea spre frumuseţea din jur
Voi dezmierda pruncii prin cuvinte de alint
Pe care mai târziu mi le vor spune...
Când eu voi fi doar o adiere de vânt
Pe un obraz al unui adolescent grăbit...
Printr-o lume ireal de frumoasă...
Printr-o poveste de iarna cu soarele, răsărind.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O actriţa intr-o lume frumoasa
Muguri peste maluri, risipiţi
Lumina se lasă aşteptata
Se ascund zeci de cuvinte
In imagini şi curajul se risipeşte in foc
Luptători ninja se-ascund in temple
Îngerii se roagă pe munte
Dumnezeu e lângă noi, ridicând norii
Clopotele se aud,
femeia in roşu lupta cu tine
Parul rebel ii straluceste in lumina, ca un diamant
Cuvinte oprite la magia secerişului
Se aud doar săbii si tropicele cailor
In războiul luminii şi al dreptăţii
Magie, apa, desert, vânt, deşert
Lumina a fost ancorata spre a discerne magia de lumina ochilor plini de iubire.
Flori la marginea apei, lumina creste subit in ochii luminişului aprins
Casa dintre copaci se ridica,
Tu mi-eşti stâlp al creaţiei divine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierea

La fiecare adiere se pierd pretinse sentimente
Şi se adâncesc clipele
În care vor trece neobservate adieri luminate
Cu toţii ne vom ridica dintre ziduri şi vom spune
E meritul nostru că ei au reacţionat aşa
E meritul fiecăruia că şi-a însuşit educaţia
Şi că va privi spre cer, eliberat de joc
Un merit este al inimii că a putut accepta iubirea
Alt merit este al minţii că a păsit discret spre nebuloasă
A acceptat tumultul de sentimente şi a zâmbit
Când inima nu mai era a noastră
A crezut în vis şi adiere
A crezut în paşii de urmat
A plecat spre noi acoperăminte
A pierdut o veşnică lecţie de urmat,...
Dacă tu eşti cel pe care l-am cuprins
Dacă tu poti atrage universul în spini...
Dacă tu eşti cel pe care l-am simţit...
Eu rămân adierea în prag de drum
Luminate fiinţe inima o înalţă
Şi mă scot din temniţe...
Putem striga către fiecare şoaptă..
Inima ne cheamă şi putem spera...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele zorilor

Nu-i nicio tristeţe pentru că soarele ni se topeşte-n palme Privirea ta mă încălzeşte, prin albe sărutări
Probabil că suntem îngerii nopţii,
Vom zâmbi, vom striga prin stropii de busuioc aprins
Se strigă focul din inimi, prin necuvintele zărilor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Şi ne minţim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări şi mări în care ne vom pierde
Şi vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la şcoală
E seara în care vom simţi să îngheţăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovăraţi de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbeşte să aştearnă pe hârtie iubirea....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Nici cele mai strălucitoare flori de gheaţă nu-mi vor acoperi faţa,
Voi ridica privirea şi voi străbate drumul mult mai uşor
Voi mulţumi aleşilor pentru ajutor
Şi florile le voi oferi într-o nouă zi însorită,
Am să pot s-alerg, aşa, ca un copil ce abia învaţă să meargă,
Ca fiica mea la nouă luni ce dorea s-alerge,
Când abia putea să meargă, a se-nţelege!
Fiinţa încrezătoare în forţele proprii, care este frumoasa mea prinţesă,
Poveste ce a prins rădăcini în mine
Şi se va ridica spre cer o nouă lumină de vis.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre necunoscutul din noi

Răsare soarele,
Linii în culori diferite,
Printre păsări şi crengile copacilor
Se observa o usoara lumina...
Lumina soarelui patrunde-n ochi
Lumina imi vorbeste, prin cuvinte
Nu se poate distanta, ci continua
Continua sa-mi vorbeasca descifrat
Apoi incepe sa-mi transmita diverse
Simboluri... pe care sa le descifrez eu...
Accept cu drag, lumina si caldura
Si multumesc de 3 ori Divinitatii
Ma simt linistita, fericita, iubita
Si asta ii permite iubirii de sine, manifestarea
Nu caut un lucru... nu descifrez misterele vietii
Dar patrund in necunoscutul...
Adevarul si multicolorul cer...
Printre nori si ispite, printre vise si vise.
Brazi, mandrii imi deschid calea,
Sunt adierea, lumina, alteta
Ma las scaldata de lumina si
Simt dragostea ta, cum ma cuprinde
Simt linistea si mangaierea ta, de la distanta.
Simt, cugetul si bucuria...
Adierea si parfumul unei nopti de Toamna.
Ating cu palmele... incurabila calatorie
Inspre mine, inspre interiorul unui suflet...
Spre a pasi cu smerenie pe drumul vietii.
Renasterii si binecuvantarii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământ liber (lui Diodor)

