Am pornit
Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?
La început am fost un izvoraș,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaș,
Devenit cu duritate mai târziu.
Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viața s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.
Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Anul 1990 a fost cel mai urât an din viața mea. Am văzut atâta lume care și-a întors cojocul pe dos, atâta lume care a făcut pe victima fără să fi fost. Nu accept că ai fost în Comitetul Central, dar spui că ai fost victimă a comunismului.
citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Viata viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Prin tunelul timpului
Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viața noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfață,
pe care omenirea a numit-o viață.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul și-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie și am renunțat.
poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aș fi fost
De timiditate nici nu m-aș fi născut,
aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină.
Printre orgoliile voastre, ar fi fost mai puternic,
mai hotărât, mai bărbat.
Un bărbat care ar fi știut să încalece
viața ca un toreador
pe care nu-l impresionează sângele ce curge
în șuvoi de pe spinarea taurului adus la
acest spectacol nedrept, inegal și crud.
Aș fi fost tânărul acela care urcă înălțimile
munților cu dezinvoltura șoimului ales,
bărbatul care trece marea înot sfidând rechinii
cei blânzi, fără să-l doară deloc depărtările.
Pentru el, oamenii ar fi fost micii lui anonimi
cu care s-ar fi jucat în orele de plictiseală.
Dacă aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină
aș fi iubit mai mult femeia decât ideea de,
aș fi înfrânt mai lesne viciul și pofta de-a muri
încet, precum copacii care nu-și mai află umbra.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mărgelele șirag
Dublul mărgelelor șirag
M-a făcut să-mi placi atât,
Căci am uitat de al tău drag
Că viața are un sfârșit.
A mai fost o întâmplare
Cu un sărut nevinovat,
Aducând în suflet alinare
Ca un fior de neuitat.
Niciodată rău nu-ți pară
A fost ce-a fost atunci,
Sau mai veni-vor zile iară
Cu alte vremuri dulci.
Nu știu ce o să vină?
Îmi amintesc ce a fost,
Tu vei rămâne tot divină
În al vieții mele rost.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui "neobservat"
S-a strecurat neobservat
Prin viață până-n asfințit,
Nimic în urmă n-a lăsat,
Deci a fost sigur "nesimțit".
epigramă de Paul Constantin (7 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liber
Curge râul liniștit
Susurând din unde
Iar prin gându-mi răvășit,
Chipul drag pătrunde.
Îmi apare ca atunci
Liniștit și parcă,
Râul unduind prin lunci
Spre visări mă poartă.
Ah, de-aș fi liber ca râul
Să urmez același curs
Să-mi arunc odată dorul,
Ce-i în inimă ascuns.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Stropi de legătură...
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură celulară
în plină toamnă cu copacii goi
și nopți cu luna scârțâind la scară
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură prin mesage
în care norii de cuvinte și de ploi
se năruiau în ample monoloage
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură întreruptă
de promoroacă-n dimineți și de noroi
pe panta vieții tristă și abruptă
a fost o simplă conjunctură de moment
dar s-a sfârșit ca orice conjunctură
și toamna asta plouă permanent
cu stropi lipsiți de orice legătură...
poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
MEDITATIE...
Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.
Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.
Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.
Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.
31 decembrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost o vreme
a fost o vreme când aveam trupul frumos
a fost o vreme
când mă pozam pe vârfurile munților -
iarbă sprijinită de genunchiul tău
a fost o vreme când râdeam
stingând lumina de pe tort
mă regăsesc în chipul pietrei
în ochi - fântâni cu apă prea puțină
când uneori de-afară încă vin
în cumpene să-mi scârțâie zefire
sufletul e tăcere de drumuri pustii
penumbra care învăluie buza fântânii
nu mai e sfioasa creatură
închipuită din măduvă dulce
care fuge, se-ascunde
încolăcită în spatele coastelor
prunc pe picioarele mamelor.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O femeie
Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viață-n poezii.
