Tărâmul sfânt

Se schimbă lumea mea de vis
Cetăţi se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viaţa de speranţa
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuţi fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credinţa ne-am născut
Într-o ţara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de copil

Zidu-mi vorbeşte, tu patinezi
Eu risipesc speranţele-n visuri
Privim către ceruri şi prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Aşternutul a prins viaţă
Lumina se clădeşte-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranţa...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariţia soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind nelinişti
Suntem unul.., suntem viaţa, frumuseţea şi creaţia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem REM-ul, lumea noastră e o ficţiune, suntem eroi de hârtie şi ne-am născut în inima şi creierul şi mintea lui, pe care eu l-am văzut. Că poate până şi el, în lumea lui, nu este decât un produs al unei minţi mult mai vaste, din altă lume. Şi el caută cu înfrigurare o Intrare către acea lume superioară, căci visul nostru al tuturor este să ne întâlnim Creatorul, să privim în ochi fiinţa care ne-a dat viaţă.

Mircea Cărtărescu în REM
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele

La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare şi nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Şi timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-aşterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veşnic
Al dragostei şi vieţii, luminii şi speranţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare seară

Iubirea se-nchină unor albastre zări
E unul din îndreptarele multora
Se-ascunde în ochii omului pătimaş
Iubirea se-nchină celor fără de vrăjmaşi
Iubirea e singura atingere mută...
Iubirea te-nalţă, fără să-ţi spună
Iubirea te caută-n zile, fără răspuns
Iubirea e aici, acum în răstimp.

Magie... cuvânt nerostit, academic
Magia iubirii un necesar absolut
Pe câmpuri magnetice, accesând fericit
Un alt cuvânt, un alt motiv...
Pentru a fi entuziasm şi fecund.
Atingerile tale mă dor şi poate
Că-ntr-o zi, atentă vei fi...
Vei lumina în ochii mei fără de răbdare.

Vei fi albastru de jad... verde de cuvânt
Şi fiecare notă din veşnicia vieţii
Va fi cunoscută... ca un posibil ascuns
Voi fi liminiţa din capătul tunelurilor mute
Şi voi răsări la fiecare apus...
Nu am nici falsuri, nici calendare aprinse
Doar privesc nedumerită lumina
Se-aprinde în noi... se-aprinde vrăjit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei răspunde

De vei răspunde eu voi ştii
Că te conduc în visul fără de sfârşit
Şi ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toţii ne simţim departe
Îndepărtaţi e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
şi ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleşi să ne iubim nebuneşte
Suntem suflete proapete şi iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Şi ne vom zâmbi cu fioecare colţ de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Şi vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul în doi

Să dea Dumnezeu să putem fi liniştiţi
Şi fata să nu mai plângă:
"-Tati, bebe... tati... bebe."
Să nu aducem atingere vreunui interes comun
Lumina se va cununa cu noi
Şi vom zâmbi dintre acei nori
Vom apropia lumina
Şi ea va lumina întreg universul
Vom fi fericiţi şi liberi să credem
Vom fi aici şi acolo
Sau vom fi în adierea visului în doi
O lecţie ne-a fost dată
Lumina s-a ridicat
Noi am zburat către Lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale

Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spaţiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă şoptit
Suntem balanţa primilor paşi, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în paşi de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra divină

Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi şi strălucim
Lumina se opreşte să mă vadă
Suntem pe pajişti atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Şi apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieţii
Îngerii văd armata şi câştigă un marş fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Şi voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiş
Şi voi zbura cu fiecare parte din mine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Spune-mi ce lume frumoasa pot să-ţi dăruiesc?
Închide ochii şi spune: vreau o lume de vis
Vreau ochii să-mi deschizi spre Marea Neagră
Magia să ne lase vrăjiţi în stelele cuminţi
O floare să ne găzduiască zâmbete la loc de cinste
Cu ultimele săruturi să reuşim
A schimba lumina din ochii-nconjuraţi de lacrimi
Apele tulburi se vor dispersa către noi lumea albastru-roz
Va dăinui spre a aduce lină muzicalitate.
Să ne pierdem în lumină... stelelor de porţelanuri
Cu ultimele cuvinte se vor amesteca...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dintre ramuri

Tu eşti lumina dintre ramuri
Tu eşti albastrul meu de cer
Mă pierzi în anii fără lauri
Eu sting văpaia fără aur
Te strig, tu mă alinţi cu vise
Te chem, tu îmi conservi eternul
Noi amândoi avem un singur ţel
Să ne luminăm pe veci
Şi să le-amintim lumina din care s-au născut.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei nu-s din picăturile de ploaie...

aproape fabulă

Suntem o lume plină de cuvânt,
Lăsat, să ne zidim cu el iubire
Şi să trăim cu drag şi dăruire
Fată de tot ce poate fi mai sfânt.

