
Zânele
La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare și nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Și timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-așterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veșnic
Al dragostei și vieții, luminii și speranței.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Flacăra divină
Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi și strălucim
Lumina se oprește să mă vadă
Suntem pe pajiști atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Și apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieții
Îngerii văd armata și câștigă un marș fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Și voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiș
Și voi zbura cu fiecare parte din mine.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din fiecare zori de zi
Cred încă în marea iubire, chiar și atunci
Când plopii sunt grăbiți să-și scuture podoaba
Mai cred în sufletul tău curat ce mă atinge în fiecare dimineață Pe genele umede de sărutările tale
Cred în lumea mea frumoasă
Unde cântă păsările în stil macedonean
Și noi ne sărutăm adesea sub clar de lună
În strigătul pădurii ne confundăm cu timpul
Și ne luptăm să credem în lungi călătorii pe Marte
Suntem altare fine ale unui suflet prea deschis
Sau poate vom ajunge flori în mâna stânga a unei mirese triste
Uitate-n pridvorul casei fumegând
Geamul odăii este atât de aburit și noi ne prindem mâna
Și ne atingem fața cu ochii umeziți
Afară-i ger și casa-i primitoare
Noi ne sărutăm aievea
Luminile se-aprind întâia oară
Cum se aprind călcâiele de ale dragostei văpăi
Suntem atât de singuri... în frumoasa noastră dragoste
Căci vom erupe sigur ca un vulcan
Ce stinge cu iubire văpaia tinereții și strigă cu putere
Noi suntem liberi să credem, să trăim frumos
Să ne atingem odată cu zilele pierdute.
Să ne luminăm frumos în fiecare zori de zi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.
Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.
Noi suntem râul și noi suntem grecul
care-și privește chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.
Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.
Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.
Memoria nu-și imprimă propria monedă.
Totuși, există ceva care rămâne,
totuși, există ceva care jelește.
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale
Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spațiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă șoptit
Suntem balanța primilor pași, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în pași de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul sfânt
Se schimbă lumea mea de vis
Cetăți se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viața de speranța
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuți fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credința ne-am născut
Într-o țara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Deschid cărțile de povești,
ating lumina cu fiecare mică dragoste
Pot să schimb lumea cu un zâmbet
Pot adânci liniștea cu o fereastră deschisă
Dacă tu ești îngerul meu, eu sunt îngerul dreptății
Dacă tu ești Biblia mea, eu sunt gheata pe care te poți rezema
Tu, vibrației a cercului deschis,
Ochi Preasfânt și luminos
Eu pot atinge, tu poți înscrie
Eu pot vibra, tu poți conștientiza îndemnul
Noi suntem adâncirea dragostei
Telul nedescris, mijlocul vieții pe care îl împart negreșit între vise
Nu ma poți reactiva, tu ești lumina
Eu pot vibra cu ceasul oprit... tu poți schimba idei de neconceput
Tu ești visul unei nopți de vară, eu sunt vibrația unui suflet pribeag
Lacrimile mele pot să răzbată, lacrimile mele pot adânci
Timpul meu e timpul tău
Timpul tău a devenit mijlocitorul fericirii pereche.
Amândoi suntem spirale de lumină, în seva vieții.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de copil
Zidu-mi vorbește, tu patinezi
Eu risipesc speranțele-n visuri
Privim către ceruri și prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Așternutul a prins viață
Lumina se clădește-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranța...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariția soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind neliniști
Suntem unul.., suntem viața, frumusețea și creația.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele din imprimeu
Noaptea ne-a scăldat printre stele
Și dorul ni s-a oprit între cele două lumi
Vom fi îngerii călăuzitori ai pietrelor sufletești
Pe care le vom proiecta dincolo de un destin
Suntem tot mai departe. Suntem prinși de inelele de foc
Poate că zborul ne va zâmbi în imprimeu
Ne sfâșiem prin necuvinte-n fiecare zi
Suntem aici, ne vom atinge lacrima de rouă
Și pașii noștri se vor plimba prin suflete golite.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei răspunde
De vei răspunde eu voi știi
Că te conduc în visul fără de sfârșit
Și ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toții ne simțim departe
Îndepărtați e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
și ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleși să ne iubim nebunește
Suntem suflete proapete și iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Și ne vom zâmbi cu fioecare colț de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Și vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara se încruntă
Este ea propria-i ei putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?
Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul
Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e așteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenție
Din nimic
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara se încruntă
Este ea propria-i putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?
Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul
Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e așteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenție
Din nimic.
poezie de Ted Hughes din Din "Cioara. Din viața și cântecele ciorii" Ted Hughes" editura CORESI, ediție 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereușit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esență vii, într-o lumină fără sfârșit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Și vom atinge norii într-un alt decor.
Nu ne mai distrugeți inimile în zadar,
Noi suntem liberi și nu suntem sinucigași,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoție, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.
Dominația rusească ne ascunde lumina
Sub predicția unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinși de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măști,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici mințile nu le vor mai relaxa.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna relansării
Dă-mi mâna să te trec apa!
Peșteri ne surâd la amiază
Inima bate ca un calibru redeschis
Tu ne conduci cu drag peste dealuri
Suntem pierduți în văzduh și ne pierdem
Avem o rază de soare, o zare de vis.
Ne e descris un magic respiro
Suntem abstracți, lipsiți de sens sau adierea dragostei frumoase Suntem pierduți în locuri fermecate
Alunecăm printre duiete, pentru o noapte de lumină
Strigăm iubirea cicatrizantă
Vom pierde spiritul într-o nouă speranță
Vom zidi albele morminte din flori de artă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre iubire
Niagara curge lin
Replicile tale dure
Devin norii grei de-mi spun
Că sunt o stea neînțeleasă.
Apoi ne vor umbri cu întunericul din ei
Suntem tot mai singuri, tot mai departe
De lumină, de întuneric.
Suntem deschiși lunii frumoasă
Suntem tot mai aproape de casa aparte
Aprinderi prin care eu lupt să deschid...
Scântei de lumină, scântei din mintea fără inhibiții
Lumini ce se joacă cu stelele și aduc fericirea
Învață să te ridici, ori de câte ori ai ocazia
Ca niște vulcani noroioși ne pierdem în cuvinte.
Ei dureros ne vor arunca în lut...
Lumina este a ta... da pricepi tu oare că eu sunt ființa,
De care tu te-ai îndrăgostit iremediabil?
Aceleași valuri nu se vor lovi de un alt țărm...
Trecutul este proiectarea în alte timpuri
În alte frumoase adieri...
Prin care se leagă de o odaie.
Plină de unde de sclipici și iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus și progres
O floare te îndrumă
Spre calea cea bună
Să fii iubit mereu
Cu suflet preamărit
Te chem în anii luminii
Să chemi oamenii dreptății
Și în strălucirea vieții
Să parcurgi etapele credinței
Lumina e binecuvântare pe pământ
Și scut îngerilor, sfânt
La mijloc de codru,
În marele univers...
Iubesc tot ce mi-a fost dat
Și respect, mulțumesc înzecit
Creionez alte lumi celor din jur.
Binecuvântez amurgirile
Și mugurii dimineții îmi vor zâmbi
Tu, copile cu ochi cristalini,
Vino cu aripile deschise....
Timpul ne va lumina...
În ochii destinului vom desena... adieri de cuvinte.
Sacre șezăminte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina să devenită perlă
Am fost și sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă și m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzații ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenței
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat și eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înțelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ți va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aici, apoi nu mai suntem. Nu contează timpul în care am stat aici, ci ce anume am făcut cu el.
citat din Rick Yancey
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem
Suntem doar
tina lui Dumnezeu
suflata
cu duh,
framintata
cu apa si sudoarea lui,
modelata in semnul crucii
pe care o ducem in spate!
Suntem creatia divinului etern,
mai efemeri
ca fericirea,
mai chirciti
ca durerea!
Suntem buni si rai
in acelasi timp,
aici si acolo,
pretutindeni si nicaieri!
Suntem,
fara a fi nimic!
poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm comun
Ne dorim avere, dar avem durere
Ne dorim renume, dar avem suspine
Ne mângâiem pe creștet, atingând privirea
Și nu ne întindem mâna către cer visând
Suntem mai mult în zbor decât în crâng
Gângurind în lumina lumânării
Tu ești prins de un ghimpe
Eu de un vis prea vechi
Ne unduim în rime
Ne pierdem în crescendo ritm comun
Am să te chem la noapte, când mugurii se-nchid
Și tu vei striga cu foc lumina din cuvinte
Ancorându-te în minte... pentru a te ascunde de noi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul zânelor
Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!