Ascunse peşteri

Poate că timpul se condensează
Speranţele se mişcă spre a ne vinde inimile
Vom ascunde arterele principale în locuri nemarcate
Şi vom zădărnici în a calcula zâmbetul luminii
Nu mai e umbră fără încruntare
Nu mai e sânge printre valuri de vibraţii nestingherite
De mâine voi cânta, de mâine voi aprofunda
Un o ocean fără bariere, fără mărire şi speranţă.
Biserici se ridică, printre neguri se ascund ziduri
Printre ziduri se ascund stafii, moartea chiar îi prăduieşte
Zidurile se schimbă, ele te îndeamnă să crezi, să speri,
Să luminezi cu ochii desprinşi de frumos
Este singurul luminos arbore al stingerii înaripatelor arcade
Poate că am să schimb lumina
Şi prin lumina cutreier ascunsele peşteri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia luminii

Dimineaţa m-a scăldat cu roua ei,
Binecuvântând Creaţia divină
Am risipit mărgăritare, ce-au devenit cristale de foc
Prinde-mă de mâna
Şi siluetele noastre vor merge pe alee,
Printre picături de ploaie
Pâna ce lumina va forma siluete multicolore
Creaţia se risipeşte prin muguri de pomi,
Prin iarba tăiată, prin zgomotul apei
Se aud lebedele in dansul lor pe apa
Copii aleargă cu pâine să le hrăneasca
Se pierd sunetele printre sălciile pletoase.
Ascund lumina în felinarul din duc
Ascund cărbunii în preacurat loc
Pierd frâiele în călătoria astrală
Adorm cu fiecare cuvânt de alint
Şi mă trezesc precum o floare,
În lumina zâmbetului de copil transcental
Până voi fi picătură de rouă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina

Deşi tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Şi am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzaţii multicolore
Ce va cuprinde timpul şi mintea uneori.

Să ne atingem ochii prin calde îmbrăţişări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieţi,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Şi voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri ţărmul, fără limite
Fără reguli şi desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina şi vor atinge zarea...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănirea

De ce ne rănim reciproc?
De ce ne lăsăm conduşi de întunericul din sufletele unora
De ce studiem fără oprire
De mărim lumina, dincolo de pajişte
De ce viaţa e lumina, de ce ea se recreează
Ca o structură indestructibilă?
Zboară cu drag şi viaţa se zbate, printre atei
Zbor printre strune... lumină devenită abis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied printre gânduri şi vise

Pe calea ce-mi închide cuvintele în ziduri,
n-am să mai merg. Lumina pe care-o căutam,
nu e acolo. Poate, cuvintele din lieduri
n-aveau, în strălucire, căldura ce-o simţeam.

Păreau adevărate, înălţătoare chiar,
mângâietoare clipei din fiecare ceas
în care, ca o vrajă de care n-ai habar,
te-nvăluie şi-ţi schimbă destinul, pas cu pas.

Voi reveni-n grădina cu slabele ecouri
rămase prin petale pierdute printre spini
desprinşi din trandafirii ce-au fost, demult, cadouri
primite-n bucurie, cu ochi lucind, senini.

Acolo, printre gânduri şi visuri ne-ntregite,
voi aştepta-n tăcere acorduri noi de lied
şi-i voi urma cântarea spre timpuri fericite
în care doar Lumina va fi să-mi fie ghid.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul libertăţii

Repaus printre suspine, cântecul libertăţii se-nalta
Ascund maştile după pomii bătrâni
Parcul Nicolae Romanescu e primitor
Se-nalta lumini albastre, se ascund comori
Tu, prietene bun eşti mult mai aproape
Ma asculţi cu plăcere, ochii mi se deschid îndeajuns
Ascund lumina ochilor tai in portofelul iubirii
Ma-nalţ până devin zbor al spiritului mut
Misterele pot cuceri lumea
Pana se ruinează amintirile in borcanul de melancolii.
Frunza vibrând in liniştea pădurii maestre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

umbra este singurul martor
al copilăriei mele
singura noapte fără vise
în care îmi ascund gândurile
şi singurul viitor
pe care îl pot cunoaşte
fără să-l trăiesc
şi fără să-l pot schimba

căci nu mă pot strecura
printre oameni
ca să mă lepăd de umbră
aşa cum şarpele îşi
leapădă pielea

şi nici nu pot zbura
atât de sus încât
să nu mi se vadă umbra

iar cu aripile de împrumut
ale fluturelui care polenizează
lumina stelelor

îmi pot împodobi
doar cuvintele

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri pe diguri

E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Şi buzele se vor lipi cu blândeţe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viaţa!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumuseţea universului.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile magiei de sărbători

Era totul în jur, graţios, plin de culoare şi de magie.
Copii strigau unii la alţii,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschişi luminii copilăriei, vibrând în noua colecţie.
Tu, erai parte din mine,