O altă lume, tot la fel de sfântă,
Poate cea mai curată dintre ele,
În care, loc, au prea puţine rele,
E lumea celor care nu cuvântă.

Şi negreşit, sămânţa vieţii, apa,
Furând câte ceva din amândouă,
Cu picături de ploaie şi cu rouă,
O altă lume, marea, o adapă.

Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă,
E lumea picăturilor modeste,
Mai fără de păcat şi mai celeste,
Stau cufundate-n liniştea adâncă.

Urcând uşor, o simţi într-o trezire
Şi agitată cum loveşte malul,
Iar peste toate stăpâneşte valul
Precum un călăreţ, peste oştire.

Şi tocmai sus, pe val, stau cocoţaţi,
Şi inactivi şi fără greutate,
Doar cu plăcerea de-a fi duşi în spate,
Tot felul de nocivi şi de rataţi.

Ei nu-s din picăturile de ploaie,
Sunt doar o pleavă, frunze, putregai,
Uşor plutind şi prinşi precum un scai
Pe haină, într-un cuvânt, gunoaie.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom sfinţi prin cuvinte

Cu dragoste vom atinge veşnicia nepromisă
Şi vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopţii în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieţii
Şi vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinţi prin cuvinte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunse peşteri

Poate că timpul se condensează
Speranţele se mişcă spre a ne vinde inimile
Vom ascunde arterele principale în locuri nemarcate
Şi vom zădărnici în a calcula zâmbetul luminii
Nu mai e umbră fără încruntare
Nu mai e sânge printre valuri de vibraţii nestingherite
De mâine voi cânta, de mâine voi aprofunda
Un o ocean fără bariere, fără mărire şi speranţă.
Biserici se ridică, printre neguri se ascund ziduri
Printre ziduri se ascund stafii, moartea chiar îi prăduieşte
Zidurile se schimbă, ele te îndeamnă să crezi, să speri,
Să luminezi cu ochii desprinşi de frumos
Este singurul luminos arbore al stingerii înaripatelor arcade
Poate că am să schimb lumina
Şi prin lumina cutreier ascunsele peşteri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea mulţumirii sufleteşti
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina a fost purtată de îngeri

Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creaţie divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viaţa a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulţumeşti!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forţat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Şi adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ură în lume

E ură în lume, plânge o mamă,
un fiu ce-şi caută nume,
o soră trage oblonul
să intre lumina din umbră,
un tată strânge cureaua să-şi vadă
copiii crescând printre nori,
cu visele înfipte-n culori,
gustând din parfumul cu flori.
Mă doare, te doare, ne doare,
creşte răutatea în izvoare,
ne jignim, ne-mbrâncim şi nu ne oprim,
nici frâna de mână n-o stăpânim.
Aruncăm cu noroi, murdărind tot ce-i bun,
rămânând în urmă doar scrum,
se destramă valori lăsate pe drum,
călcate-n picioare, pierdute în fum,
nu mai credem în noi, ne-am pierdut în decor,
am renunţat la iubire pentru un pumn de cenuşă
ce ne atrage într-o lume plină de ziduri,
zdrobind tot ce-i sfânt într-o mie de cioburi,
transformându-ne-n roboţi fără suflet
ne-ntrebăm cine suntem şi încotro
alergăm sub o mie de gânduri.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina să devenită perlă

Am fost şi sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă şi m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzaţii ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenţei
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat şi eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înţelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ţi va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea fără nume

Prin muzica sfinţită şi raiul din sufletul tău, copile
Ai să atingi suflarea unor destine
Şi ai să preţuieşti lumina din care te-ai născut
Acolo e puritatea unei mame bune
Acolo se găsesc albastrele raze din noaptea fără nume
Şi plinul meu din care cresc în fiecare zi
Să ştii că e credinţa în Domnul Iisus
Doar El mă ţine cu lacrimi duioase
În fiecare noapte mă mângâie
Şi-mi redă pacea de care am nevoie...
Sunt tot mai singură... şi nu vreau să mor.
Decât prin fiecare vers de iubire...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!