Am pus viață în dorințe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputințe
Lucruri rele sau mai bune.
Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.
Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Și-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?
Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Și în viața mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.
Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă
Am fost ploaie, curcubeu,
Renașteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.
Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbușit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.
Am iubit și-am fost iubită,
Am visat și-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.
Și sfârșit și început,
Și tristețe, bucurie,
Și nimic și tot ce am vrut,
Și-am fost cuiva poezie.
Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Și sătulă și flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.
Am fost ciob și nestemată,
Și săracă și boemă,
Am fost viață întâmplată
Și din piatră și din gemă.
Și adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Și-am rămas tot iubitoare
Când țipam din toți rărunchii.
Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.
Ast-am fost, și mai sunt încă,
Om cu bune și cu rele,
Am fost val, am fost și stâncă,
O femeie printre ele.
poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată
A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
O carte și un steag pe ea
Puteți să duceți vorba
Din multe vise ce-am avut
Unu-i deja realitate
Viața frumoasă mi-am făcut
Prin versul meu din carte
Eu niciodată n-am crezut
Că visul, nu-i doar vis
Și vieții pot să-i dau mai mult
Chiar și prin versul scris
Am lăsat gândul meu fugar
Să doarmă printre stele
Să pot să dau la lume-n dar
Din versurile mele
A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
Un tricolor pe cartea mea
Puteți să duceți vorba
poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPRE APOGEU...
Nu-ți lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ți astfel țelul.
Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăți tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.
N-am vrut să stau mai liniștit,
În râul vieții eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.
Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproșez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniștire,
Care este viața mea.
Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârciuma satului a fost transformată în muzeu. Au fost expuse toate sticlele golite de-a lungul timpului.
aforism de Mihail Mataringa (24 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mi-a lipsit
Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit și dulcele cuvânt,
Care doar mama ți-l va spune.
Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.
După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar și în zilele foarte senine.
Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăți am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.
poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Un model de succes? Lucrul ăsta este un mit. Anul în care am fost model a fost cel mai dureros an din viața mea. Editorii îmi vorbeau mereu numai la persoana a III-a, ca și cum aș fi fost o simplă marfă.
citat din Jessica Lange
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am parcurs...
Am parcurs drumul în viață,
A fost greu, dar nu m-am plâns,
Am avut o tentă îndrăzneață,
La necazuri, am și râs.
Nu încerca să treci prin lume,
Astfel ca nimeni să te vadă,
Să nu lași nici un fel de urme,
Sau fără să faci vreo treabă.
Obrazul ți-e brăzdat,
De urma anilor trecuți,
Ce fără teamă au săpat,
Să rămână semne,
Să nu uiți.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea, ca un blestem
La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Așa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.
Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit și starea de necesitate.
Aveam și noi, și ei, stări și necesități,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârșit,
am fost în stare de orice.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chuang Tzu și fluturele
În vis, Chuang Tzu a devenit fluture,
Iar, la trezire, fluturele a devenit Chuang Tzu.
Cine a fost a fost real, fluturele sau omul?
Cine poate spune care e finalul nesfârșitei transformări a lumii?
Apa care curge către adâncul mărilor îndepărtate
Se întoarce anonimă în unda transparentă a acestui izvor.
Omul care cultivă pepeni dincolo de zidurile verzi ale orașului
A fost odinioară Prințul Dealurilor de la Răsărit;
Astfel trebuie să dispară rangurile și bogățiile.
Tu știi de mult aceasta, și totuși trudești fără contenire de ce?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost?
Tu ai fost vreodată-n mină
Să scoți aur și cărbune
Care ne aduc lumină?
Atunci nu știi ce e pe lume!
Ai mâncat tu mămăligă
Din făină de porumb?
Poate de-aia îți e frică,
Și ai în picioare plumb!
Ai băut vreodată apă,
Din izvorul cu țârău?
Apă bună, apă plată,
N-ai băut? Să-ți pară rău!
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (2010)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!