Cândva

şi discretă si cochetă
si cu anii impliniţi..
in a timpului clepsidră
caut urma unui vis

pe a timpului cărare
nicio urmă nu găsesc
totul e pierdut in zare...
mi-a rămas numai un vers

şi incerc cu el să-nvălui
zâmbetul amar si trist...
a fost cândva o poveste
peste care timpu-a nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul...

Cu frig peste tristeţe şi nor pe anii mulţi,
Pierdut intr-o uitare a timpului grăbit,
Abia ducându-şi anii, ce şchioapătă desculţi
Prin temerea de mâine, a unui rătăcit.

Speranţa i s-a stins în rugile spre cer...
Zadarnice cuvinte, prea goale de răspuns.
Atâtea gânduri sacre se rătăcesc şi pier
Şi nu mai ştie locul în care a ajuns.

A fost cândva şi tată... a fost cândva bunic,
O lume de iubire crescută-n urma lui
Azi l-a uitat cu totul, î-i este doar... nimic...
O stâncă de tristeţe în găndul nimănui.

Priveşte-n nicăeri, doar umbrele o ştiu,
Prin zâmbetul stârnit... amarnic de tăcut,
O lacrimă prelinsă pe sufletu-i pustiu
E tot ce-l mai îndeamnă să plece din trecut.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pierdut

Pe a timpului cărare
Te-am pierdut prieten vechi
Poate-a fost o intâmplare
Din frumoasele poveşti

Timpul merge mai departe
Linistit si monoton...
Eu scriu versuri intr-o carte
Si-n fotoliu apoi adorm

Si visez că-s Desdemona
Tu... Otello cel gelos..
Te-am pierdut pe o cărare
Vechi prieten credincios

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tunelul timpului

Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viaţa noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfaţă,
pe care omenirea a numit-o viaţă.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul şi-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie şi am renunţat.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arderea timpului

ţi-am citit poemul
nu pot să cred....
are doar sclipirea
unui meteorit
departe de arderea
profundă, solară
aş putea spune
a doua moarte a brazilor
tu ce crezi despre tine?
.......................................
-eu?
eu sunt lumina de o clipă
care se pierde în întuneric
dar pentru clipa cât am ars
sunt fericită!
în final
totul devine cenuşă
scrisă sau nescrisă
în arderea neiertătoare
a timpului....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis pierdut

naluci aluneca in noapte
si-aud in gand atatea soapte
ce vin din departari!

esti visul meu venit pe unde
Si care inca-s nestiute
de cei ca noi!

incerc sa te adun din ploi
incerc cu gandul inapoi
sa te aduc!

traiesti si vii din alte lumi
prin nestiutele minuni
care vibreaza!

tresar..... ascult si te astept
imi bate inima in piept
esti visul meu pierdut!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau şi le judec de nebun,
Să înţeleg cine-i de vină...

Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păşi vreodată,
Sunt trist că nu te-am înţeles,
Poate voi şti cu altă fată.

Vei fi mereu o amintire,
Şi sunt dator să-ţi mulţumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.

A fost real sau ireal,
Eu am simţit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...

Pare c-am fost copii, o clipă,
Mi-a fost mai greu mie să cresc,
Dar simt că n-au fost o risipă,
Acei o mie "Te iubesc!".

Nu înţeleg a cui e vina,
O fi a mea, o fi a ta,
În rădăcini cuprind grădina,
Acolo-i ultima cafea.

Ne-am reproşat atât de multe,
Puteam s-o facem c-un sărut,
Când inimi nu vor să asculte,
Atunci chiar totul e pierdut.

Îmi beau cafeaua, sunt rănit,
Amară-i ea, amar sunt eu,
Să nu regreţi tot ce-am trăit,
Ai fost cândva motivul meu.

În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau şi le judec de nebun,
Să înţeleg cine-i de vină.

Ştiu, zace-n mine un regret,
Dar poate e mai bine-aşa,
Am crescut greu, am mers încet,
De azi îţi jur, mă voi schimba!

Voi fi matur,
Nu pentru tine,
Pentru ea.
Cine e ea?
Nu ştiu, dar voi afla! ❤️

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins

A nins din nou
Şi totul e tăcere
Doar frezia zâmbeşte
În vaza de pe masă
Şi ghiocelul în fereastră.

A nins din nou
Şi iarna dă târcoale
Ca vulpea cea flămândă
Cu vânătoru-n cale

A nins din nou...
E linişte pe stradă
Doar vântul mişcă
Liliacul de la poartă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins

A nins din nou....
Şi totul e tăcere
Doar frezia zâmbeşte
În vaza de pe masă
Şi ghiocelul în fereastră

A nins din nou....
Şi iarna dă târcoale
Ca vulpea cea flămândă
Cu vânătoru-n cale

A nins din nou....
E linişte pe stradaă
Doar vântul mişcă
Liliacul de la poartă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins

A nins din nou...
Şi totul e tacere,
Doar frezia zambeste
În vaza de pe masa
Si ghiocelul sub fereastra!
A nins din nou....
Şi iarna da tarcoale
Ca vulpea cea flamanda
Cu vanatoru-n cale.
A nins din nou....
E liniste pe strada
Doar vantul misca
Liliacul de la poartă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii timpului

Paşii timpului puşi în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neştiut
şi ţin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.