Aş vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete şi fericire
E totul relaxant, luminat,
Şi tot ce văd, mă adânceşte
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa ascunde lumini şi umbre
Nu am ascuns nimic din ce tu eşti
Doar am sperat ca te vei întâlni
La fel de gol şi trist.... timpul s-a scurs
Tu ai apărut ca un mag in lumina,
Perturbând credinţa pana la refuz,
Te caut, lumino, sa îmi cerni stelele
Adorm in liniştea de vis a nopţii albe
Insist sa creez doar magie şi viziunea
Va determina un comportament frumos
Caut tot ce ar fi mult mai frumos, duios,
Caut sa ascund lumina de intunericul crunt
Caut sa vibrez, sa asaltez magia pana devin un inger.
Cuprinzând florile in lumina duioasa a inimii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopsii

Printre marile morminte
Printre cruci şi oseminte
Sunt cei fără tratamente
Fac autopsii transparente.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia luminii

A plouat prin mii de lacrimi necunoscute
Viaţa mi-a fost un amalgan de jocuri
Fără de care timpul s-ar fi unit în doi
Plouă la polul opus,
Plouă cu nesperate valori
Traumele vor fi alungate-n izbutite mişcări
E un cuvânt de magie, ancorată-n miracol
Sau poate acel cuvânt desprins de magie
Pe care îl caut în lumea fără dotare vie

Voinţa ne aduce spre lumi necurate
E un mai mare miracol,
Un zbor spre lumină
Se va ascunde iară în tumultoasa zare
Va deveni cuvânt sau necuvânt
Spre divine versuri, ascuns
În ungherele sufletului trist

Va risipi un nor, spre mijlocul roşu deschis
Va fi tot mai greu de adâncit trăirea
Căci lumina se va naşte elogiant, derutant
Spre a cunoaşte o magie
Fără de care totul ar fi destructibil şi scump.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un ţărm liniştit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre pagini de lumină

Ai zâmbit?
Şi eu am aprins flacăra divină
Ce va deveni o torţăî şi va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viata?
Ea este un cadou semenilor sau o lecţie pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumina
Şi mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastră sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai intrebat ce fac?
Privesc cerul şi adorm
Privesc cerul şi mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul... Plec odată cu frumuseţea clipei.
Plec şi mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare, singurul vibraţio al iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile vieţii

Fiecare dintre noi vedem cum putem,
- Spală-te pe ochi în fiecare dimineaţă!
Când pleci să nu uiţi să-ţi cumperi un binoclu,
Prin care să înveţi să priveşti, dincolo de idealuri.
Am privit printre umbre, crezând că timpul e absent
Am să plec cu fiecare respiraţie, cu fiecare cadru afectiv
De mâine sunt vie, cum viu a fost vinul din care am băut
Maşinăria se vede pe verdele din ceaţă
O ceară din miere ce nu mă lasă să cred în atingeri
Am să respir prin fiecare por al iubirii divine,
Bucuriile fiecăruia dintre noi aduc alte bucurii
Respiraţia ta va fi o adiere de vânt,
De mâine vom zâmbi cu fiecare petală a sufletului
Până ce ne vom atinge în timpul zborului privit de sus
De mâine am să devin regina,
De mâine poţi zâmbi, fără a te opri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei răspunde

De vei răspunde eu voi ştii
Că te conduc în visul fără de sfârşit
Şi ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toţii ne simţim departe
Îndepărtaţi e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
şi ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleşi să ne iubim nebuneşte
Suntem suflete proapete şi iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Şi ne vom zâmbi cu fioecare colţ de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Şi vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile legate pe vecie

Poate că voi zâmbi iubirii şi florii roze
Te voi striga când timpul va sta în loc
Iubirii să-i cânţi cu trâmbiţe duioase
Tu eşti lumina şi cu-n dulce dor
Mă vei scaldă în razele de soare
Presărând în orice clipă de dor nemăsurat
Nu mă mai caută, iubitule!
Nici cerul nu va mai ploua...
Doar tunetul îmi va fi-n minte
Şi vocea ta ce adesea mă certa.
Acum că am rămas în taina zilelor duioase
Mă voi ancora în necunoscut
Şi voi străbate pajişti şi munţi
Voi privi apusul şi voi ştii că eu trăiesc
Pentru a-mi lumina ochii, pentru a-mi adânci suferinţa
Dar timpul meu se pierde printre timpul tău
Şi desenează inimi legate pe vecie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul sfânt

Se schimbă lumea mea de vis
Cetăţi se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viaţa de speranţa
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuţi fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credinţa ne-am născut
Într-o ţara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiu închis

urlete de lup
se aud trezind universul
ochii lor privesc prin mine
abisul şi albul şi flăcările
şi cenuşa ce râde de nemurire
şi labirinturi de peşteri de coral
nimeni nu vorbeşte cu mine
nimeni nu mă cheamă
să mergem mai departe
doar ziduri şi torţe şi execuţii
şi temniţe şi cercuri opace
demonii tac în mintea-mi ruină
nu-i lăsa iubite să îngroape lumina
lumina strivită pe margini de răni
într-o vană de sânge plânge seninul
jocul meu de-a moartea e fără de vină.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!