Dacă ai porni spre mine-n vis, în noaptea aceasta
Ne-am fi unit în poezia comună.
Astăzi când sufletele au strigat lumina.
Iubirea mea, vom retrăi acel vis
Prin recitarea poemelor albastre
Iar hârtia va fi doar un confesor al sentimentului pur.
O mâna şi un foc al adierii inimii
În căutarea frumosului şi visului
Voi visa cu foc şi cu impulsul revederii,
Dincolo de necuvintele din noapte
Inimile noastre este o adiere a inimii deşarte,
O ridicare la al păcii confluent.
Vârsta mea este prinsă-n straie de sărbătoare
Nu se desprinde de flori şi paiete viu colorate
Stau la bine şi la greu... la tine-n gând
Oricând voi adânci acel mag de respiro
Iubirea nu are bariere...
Ea doar trăieşte şi se retrage
Rămânând o frumoasă clipă a unirii simţămintelor libere.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt doar femeia-ispititoare?
Te-ndemn să-ţi foloseşti talentul
Dar tu refuzi, leneş eşti
Crezi doar că sunt pe interes.
Nu, dragul meu, fi mai deştept
Eu vreau doar te văd actor.
Tu eşti poetul inimilor toate
Tu ştii cum soarele se-ntoarce-n zare
Retrăieşti fiecare graniţă a minţii
Oferind un vers, rupt din soare
Ce-mi intră-n inimioară
Visezi să retrăieşti scena în doi.
Plecând într-o lume imaginară,
Şocant de frumoasă, vibrant, constelată,
Când soarele va rămâne doar acel sărut al răsăritului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Spune-mi ce lume frumoasa pot să-ţi dăruiesc?
Închide ochii şi spune: vreau o lume de vis
Vreau ochii să-mi deschizi spre Marea Neagră
Magia să ne lase vrăjiţi în stelele cuminţi
O floare să ne găzduiască zâmbete la loc de cinste
Cu ultimele săruturi să reuşim
A schimba lumina din ochii-nconjuraţi de lacrimi
Apele tulburi se vor dispersa către noi lumea albastru-roz
Va dăinui spre a aduce lină muzicalitate.
Să ne pierdem în lumină... stelelor de porţelanuri
Cu ultimele cuvinte se vor amesteca...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşti o pasăre albastră

Când întâlneşti o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Priveşte florile din glastră,
şi-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ţi spune:
păstrează-ţi lacrimile.
Vor veni şi vremuri bune
şi-ţi vor şterge patimile.
Glasul ei îţi va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
şi oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îţi mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde eşti plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reuşită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
şi-n viaţă, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
şi vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înţelept.
Vei înţelege lumea noastră.
Asta de la tine-aştept.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupţie.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalţă
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Şi îşi astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Şi îşi astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm comun

Ne dorim avere, dar avem durere
Ne dorim renume, dar avem suspine
Ne mângâiem pe creştet, atingând privirea
Şi nu ne întindem mâna către cer visând
Suntem mai mult în zbor decât în crâng
Gângurind în lumina lumânării
Tu eşti prins de un ghimpe
Eu de un vis prea vechi
Ne unduim în rime
Ne pierdem în crescendo ritm comun
Am să te chem la noapte, când mugurii se-nchid
Şi tu vei striga cu foc lumina din cuvinte
Ancorându-te în minte... pentru a te ascunde de noi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti respiraţia mea

De fiecare dată când zările-ţi vor zâmbi
Să nu uiţi că eu te veghez zi şi noapte
Îţi alint cu privirea inima
Îngheţ gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu eşti plecat în valuri
Şi te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Şi te iubesc cum tu o faci
Eşti respiraţia mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbeşte când tu nu eşti aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviţi din depărtare
Tu eşti comoara mea de preţ
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aş contesta iubirea
Şi aş refuza o parte din mine
Tu eşti atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbeşti din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de braţele tale puternice.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din poveste

