Doi jumate
senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni ființa îmi îndestulează
în lut umbros să-mi dai puțină rază
în noaptea vieții, sub argint de toamne
din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
și strig albastru-n duhului retine
că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeții ce-s în veci pe unde...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.