Cocorii pun farmecul în vorbire
şi au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să laşi în urmă un muzeu.

Paşii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc paşii candorilor.

Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci laşi statui fără testamente
şi paşii adorm spre eternitate.

poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate

Naivitate ochii mei
Te văd incă frumoasă
In amintiri cu flori de tei
Si liliac acasă

Curată lacrimă de dor
In a destinului ninsoare
Copilărie azi cobor
Pe-a timpului cărare

Si-acolo lângă verzi stejari
Scăldată in imagini
Naivitate cu ochi mari
Revino peste pajişti

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbe şi cântece

Toate trec şi toate rămân,
Datoria noastră-i să trecem ca aerul prin plămân,
să trecem croind cărări,
trasee peste mări.

Eu niciodată n-am căutat gloria,
nici să las în memoria
oamenilor cântecul meu;
îmi plac lumile subtile, mlădii, nuia de-alun,
care n-au niciun fel de greutate,
ca baloanele de săpun.

Îmi place cum îşi fac singure portretul,
însorit şi-mbujorat;
cum zboară sub cerul albastru,
cum se frâng deodată şi cad...

Niciodată n-am căutat gloria.
Drumeţule, urmele tale
nu-s decât o cale;
drumeţule, nu există nicio cărare,
cărarea-i făcută de cel care merge.

Mergând, faci o potecă,
privind în urmă, vezi poteca
pe care nu va mai călca nimeni,
urma-n urma ta se şterge.

Drumeţule, nu există nicio cărare,
ci numai siaje pe mare...
Odinioară-n locul de care nimeni nu mai ştie,
unde azi pădurile-s înveşmântate-n spini,

s-a auzit vocea poetului strigând în pustie,
"Drumeţule, nu există nicio cărare,
cărarea-i făcută doar de un om în mers..."
Lovitură cu lovitură, vers cu vers...

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra timpului

Cade umbra timpului în van
Cum se duce viaţa an de an.

Pe al boltei cer dumnezeiesc
Caut steaua mea şi n-o găsesc.

Cornul lunii ascuţit şi strâmb
Îmi zâmbeşte tandru de pe câmp.

Apa din ulcioare, adiind răcoare,
O beau fericit la apus de soare.

Pe destinul meu, lasă-mi-te, lasă,
Dulce şi frumoasă, viaţă mlădioasă.

Cumpănindu-mi viaţa, versul şi eresul
Am străbătut vesel întreg universul.

Singur pe cărare, îmi croiesc alt drum
Vreu să trec în ţara umbrelor de fum.

Să privesc de-acolo cine-am fost şi sum.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând şoptit. Prinde-mi într-o suviţă rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorinţelor arzătoare. Paşeşte usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubeşte-mă şi adormi în liniştea inimii mele, la umbra unui vis! (

Andreea Palasescu (11 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând şoptit. Prinde-mi într-o suviţă rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorinţelor arzătoare. Paşeşte usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubeşte-mă şi adormi în liniştea inimii mele, la umbra unui vis!

Andreea Palasescu (12 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au terminat cuvintele!

Cuvintele se termină în mine
Încercând să te descriu pe tine...
Zbătându-mă să caut, găsesc altele
Prin găuri de vierme, galaxii de stele

Şi toate imi spun"Tu nebunule
Nu vei găsi niciodată altele..."

Şi atunci scot katana de condei
A demonului ronin ce nu-l stiu zeii!

Şi despic quasari şi blazari
Si găuri de viermi şi astri stelari
Şi o găsesc pe balerina lebedă
Blazarină Violet cu pulsatilă
Intr-un vals ce curbează fila timpului
Scuturând cuvintele din el
Nespuse şi nescrise!
Şi tot nu aş reuşi
Să o conturez pe ea
Ce mi sa topit in privire
Şi mi-a luat privirea mea
De harpie ce vede între liane de versuri
Şi-a cuibărit-o în pleaope
Pentru a vedea
Ce e ea...
Ahhh Doamne
E vis in vis in vis la nesfârşit
Crezut de mine interzis
Ce mi-a fost de mult prezis...
Si mă scuzaţi...
Am plecat iar să caut cuvinte
Care nu ar ajunge in veci vecilor
Să o descrie pe ea...
Dar poate...
Cine ştie...
Mi-l v-a săruta ea
Pe un quasar cu miros de tei
Pulsând nuferi albaştri
În vers pe univers
În care să-i descriu nesfârsirea
Frumuseţii ei
În vers

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulceata viselor

Dulceaţa trăirii timpului meu ce este
ce a fost, dar a mai şi rămas,
îmi lasă ca azi întruchiparea mea să fie
un zbor, la orice pas.
Dulceaţa vremurilor ce au fost
are să vină înapoi, cu siguranţă,
chiar dacă e vorba de un iz necunoscut mie,
dar va fi totuşi plin de... speranţă.
Dulceaţa viselor din miez de noapte
îmi fac lucirea ochilor să fie
un jăratec plin de apă vie
A timpului ce astăzi mi-a rămas.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plâng

Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aş căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la şezători

Nu te găsesc niciunde şi nicicând
Îmi eşti doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers şi în ecou

În luminişul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng şi vreau ca să te uit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!