Dragul meu - lumina din poveste
Adierea vântului, în vara secetoasă
Pajiştea de flori imortela
Casa inimilor plimbându-se-n libertatea genelor
Psihologia şi autoevaluarea mea
Plimbarea ta prin razele de soare
Mă scaldă ca pe un licurici atins de braţele îngerilor
Am fost la păşunat cu oile bălaie
Prin stropii de ploaie
Cânta naiul, lumina aducând
Inimii-i cuvânta o adiere albastră
Dacă-mi vei număra impulsurile,
Cu siguranţă eu nu deţin un record
Şi nici nu aş putea privi prin limpezimea ochilor
Mă-atingi cu aripile sufletului tău
Mă-ndemni la desăvârşire artistică
Îţi zâmbesc cu ochii minţii,
De la o distanţă mare.
Dar te creionez în veşminte din aur
Cu fiecare zâmbet al tău îmi voi construi acel nor
Şi voi zbura cu fiecare cuvânt spus din iubire
Te voi atinge în fiecare noapte, când genele se vor închide
Iar somnul va risipi bunăvestire,
Prin lacrimi de dor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste lacrimile mele tu desenezi rime

Ale timpului viori îmi unesc freamătul inimii
În aripi port plumb şi totuşi zbor
Sufletul meu e un ultim zbor
Spre o lume intactă... frumoasă....
Voi adormi cu fiecare cuvânt....
În toamna asta mă simt o pasăre fără cuib
Îmbrăţişarea ta rămâne o amintire
O vară întreagă am aşteptat iubirea...
În iarna asta pot muri...
Îmbrăţisarea ta ar fi prea târzie...
Corpul meu căzut se va ridica?
Mai e un drum pe care spun că-l fac de-o vară...
Munţii spun poveşti pe care nu am vrut să le aud
Sunt singură.... ca tine... sunt poezia ta...
Singurătăţile noastre se vor întâlni,
Odată cu florile ce strigă din fereastră
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Pe care eu nu mai doresc să le scriu...
Uitarea scrie iubirea...
Lumina a luat locul întunericului din noi....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste în mişcare

Te strig prin note fără frontieră,
Să-mi fii aleasa inimii mele
Te caut, iubita mea,
Lăsând timpul să ne scrie povestea,
O poveste fără frontiere,
Fără îngustarea libertăţilor
Şi a drepturilor persoanelor.
Ce magică desprindere de cotidian!
Lumea se împarte în tăceri şi în noapte,
Tu eşti ziua ce străluceşte în sufletul meu,
Te voi purta vibraţie caldă cu mine mereu.
Ca un fular pus la gâtul unui copil,
Ca o mireasă aleasă, unsă cu mir,
Prin care se sfinţeşte iubirea noastră,
Într-o Românie blândă, frumoasă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaş înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă priveşti?
Să te cuprind cu braţele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu braţele întinse te aştept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Şi răsăritului îi spun, că am visat la nesfârşit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conştiinţei albastre, spre visul imaginaţiei de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer şi văd viaţa ca pe-o alinare,
Aş vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu eşti o fiinţă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Şi simt că sufletul meu ajunge în deşert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Şi ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.

poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e o poezie, dar e pentru tine

De când nu te mai văd eu...
De când nu te mai ascult când ţipi...
Am obosit să te văd,
Cum risipeşti iubirea,
Cum faci pe placul neevoluaţilor,
Cum îţi pot râde în nas,
Deoarece nu ştii să te respecţi pe tine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi (dedicaţie ospătarului vesel, Lucian)

Când luna îţi va zâmbi la fereastră să-ţi aminteşti
De lumina ochilor mei
Ei te cheamă cu fiecare şoaptă în noapte
Iar dimineaţa când soarele răsare să-ţi luminezi chipul
Căci razele mele te cheamă cu fiecare cuvânt
Pe care tu-l vei scălda în lumina din ochii îndrăgostiţi
De acelaşi suflet ce te-ndeamnă la joc
Melodia sufletelor noastre se va sincroniza într-atât
Încât va deveni o risipire de voie bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!