Havuzul
Ți-s ochii osteniți, iubită!
Închide-i, și pe-adâncul pat
Rămâi culcată, toropită,
Cum desfătarea te-a lăsat.
Havuzul murmură afară
Zi, noapte, și-mprumută glas
Iubirii care-n astă seară
M-a prins în dulcele-i extaz.
Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.
Asa și duhul tău, văpaie
De pătimașe fulgerări,
Cutezător o cale-și taie
Spre vaste și vrăjite zări.
Apoi, astâmpărată undă,
Ca un izvor care-a scăzut
În inima mi se cufundă
Pe povârnișul nevăzut.
Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.
O, tu, care-mi răsai divină
În noapte, dulce mi-e-n auz
Să simt, la sânu-ți, cum suspină
Eterna șoaptă din havuz!
Foșniri de arbori, noapte, bură
Ce sună, luna ce colinzi,
Melancolia voastră pură
Încheagă dragostei oglinzi.
Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.